Manelegement

Distribuie articolul

Disciplina denumită în titlu este o ramură specială a cunoașterii și activității economice practicată de tot felul de personaje care au convingerea că orișice agramat este pregătit și priceput pentru munca asta, mai ales dacă norocul, tupeul și talentul de infractor i-au umplut contul, la un moment dat, cu niște mulți bani nemunciți, în general furați de la stat sau de la furnizori pe care nu s-au mai obosit să îi plătească. Manelegementul a apărut în anii 1990, odată cu primele operațiuni economice externe de tip rulmenți contra blugi și prostituție contra aur și a căpătat o dezvoltare spectaculoasă pe vremea jafului național denumit marea privatizare.

Se numește Manelegement fiindcă este o formă complexă și specială a banalei arte administrative fundamentate de Henri Fayol. Având o profundă origine culturală în foarte popularul stil muzical de sorginte balcanică, manelegementul se practică, la fel ca și sonoritățile înrudite, întotdeauna după ureche. Este o combinație vie și colorată de jmekerie de Ferentari, haiducie în folos propriu, improvizație, bancrută frauduloasă, înșelăciune, credite neperformante, violență fizică și verbală, evaziune fiscală, complexe de natură sexuală și protecție politică.

Foarte multe nevertebrate din categoria Nouveau Riches nutresc credința că, odată ce au înmuiat degetul în tușieră și au parafat un act constitutiv al unei firme, au dobândit în mod miraculos abilitățile și competențele necesare pentru a gestiona și dezvolta resursele unei companii. Cei mai mulți trăiesc zi de zi sentimentul că, odată cu atributele administrării unei societăți, o entitate divină le-a acordat și proprietatea asupra resurselor umane cu care operează, ei căpătând drept de viață și de moarte asupra păcătoșilor ce le-au devenit angajați, citește sclavi. Își imaginează că banii pot cumpăra orișice conștiință, de vreme ce mecanismul funcționează cu funcționarii de stat, politicienii și oamenii lor din poliție și justiție.

Manelegerii nu pot trăi fără să epateze și să își afișeze agresiv măreția găunoasă. Universul lor este compus din haine și accesorii scumpe combinate catastrofal, palate de neam prost, birouri impozante, mașini inutil de scumpe, obiecte de artă din care nu pricep o iotă, concedii cu dezmăț în locuri pe care nu le știu găsi pe hartă, amante sclipicioase și progenituri odioase. Se înconjoară de pupincuriști, pe care îi plătesc gras doar ca să tacă și să execute. La nevoie, când intră foarte tare în rahat, cumpără servicii de consultanță competentă, se lasă scoși la liman, după care revin la vechile obiceiuri.

manelegement 2

Manelegerii de top sunt vorbitori nativi de limbi străine. Adică au și azi același nivel de competențe lingvistice pe care îl dețineau când s-au născut. Sunt cei mai pricepuți comunicatori internaționali: pot îmbina cu virtuozitate vocabularul de bazar turcesc și accentele fine de ceainiz-ingliș cu o gestică elegantă și expresivă, cumva între haltere și înot. Practic, ei demonstrează secundă de secundă că sunt „ză mazăr end ză fazăr of ză” și că oricând ar putea fi, dacă ar dori, președinți ai senatului și potențiali președinți de țară. După trei luni în care o profesoară de engleză s-a străduit să îl treacă de etapa „uan-cius-fri”, unul dintre aceste personaje mi-a mărturisit plin de frustrare: „aș da un milion de dolari, acum, pe loc, ca să știu engleza!”

Deși multora le place să creadă că epoca acestor dinozauri a apus sau este pe ducă, acești dăunători controlează și astăzi mare parte din economia națională considerată ca fiind proprietate privată. Existența și influența lor sunt, din punctul meu de vedere, motivele esențiale pentru care la noi piața neagră prosperă, evaziunea guvernează tranzacțiile, continuăm să avem cea mai puțin educată și cea mai prost plătită forță de muncă din Uniune, suntem sub nivelul mării la cercetare științifică, invenții și inovații, suntem considerați o colonie insalubră și o piață ideală de desfacere pentru produse de calitate discutabilă și funcționăm exclusiv pe principiul imitației superficiale.

Nu poți genera progres economic cu retardați, așa cum nu te poți aștepta de la o maimuță să inventeze teleportarea. Până când nu scăpăm de băieții veseli din această categorie, o să tragem targa pe uscat. Am inventat această categorie pe blogul meu pentru că intenționez să vă spun câteva povești savuroase cu niște domni manelegeri, pe care le-am trăit personal. O să îi cunoașteți pe Ionică, Petrică și Mișulică, exponenți de seamă ai bișnițului autohton. Nu am nimic de câștigat sau răzbunat, vreau doar să râdem și să ne minunăm de faptele și gândurile lor, sperând totuși să funcționeze măcar un pic principiul bătrânilor latini, ridendo castigat mores.

 

 

Distribuie articolul
Doru Șupeală
Doru Șupeală
Articole: 503

4 comentarii

  1. Legislatia nu prevede necesitatea vreunor studii de specialitate pentru a administra o firma. De la asta pleaca totul.

    Abia astept sa citesc articolele despre astia.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *