Nea Mișulică face compot din Apple

Distribuie articolul

Cu câteva săptămâni înaintea Crăciunului lui 2010, Nenea Mișulică, mare patron prezent câțiva ani la rând în Topul 500 Forbes, s-a mutat în noua sa locuință, o vilă uriașă cu trei nivele construită pe dealul din centrul orașului-capitală a unui județ din nordul țării. Investiție mare și plină de fițe, omul era pasionat de tehnologie și obsedat de control. Și-a umplut casa și biroul de produse Apple, desktop-uri, laptop-uri, iPod-uri, iPad-uri, Time Capsule, dispozitive AppleTV și multe alte i-uri pe care, ca să epateze, le prezenta vizitatorilor ca pe niște prețioase obiecte de artă. De pe propriul telefon mobil, un iPhone, putea vizualiza și comanda de la distanță absolut toate componentele și circuitele esențiale ale clădirii: instalația termică, iluminatul unor zone din curte și casă, deschiderea și blocarea căilor de acces, camerele de luat vederi plasate în puncte strategice, sistemele de protecție la incendiu și efracție și multe altele.

1107-bikini-apple-logo (1)

Cine mai avea casă ca el? Cine era mai haitec și mai uaifai decât Mișulică? Nu vorbea el nicio limbă străină, iar româna măcelărită și aproximativă i se părea un instrument suficient pentru a fi înțeles de contemporani, dar ajunsese să creadă că tehnologia de ultimă oră și contul din bancă pot ține loc de educație și cultură și se purta de parcă banii pot cumpăra respectul și considerația celor mai dotați  intelectual și mai școliți. Asta până când viața i-a dat prima palmă din seria care avea să îl dea jos de pe soclul pe care și-l construise și să-l trimită ulterior la lada de gunoi a mediului de afaceri, într-o insolvență fără orizont de salvare, unde îi era de altfel locul.

Cu două seri înainte de Crăciun, a ieșit la o cină în oraș cu familia și cu echipa de manageri a grupului său de firme, oameni ținuți din scurt și dresați să îl trateze pe Mișulică precum un geniu al antreprenoriatului carpatin. După câteva ore de șpriț savant și voie bună mimată în grup, fiul de 16 ani al lui Mișulică pleacă pe jos spre casă, un drum de trei minute de mers lejer. După 20 de minute, sună iPhone-ul prezidențial: tânărul nu reușea să intre nicicum în casă și cerea ajutor. Casa rămăsese fără electricitate, deși toți vecinii aveau curent. Clădirea fusese construită atât de înțelept, încât toate căile de acces erau controlate electronic, nu avea nicio ușă cu cheie, nici o poartă cu zăvor, astea erau pentru proștii demodați. Porți solide și de neescaladat și ziduri înalte din beton despărțeau acum citadela de proprii stăpâni și niciun progrămel din AppStore nu putea salva situația.

A fost trezită, alarmată și mobilizată la locul tragediei o echipă numeroasă de specialiști care lucraseră la construcție și până la urmă s-a găsit un erou care să fie catapultat peste gard și care să repornească alimentarea cu energie electrică. Toată tărășenia se întâmplase din cauză că, în ziua cu pricina, în plină iarnă cu zăpadă, o echipă de muncitori fusese pusă să instaleze un sistem de iluminat fițos îngropat la nivelul solului în aleea pietonală din curte. Dar mai ales din cauză că utilizatorii de iPhone nu sunt obligați să treacă un test de minimă inteligență, înainte de a putea folosi aparatul.

Nenea Mișulică este un alt exponent al artei pe care am denumit-o Manelegement, așa cum este și Nea Ionică. Scriu despre ei cu speranța că, râzând de ticăloșii imbecili, vindecăm măcar o parte din maladiile și moravurile care mențin în mizerie mediul de afaceri românesc și ne îndepărtează de civilizație și profesionalism.

Foto: deviantart.net

 

 

Distribuie articolul
Doru Șupeală
Doru Șupeală
Articole: 480

8 comentarii

  1. Supi, blogul tau e atractiv si nu scrii rau de loc, se pare ca esti meserias. Cat despre „manalegement”, nu uita, Supi, sa ne spui si cat timp ai lucrat pentru acest personaj (ma refer la Misulica) si cam cati bani ai castigat asudand la ridicarea statuii lui pe soclu.

    Daca spui ca vrei sa vindeci societatea de astfel de boli, e bine sa ai si credibilitate nu sa pari un frustrat care nu s-a impacat cu sine dupa ce a servit si alimentat grandomania unui patron, altfel destul de generos cu angajatii sai de top. Sa nu ma intelegi gresit, nu-l sustin pe Misulica al tau, am facut-o candva, pe vremea cand il stiau doar consatenii si fostii lui colegi de munca si pot sa spun ca l-am propulsat ca om de afaceri oferindu-i niste colaborari esentiale pentru startul lui in cariera. Ulterior am si lucrat pentru el, ajutandu-l in calitate de consultant sa faca din steel o firma model in cadrul grupului, dar, odata cu finalizarea acestui proiect colaborarea noastra a incetat, in mare masura din motive ce se regasesc in descrierea pe care i-o faci. Insa, ma abtin sa spun mai multe, fiindca nu mi se pare moral sa fac asa ceva. Tie? In definitiv e treaba lui ce face cu propriile afaceri si cum traieste cu propriile slabiciuni.

    S-auzim de bine!

  2. Salut, Max. mulțumesc pentru vizita pe blog și pentru cuvintele de apreciere, mă bucur dacă pot oferi cititorilor informații, opinii sau experiențe utile.
    Ai informații multiple și în mare parte corecte despre acest segment din experiențele mele profesionale, dar te rog să îmi permiți să nu fiu de acord cu unele opinii și cu logica ta.
    Nu am ascuns sau negat că am lucrat pentru companiile domnilor pe care i-am expus la categoria Manelegement, ar fi incorect să relatez experiențe pe care nu le-am trăit personal. Nu văd relevanța sumelor (deloc mari sau indecente) cu care acele companii m-au plătit, sunt convins că am prestat muncă de calitate și că am meritat fiecare leuț, iar atunci când nu am mai vrut sau nu am mai putut să prestez unele servicii ne-am despărțit, fiindcă așa este firesc.
    Nu am nimic de reproșat sau de acuzat la acești domni, nu mă interesează defel să le arăt lor greșelile și să le sugerez soluții de corectare, sunt ferm convins că ar fi un demers inutil și ineficient, pe care aceste persoane nici nu îl înțeleg, nici nu îl merită. Nu am nici răzbunări de făcut, nici frustrări de rezolvat, este absolut neproductiv să acționez astfel. Acei domni nu sunt capabili să înțeleagă mesajul meu și nici să construiască reacții utile consecutive acestuia. Din păcate pentru ei, și-au atins limitele, iar din fericire pentru mediul social ei ies ușor-ușor din joc și dispar în negura de unde au venit. Dacă este să trăiesc vreun sentiment, acela este de regret că nu am identificat mai repede tarele acestora, că nu m-am îndepărtat mai repede de mediul toxic pe care l-au creat și că nu am făcut mai multe lucruri pentru a-i expune public.
    Demersul meu editorial este dedicat strict cititorilor apți să descifreze anumite comportamente similare la cei cu care colaborează. Este un avertisment și un sfat pentru aceștia, de a cântări corect valoarea morală și intelectuală a proprietarilor de business cu care lucrează și de a acționa în sensul evitării asocierii cu faptele mai puțin onorabile ale acestora.
    Personaje ca Mișulică și ceilalți produc zi de zi daune imense mediului social și de business, prin comportamentul lor profund imoral și infracțional. Dacă dorești, într-o discuție directă, îți pot da zeci de exemple de persoane cărora Mișulică le-a făcut cu intenție și premeditare foarte mult rău, în relații comerciale sau de muncă în care nu și-a respectat obligațiile asumate.
    Te asigur că acest demers mi se pare corect, util și moral, nu e nimic imoral să identifici un pericol social și economic și să îți avertizezi semenii asupra acestuia. Avem un mediu social și economic plin de neajunsuri tocmai pentru că prea multă lume tace, pune capul în pământ sau întoarce capul spre altă direcție atunci când vede fapte ca ale domnilor manelegeri. Unul dintre proiectele la care mă gândesc de ceva vreme este un catalog național online al bonității, în care să fie expuse, ca în vitrinele cartierului roșu din Amsterdam, toate aceste personaje dubioase din mediul de afaceri. Treaba asta ar fi și morală și utilă, lumea ar ști de cine să se ferească. Dacă vrei, articolele mele de pe blog sunt un prim pas în această direcție, iar faptul că am cititori care ghicesc din câteva fraze la care personaje mă refer îmi confirmă atât percepția despre tovarășii manelegeri, cât și necesitatea acestui demers.
    Încă o dată, mulțumesc de vizită și te invit la o discuție privată mai dezvoltată și cu mai multe argumente, dacă ți se pare o propunere bună știi tu sigur cum să dai de mine.

  3. Salut, prompt raspuns! Deocamdata, continuam coversatia aici, tocmai pentru ca, asa cum afirmi, demersul tau este destinat cititorilor. Mai ales ca, printre cititorii tai cei mai motivati se numara si subiectii articolelor, poti sa fii sigur de asta. Dorind sa ajungi la ratiunea cititorilor, asa cum am spus deja, ai nevoie de credibilitate. In primul rand, ceea ce scrii aici, daca scopul este cel declarat, nu trebuie sa semene de loc a barfa sau cancan. Eu nu ti-am spus inca opiniile mele, iar la logica mea te invit sa te mai gandesti. Noi cei care suntem mai „liber-profesionisti” decat altii si lucram direct in slujba manelegerilor pe care i-ai infierat, avem datoria sa-i ajutam sa devina manageri, sau, daca bagam de seama ca nu au vocatie pentru asa ceva, sa suplinim lipsa lor de pregatire sau de integritate si sa gestionam in interesul lor afacerea sau partea din afacere pe care ne-am asumat-o. Putem sa le punem un diagnostic, dar, daca ii judecam, cred ca ne depasim menirea.

    Cam 6 luni este durata maxima a unei relatii cu un astfel de client, limita peste care daca ai trecut, ti-ai asumat toate tarele lui si intri, de fapt, intr-o complicitate, esti solidar, intelegi, mancati din aceeasi oala care se umple abundent tocmai pe seama „nelegiuirilor” patronului respectiv.

    Daca esti in slujba lui Misulica de mai mult de 6 luni, la nivel de director, inseamna ca i-ai cantat in struna si l-ai incurajat in maniera lui de a face afaceri, asa ca nu prea mai poti, ulterior, sa vii si sa spui ca tot ce s-a intamplat in firma aia e exclusiv din vina sefului cel mare, intelegi? Adica, poti sa spui, dar trebuie si sa explici cum ai reusit in cei cativa ani sa-ti faci treaba cu onestitate si verticalitate fara sa contribui la cultul personalitatii sefului, fara sa, practic, il incurajezi sa se comporte asa. Cu atat mai mult cu cat domeniul tau este imaginea si comunicarea, iar slabiciunea sefului este din aceeasi categorie…

  4. Dragă Max,
    Avem experiențe cu totul diferite, ca să putem să cădem de acord în privința acestui personaj, iar dacă ai stat doar șase luni în preajma sa cred că nu ai destulă informație relevantă. Depinde și când s-a întâmplat acest lucru, fiindcă fațetele sinistre ale individului au ieșit la lumină abia spre finele anului 2010 și începutul lui 2011, când a simțit că măiestria cu care își conduce afacerile și își tratează și alege colaboratorii îl duce în șanț.
    Este strict problema ta dacă tu preferi să vezi fapte incorecte, ilegale sau imorale comise de unii în dauna altora și să întorci capul prefăcându-te că nimic nu s-a petrecut, doar pentru că îl cunoști pe făptaș și cândva ai lucrat pentru compania lui.
    Nu știi nici condițiile, nici împrejurările și nici detaliile contractului pe care eu l-am avut și nici la câtă informație am avut acces în cele 14 luni cât am lucrat pentru acel grup de firme, deci cred că nu e cazul să mă acuzi pentru lucruri pe care nu le-am făcut. Ține cont că foarte multe din aceste lucruri s-au întâmplat după ce eu am încetat colaborarea, iar cele povestite aici sunt doar o mică parte din performanțele personajului, nu mi-am făcut un scop în sine din a îi face un dosar complet, există instituții care au acest obiect de activitate. Eu am relatat doar întâmplări ușurele și anecdotice din care cititorii să poată înțelege și învăța câte ceva și de care să putem să ne amuzăm, pe principiul ridendo castigat mores.
    În rest, te rog recitește răspunsul meu anterior și încearcă să nu mai fi atât de categoric în sentințe despre evenimente și personaje pe care nu le cunoști îndeajuns. Întâmplător, suntem foarte mulți cei care împărtășim aceleași opinii și atitudini. E drept că doar eu le fac publice, dar ăsta e un detaliu mai puțin relevant, nu toți avem aceleași mijloace și posibilități de exprimare.
    Nu știu dacă individul mă citește sau nu, accesul la site este liber pentru oricine, dar eu scriu acest blog pentru oameni cu mintea deschisă care doresc să învețe din experiențele altora, așa cum fac și eu citind blogurile altora. Dacă ar deveni mai bun și mai înțelept citind textele mele, m-aș bucura.
    Iar domeniul care pe mine mă preocupă, Max, se numește marketing și e ceva mai complicat decât o sumă din imagine și comunicare. Și foarte diferit de slăbiciunea domnului cu pricina, care cred că sunt de fapt banii ce pierd mințile.

  5. Nu, Doru, m-ai inteles gresit, desi te-am prevenit din start ca intentia mea, acum, nu este sa-l sustin pe domnul cu pricina … sau cu pricinile. Eu te-am abordat exclusiv dintr-o perspectiva deontologica, strict profesional.

    Chiar si istoria comuna pe care o am cu personajul tau este o coincidenta irelevanta pentru discutia noastra care nu este neaparat polemica. Stiu despre tine pentru ca stiu despre afacerea/afacerile lui Misulica inca de cand ele erau in fasa si el este cel care, in vremuri de start-up, a lucrat pentru mine. Stiu tot ce se intampla in business-ul din Baia Mare pentru ca eu sunt din orasul asta si pentru ca domeniul meu este managementul afacerilor. Stiu si despre domeniul tau pentru ca al meu il include. Stiu despre slabiciunile eroului nostru pentru ca il cunosc si am colaborat cu el in diferite pozitii. Imaginea personala este lucrul la care tine cel mai mult iar comunicarea este lucrul in care este cel mai deficitar. Partea mai „complicata” a marketingului este preocuparea ta, evident, dar mai putin a lui, iar banii sunt doar mijlocul prin care crede el ca isi faureste si cultiva imaginea dorita. Iar cand, pe asa ceva, cheltuiesti mult mai mult decat e cazul, ajungi, inevitabil, in incapacitate de plata, mai ales in industria constructiilor in care efectul marketingului este prea putin cantitativ. Cam acesta este contextul in care te-am vazut solidar cu clientul tau si nu am facut-o ca sa te acuz, pentru ca, evident, ti-ai facut treaba si rezultatul s-a vazut in oras. Eu am evaluat acest rezultat din toate punctele de vedere, am inteles cat de mult costa umflarea imaginii grupului si a patronului sau si am prevazut ca, in scurt timp, se va ajunge unde s-a ajuns, de fapt.

    Cam atat in acest cadru, pe acest caz. O alta experienta si mai interesanta am avut eu insumi chiar in Brasov, poate vom avea ocazia sa povestim, candva, despre … un Neculai.

  6. Mulțumesc pentru răspuns, Max.
    Pe tovarășul de la Brașov îl cheamă Neculaie, nu Neculai. Am avut și eu ocazia să îl cunosc destul de bine și chiar să lucrez pentru el, o vreme. Dacă o să citești articolul meu despre Topul 500 Forbes, atunci când o să ajungi la concluziile 1,2 și 3 să știi că, la descrierea Dubioșilor care ies din scenă am folosit mult din caracteristicile lui Mișulică și ale lui Neculaie, două experiențe personale pline de învățăminte. Povestim, când o fi să ne-ntâlnim.

  7. Ok, doar ca Neculai (prenume) al meu nu este acel Neculaie. Pe piata erau oarecum concurenti pe unul dintre produsele de baza ale lui Neculaie si asta era cu ceva ani in urma. Nu stiu daca mai este in peisaj, dar cazul ramane, pentru studiu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.