Mi se reproșează uneori că sunt mult prea dur când evaluez calitatea managementului de la noi. Spun deseori că managerii suferă de incompetență inconștientă. Adică nu știu să facă niște lucruri extrem de importante pentru rolul de manager și, de multe ori, nici nu conștientizează că au aceste lipsuri.
Unii dintre ei ajung în faza de Leadershit. Adică sunt niște conducători de tot rahatul. Nu doar manageri incompetenți, ci și lideri pe care toată lumea îi înjură și desconsideră, deși îi urmează fiindcă altă cale nu există.
Găsim Leadershit în general la vârfurile ierarhiilor, acolo unde managerii incompetenți ajung purtând bătălii politice sângeroase, mobilizați de setea de putere, de o lăcomie insațiabilă și de Hybris, forța diablică ce îi face să creadă că Divinitatea i-a ales și le curge prin vene, dându-le dreptul de a decide soarta muritorilor, cărora le sunt mult superiori.
Dar cei mai mulți manageri nu sunt neapărat lideri toxici. Rămân oameni de treabă, cu care poți discuta, fiind doar incompetenți și, uneori, inconștienți de propria incompetență, adică incapabili să realizeze câte lipsuri au și ce au de făcut ca să acopere acele găuri.
Nu le putem reproșa acestor oameni lipsa de pricepere, pe care de cele mai multe ori nu o conștientizează, fiindcă sunt oameni bine intenționați, care și-au acceptat rolurile crezând că pot fi de folos și dorind să facă lucrurile bine.
Sunt aleși de regulă dintre cei mai buni angajați și au o reputație foarte bună, în zona lor de expertiză profesională. Ceea ce nu înțeleg ei este că în rolul de manager partea de expertiză este doar o micuță componentă, insuficientă pentru a face bine rolul de manager.
Cei mai mulți se străduiesc și fac eforturi uriașe pentru a își mulțumi toți stakeholderii, dar de multe ori presiunea organizației și a celor de deasupra lor din ierarhie îi face să livreze valoarea așteptată doar pentru firmă și șefi, nu și pentru cei care le sunt colegi.
Da, din păcate aceasta este realitatea: într-o uriașă majoritate oamenii care ocupă roluri de manager (fie ei patroni, CEOs, directori sau middle manageri) nu sunt pregătiți să facă față integral cerințelor rolului pe care îl au.
Da, foarte mulți dintre ei sunt extrem de pricepuți, profesional, au un grad mare de expertiză în domeniul lor.
Dar asta nu îi face manageri buni.
De ce? Fiindcă nu știu cum să lucreze cu oamenii.
Mai precis, nu prea au învățat niciunde cum să își ajute oamenii să colaboreze, cum să construiască echipe, procese de lucru și proiecte eficiente, cum să definească și să dezvolte cultura echipei și firmei, cum să ofere autonomie, libertate și spațiu pentru inițiativă, cum să recunoască meritele, cum să creeze motivație și entuziasm, cum să extragă valoare din greșeli și momente dificile, cum să nu pedepsească erorile neintenționate, cum să ofere oamenilor curaj, încredere, sprijin moral și plasă de siguranță.
Cea mai mare parte a managerilor (nu doar la noi, ci peste tot în lume) nu a fost la o școală serioasă să învețe management. Trei slide-uri recitate de un trainer care nu a fost manager în toată viața lui, la un curs de două zile și șapte cafele cumpărat en-gros de firmă nu înseamnă educație managerială.
Chiar și parcurgerea unor cursuri de management la facultățile de la noi (rară și asta, sub 20% din manageri au făcut management la școală) nu prea rezolvă problema. Fiindcă, în foarte mare parte, cursurile de management de la facultăți sunt depășite ca informație și abordare, livrează un conținut valabil pentru economia industrială de acum 50-70 de ani și te învață doar să fii șef în fabrică, într-o ierarhie similară celei militare. Iar firmele și organizațiile moderne nu mai funcționează deloc așa cum le-au descris Fayol și Taylor.
Mai e un motiv pentru care avem atâția manageri slabi.
Fiindcă nu știu (nu au învățat vreodată) să gândească pe termen lung. Cei mai mulți intră în malaxorul culturii de management a firmei și, imitativ, încep să ia decizii de azi pe mâine, exact ca șefii aflați un pic mai sus decât ei în ierarhie.
Cei mai mulți primesc un Excel în care îi vezi că tot butonează și care îi ajută să ia cele mai proaste decizii, uitând că acele căsuțe în care fac reduceri sunt de fapt oameni, care nu sunt doar niște resurse pe care le poți abandona, ca pe niște șuruburi tocite pe care le schimbi ca să faci mașinăria să meargă iar fără a scârțâi.
Așadar, manageri care n-au prea fost pe la școală sau, dacă au fost, au învățat ceva care le-ar fi fost suficient ca să facă treabă bună, dar acum câteva zeci de ani.
Cred că un manager care vrea să fie bun în munca lui de zi cu zi trebuie să caute continuu să învețe, de unul singur sau în programe moderne de educație, adaptate vremurilor în care trăim și create ca experiențe interactive în care nu înveți doar de la profesor și din curs, ci mai ales de la ceilalți participanți.
Învățarea modernă presupune nu doar că citești, explorezi și descoperi ce se întâmplă în lumea bună, ci și că te întâlnești, în sesiuni de învățare moderate de un profesor priceput, cu oameni ca tine, care vin cu perspectivele proprii și le pun în discuție, în dezbateri puternice în care gândirea critică și capacitatea de a face zoom-out îți aduc avantajul extrem de valoros al unei mai complete și mai înțelepte perspective asupra complexității muncii de manager.
În primul rând, un curs bun de management te împrietenește cu incertitudinea, te face să pricepi că te vei întâlni foarte des cu volatilitatea, cu instabilitatea, cu schimbările radicale de situație și tendințe, te ajută să descifrezi situațiile ambigue și să pricepi pe ce butoane poți să apeși ca să ajuți schimbarea pozitivă să apară, fără a demola întreaga hardughie instabilă care este afacerea de care te ocupi.
Dar cea mai valoroasă lecție de management pe care o primești într-un program modern de învățare este că, în rolul de conducător, tu nu ești de fapt decât un sprijin, suporter, mentor și slujitor al grupului de oameni cu care lucrezi și că ți se dă pe mână cel mai important capital al organizației, care nu este nici cel financiar, nici cel tehnic, administrativ sau logistic.
Primești în grijă capitalul uman, ceva extrem de fin din punct de vedere conceptual și foarte greu tangibil. Da, sunt niște oameni acolo, dar nu atributele lor fizice sunt cele cu care vei lucra pentru a face performanță, ci cele intelectuale, raționale, emoționale și relaționale.
Oamenii ăia vin la pachet cu niște idei, cu niște emoții, cu niște relații, cu niște principii, obiceiuri, credințe, gânduri, impresii, sentimente, preocupări, pasiuni, talente și conexiuni. Capitalul uman înseamnă nu doar o listă cu persoane și calificări, ci și cunoașterea, imaginația, pasiunea, emoțiile, ideile, relațiile, conexiunile, vocabularul, simbolurile, credințele, educația, cultura, obiceiurile și preocupările acelor oameni.
Tu trebuie să folosești toate aceste resurse (oameni, cunoștințe, informații, conexiuni, idei, capacitate de colaborare și relaționare) ca să ajuți echipa pe care o conduci să facă performanță, adică să obțină constant cele mai bune rezultate, într-un plan bine știut dinainte, dar pe care trebuie să îl adaptezi constant la schimbările tot mai frecvente și mai ample din jur.
A privi oamenii, cu tot ansamblul lor de atribute și capabilități, ca pe cea mai importantă parte a muncii tale de manager este primul pas spre a fi un manager bun.
A descoperi cum poți să lucrezi cu oamenii ăștia ca să obții mereu rezultatele dorite este un proces de învățare continuu, care nu se încheie niciodată, fiindcă lucrurile din jur se schimbă cu o viteză colosală, iar oamenii se schimbă și ei, în aceeași dinamică.
***
Nu mă consider un manager foarte bun și mă străduiesc să țin pasul cu ce e nou în domeniu, fiindcă a lucra cu oamenii mi se pare cea mai fascinantă și aducătoare de bucurie muncă pe care o poți avea.
Puținele lucruri puternice pe care le știu despre a fi un conducător bun le-am descoperit prima oară în cursurile din programul Executive MBA al Transilvania Executive Education. Iar omul care a avut cea mai importantă contribuție în această călătorie a descoperirii a fost Andy Taylor, cel care a înființat programul de la Cluj și a reușit să aducă educația de management modernă, de înaltă clasă britanică, în programe accesibile, în România.
Am fost la TEE martorul unor schimbări fantastice și unor progrese remarcabile în cariera și mai ales mentalitatea colegilor mei și sunt fericit să țin legătura cu ei și să văd că, fiecare dintre ei, acolo unde muncește, face lucrurile cu pricepere și bun simț fiindcă a înțeles că oamenii cu care lucrează sunt cea mai importantă componentă a muncii lor.
Nu oricine poate parcurge un Executive MBA, fiindcă este un efort de trei ani de învățare și muncă susținută, care cere foarte multe sacrificii. De aceea, o versiune mai scurtă și simplificată a acestui program ar putea fi o soluție bună pentru mai mulți manageri.
Împreună cu profesorul Andy Taylor, am lansat acum patru ani un program de educație dedicat celor care vor să înțeleagă cum poți face performanță și business durabil și sănătos punând accent pe capitalul uman, cea mai valoroasă și generoasă componentă pe care se bazează un manager contemporan.
Avându-l ca profesor chiar pe Andy Taylor, programul Talent Academy are șase module cu durata de o zi, acoperă toate temele esențiale în munca modernă cu oamenii și prezintă un conținut actual, la cele mai înalte standrade britanice, fiind validat și certificat de University of Buckingam.
Programul este predat în limba engleză, se derulează anual, în trei sesiuni față în față cu durata de două zile, cu grupuri de maxim 20 de participanți, în București și Cluj. Încercăm să ajungem anul acesta și la Timișoara și Iași, dacă reușim să formăm grupele.
Dacă ești proprietar de firmă, antreprenor, manager de companie sau de echipă, profesionist cu experiență în HR, People & Culture sau doar pasionat de Leadership, programul Talent Academy este cea mai bună opțiune de învățare pe care o poți accesa.
Sunt deja peste 100 de oameni care au trecut prin acest program în ultimii patru ani, iar experiența și rezultatele lor ne arată că facem ce trebuie. Încpeem în Mai, citește pe site ce am gândit și pregătit și hai.
Photo cover by David Brooke Martin on Unsplash
Se numeste inginerie sociala si digitala… :))
managementul tine de stiinta cifrelor, ingineria sociala…de altceva. O gasesti si la colt de strada… :)))
Domnule Supeala, sună magnific articolul și subscriu. Problema e de la teorie la practică, dacă ar fi sa vă relatez două cazuri concrete, ar fi că eu că jurist nu am putut ajunge nici măcar recrutor, știți de ce? La firmele cu pretenții, sefuti la HR erau persoane cu IL(Industrializarea Lemnului pentru cine nu știe) și tinichigii auto! Nici nu știu ce să fac, să râd, sau să plâng?! La noi aici la Bv, nu pe planeta vecină. Mi s-a spus că „nu am profil”. Oricum, piața muncii îți cere uneori să scoți din CV, nu să spui exact ce experiență profesională ai. La o agenție destul de mare care se ocupă cu plasarea forței de muncă, mi s-a spus că nu voi găsi în veci ceva de făcut cu un CV ca al meu. Ți se cere „ajustarea”, ceva de genul sluțirii, metaforic vorbind. Când mă uit cu mirare peste CV, personal, nu văd nimic care ar fi nefolositor în cadrul companiilor la care am aplicat. Știți că există persoane la HR care nu fac diferența dintre zi lucrată și zi lucrătoare?! Vă dați seama ce management există pe acolo?! Închei comentariul, cred că totuși mă apucă plânsul.
se pare ca esti prospatura… :))))) E frumos cand trebuie sa comunici prin biletele juniorilor proaspeti din alte departamente, in special la departamentul tehnic, unde personalul proaspat fara pic de experienta in manevre de tot felul :)))) proiecteaza – verifica – executa propriul proiect, dupa care le este imputat din salariu… :)))