Tocmai am citit pe iQads un articol care mi-a stârnit bucuria și a mi-a alimentat serios încrederea în viitor. Articolul este despre un profesor (lector) de economie de la universitate care a dorit să participe, alături de șase din studenții săi, la un program de internship la o mare agenție de publicitate din București. Citiți articolul, o să vă placă atât textul, cât și ideea și personajele.
Se întâmplă să îl cunosc pe acel profesor, care am semnale că este și un cititor al blogului. Este brașovean de-al meu și îl consider un bun amic deși nu am mai povestit pe îndelete de multă vreme. Pe vremuri am colaborat, eu ca producător de evenimente și manager în mass-media și el ca și manager de marketing al unui producător de bere. Tot brașovean am impresia că este și managerul agenției de publicitate. Dar acestea sunt detalii mai puțin importante, ceea ce este de reținut este semnalul și ideea că foarte mulți dintre posesorii de titluri și catedre universitare ar avea multe lucruri de aflat, învățat și reinterpretat dacă ar apela la experiențe similare.
La viteza cu care se schimbă lucrurile în societatea contemporană, la dinamica tehnologiei și la modificările radicale de comportament, structură, metodă și viziune ale noilor generații, foarte mulți dintre reprezentanții mediului academic autohton se transformă în piese de muzeu prea puțin utile pentru perspectivele profesionale ale celor pe care îi instruiesc. Foarte multe sunt momentele în care ăi bătrâni ar trebui să revină în economia reală și chiar să învețe de la ăia mai tineri, ca să nu piardă conexiunea cu realitatea. Din păcate, așa cum spune Lorand Balint în interviu, doar 20% dintre profesori sunt dispuși să își înțeleagă statutul, să își actualizeze portofoliul de informații și experiențe și să își asume o misiune realmente utilă din punct de vedere social și educațional. Restul trăiesc din amintiri și din titluri care nu mai interesează și nu mai ajută pe nimeni.
Oare ne apropiem de momentul când o să vedem aula plină de seniori studioși, dirijați de la pupitru de un puștan genial? Eu cred că nu e departe clipa aia. Tu ce zici?
