Cariera trebuie să ia forma vieții noastre, nu invers. Aceasta este concluzia lui Cloey Callahan, editorialistă a revistei Worklife care analizează diferența fundamentală de viziune dintre noile și vechile generații.
Și rezumă excelent esența schimbării: oamenii trecutului s-au definit prin muncă, prin părerea colegilor și a șefilor și prin statutul socio-economic care derivă de acolo. Însă tinerii văd lumea altfel și se văd pe sine ca produs al propriilor dorințe și eforturi. Se raportează la viață ca suma experiențelor personale și a deciziilor asumate.
Ei privesc spre interior, iar asta ia controlul din mâna șefilor și a factorilor externi. Atunci când muncești ca să trăiești și nu invers, o mulțime de pârghii ale angajatorilor se sfarmă la prima încercare.
Dacă ar fi să reducem însă problema la 3 idei de bază, acestea ar fi:
Schimbarea definiției succesului
Succesul nu mai este definit exclusiv prin urcarea pe scara ierarhică a unei companii. În schimb, persoanele cu ambiții discrete prioritizează împlinirea personală, visurile îndelung așteptate și un sentiment de scop în munca lor.
Ambiții diverse
Nu există o abordare universală a ambiției. Oamenii au valori și obiective diferite, de la echilibrul între viața personală și profesională, la realizări financiare sau la impactul pozitiv pe care îl pot avea.
Impactul pandemiei
Evenimentele și repercusiunile pandemiei de Covid-19 au avut un rol semnificativ în conturarea conceptului de „ambiție discretă”. Oamenii și-au reevaluat prioritățile, au experimentat transformări personale și au reconsiderat traseele lor de carieră în lumina impactului pandemiei asupra vieților lor.
Pentru a se adapta vremurilor, angajatorii buni trebuie să încurajeze ambițiile angajaților și să creeze o cultură a siguranței psihologice în care oamenii iși pot exprima aspirațiile și se simt ascultați.
Asta implică crearea unui mediu deschis și incluziv, unde întrebările semnificative despre scopul lor și al organizației nu doar că sunt permise, ci chiar își găsesc răspuns. Transparența și comunicarea sunt cruciale în stabilirea unei astfel de culturi și pot duce la clarificarea valorilor companiei, împreună cu angajații.
De partea cealaltă, se situează angajatorii care acționează defensiv sau chiar agresiv, luptând pentru a-și păstra controlul. Nu percep schimbarea ca pe ceva bun și nu acceptă că monolitul ideologic se poate mișca. Însă încremenirea în proiect este un pericol mult mai mare decât schimbarea. Și peste nu mult timp, vor rămâne ca vestigiile antichității: amintiri ale unor vremuri demult apuse.
***
Am scris acest articol împreună cu Sergiu Oltean, voluntar în echipa extraordinară cu care lucrez la toate proiectele Hacking Work și la SPOR – Școala Pentru Oameni Responsabili.
***
Acest articol vă este oferit de DevNest, compania de software pasionată de oameni, idei și know-how digital. Pentru toți oamenii buni pasionați de tehnologie, DevNest înseamnă evoluție și dezvoltare: Creăm oportunități. Creștem o comunitate.
***
Foto copertă: Pexels.
