Nu am aflat încă de ce, dar în ultima vreme în reclamele noastre toate lucrurile și conceptele trebuie să fie simple. De câteva săptămâni, Cosmote și Alfers ne povestesc despre simplitate, unii folosind bucuriile, alții plăcerile. Tare mi-e teamă că o să îi dea naibii în judecată arțăgoasa aia de Mihaela Rădulescu, că doar ea a scris prima „Despre lucrurile simple”. Să vezi ce complicate o să fie lucrurile atunci! Mă rog, treaba lor, să revenim la oile noastre. Simple.
Vineri pe la prânz, domnul Bogdan Naumovici (Batman, Batman și ăla negru de respira greu și tac-su, mă) s-a gândit să vadă la ce e bun Facebook și a lansat pe contul propriu un sondaj de opinie improvizat, cerând amicilor săi din rețeaua albastră părerea despre două spoturi realizate de agenția lui pentru napolitanele Alfers. Care e mai bun din cele două spoturi, cum ar veni, din punctul de vedere al unora care știu câte ceva despre meseria asta sau au fost norocoși să primească add de la șeful agenției 23 Communications. Spoturile sunt deja difuzate pe la televizor, așa că nu era vorba de o testare înaintea difuzării, ci de un experiment amical.
Facebook s-a dovedit de data asta foarte util ca spațiu de dezbatere, în șapte ore s-au adunat cam 100 de comentarii, unele mai haioase, altele mai serioase, unele mai superficiale, exprimând preferințe, altele mai atente, mai subtile și mai profunde, luând la despicat fiecare fir de păr din clip, cadrele, gesturi și cuvintele personajelor și identificând câteva defecte în logica și execuția clipurilor. Pe bună dreptate, privitorii se întreabă cum de s-au gândit bieții scafandri de ocazie să salveze de urgență din autoturismul scufundat fix roata de rezervă. Ce pățea, ruginea janta? Nu era mai logic să aibă în mâini actele și telefoanele mobile și, dacă tot au șurubărit sub apă în portbagaj după roata de rezervă, nu mai bine salvau casetofonul și bateria? La al doilea clip cu pescari se naște la fel de logic întrebarea: din tot ce era în mașină nu au salvat decât punga aia cu crănțănele, chiar și-au băgat picioarele în restul bunurilor, așa de relaxați erau? Fumaseră ceva tare de tot înainte de scufundare? Mă rog, să trecem peste aceste mici inadvertențe ale scriptului și să ajungem la buba majoră.
Chestia cea mai importantă care nu prea stă în picioare în aceste spoturi cu pescari este asocierea dintre produs, personaje și situația evocată. Avem de a face cu o eroare gravă de segmentare-țintire-poziționare, băieții din clip nu fac parte nicicum din același film cu napolitanele cu cremă dulce ambalate în pungă lucioasă de 75 sau 180 de grame. Avem trei veseli pescari amatori, nu foarte inteligenți, nu foarte avuți și nici prea intelectuali, toți pe la 40 și ceva de ani și probabil cu copii pe la domiciliu, care fug la pescuit cu o mașină produsă prin anii 90, bucuroși că au scăpat de neveste și de bătăile de cap. Perfect până aici, dacă produsul promovat ar fi fost bomboanele agricole din floarea soarelui, berea Ștuțberger la pet, vreun jinars făcut din spirt plus coloranți sau un salam muncitoresc confecționat din tacâmuri de pui și șoric de porc refuzat de fabricile de pantofi.
Cum au ajuns în posesia napolitanelor pescarii ăștia care parcă sunt figuranți în Las Fierbinți? Le-au cumpărat de la chioșc, înainte de plecare, zicându-și că ăstea cu cremă de lămâie și mentă merg perfect cu berea la pet, vinul din pastile și cu țuiculița care erau deja plasate strategic în geanta cu cârlige și viermuși? Nu prea are logică și nici reflectare în realitate. Alfers este o marcă aparținând Alka, iar compania asta se poziționează de regulă pe segmentele mediu și premium. Băieții ăștia sunt din categoria care ar cumpăra ceva vrac sau cel mult un produs frutifreșoid al fraților chimici de la Oradea, asta dacă i-ar interesa un produs din grupa asta. Așa că, dacă nu și-au dat ei de bunăvoie pe dulciuri prețioșii bănuți de buzunar destinați țigărilor și beuturii, atunci le-o fi pus nevestele napolitanele ca merinde, dând o spargere de neconceput în stocul de provizii pentru pauza mare al pruncilor? Greu de crezut, muierea din acest segment de populație rezolvă dificila sarcină trimițându-și consortul la colț, după niște franzelă și parizer sau scoate o halcă de slană din afumătoarea de pe balcon.
Eroarea de poziționare este confirmată de celelalte spoturi ale campaniei, foarte reușite și haioase, care folosesc personaje din cu totul altă categorie: băieți de oraș, cu ceva educație și venituri peste medie, până în 30 de ani, aparent neînsurați, extrem de pasionați de poker, farse și trucuri ieftine sau amatori (foarte amatori!) de grătare la pădure/iarbă verde, cu amicii și gagicile din gașcă. Ei bine, ăștia intră ușor în clientela potențială a produsului, i-ai vedea agățând din hipermarket o pungă de napolitane, de ronțăit cu băieții la o partidă de cărți sau de mici pe grătar. Mai era de luptat cu rost pe segmentul copiilor și adolescenților, cu ceva spoturi difuzate pe canalele de desene animate și pe noile emtiviuri (habar n-am cum se cheamă, eu locuiesc la țară).
Dacă tot am pus întrebarea din titlu, nu mă pot abține să nu ofer un răspuns răutăcios, la fel de scăpat din context ca și spoturile cu pescarii: specia de biban care mușcă la napolitană sigur are patru ochi și păr pe înotătoarea dorsală și viețuiește într-o baltă de pe lângă viitorul lac de steril de la Roșia Montană, un proiect atât de drag domnului Naumovici și care creează muuuulte locuri de muncă, în special pentru indivizi la fel de inteligenți ca pescarii ăia.
Pescarii cu roata de rezervă:
Ronțăind pe mașina scufundată:
Poker:
Grătar:
