Dați un leu pentru visul meu!

Aveam 16 ani în decembrie 1989 și, în vâltoarea evenimentelor care au urmat, dar mai ales după ce am văzut ce s-a întâmplat în 13-15 iunie 1990 la București, am decis că vreau să fiu ziarist, să scriu adevărul, să îi demasc pe hoți-ticăloși-nemernici, să ofer semenilor mei informație pertinentă, relevantă și curată, să îi ajut să decidă și să acționeze în cunoștință de cauză. Am avut șansa de a lucra în sau cu mass media vreme de peste zece ani și am renunțat definitiv la visul meu, atunci când am văzut că e imposibil de atins. Nu o să dau vina pe lipsa de educație și nepăsarea românilor, pe corupția generalizată din țară care a ajuns natural și în presă, pe patronii agramați și hulpavi ori pe politicienii agresivi și demagogi, pe lipsa de solidaritate și profesionalism a membrilor breslei, deși sunt cauze reale ale eșecului financiar și falimentului credibilității mijloacelor de informare în România.

Chiar eu sunt cauza pentru care nu mi-am îndeplinit visul. Poate că am fost prea tânăr și naiv și mi-am propus prea mult față de așteptările semenilor mei, poate că am cedat foarte ușor tentațiilor unei lumi în continuă schimbare, poate că nu am avut atunci imaginea limpede a ceea ce ar fi trebuit să fie obiectivul și ideile ce trebuie urmate, poate că m-am asociat de multe ori cu persoane lipsite de talent, vocație, onestitate și curaj, în mod cert mi-au lipsit înțelepciunea, maturitatea, echilibrul și realismul și sunt foarte sigur că am eșuat și pentru că nu am avut un sistem de principii, valori și reguli care să îmi ghideze munca și să mă păstreze pe drumul corect. Eșecul mijloacelor de informare din România este și eșecul meu, deși am părăsit acest mediu profesional de aproape zece ani.

Astăzi, mă uit în jur și sunt convins că avem cu toții nevoie, mai mult decât oricând, de mijloace de informare corecte, independente, curioase și curajoase. Deocamdată, mai avem doar câteva voci credibile, curajoase, responsabile și cu respect pentru profesie, care se manifestă mai mult individual, prin mijloace proprii sau ca și furnizori de conținut bine delimitat plasat pe ici, pe colo, pe unde au mai fost acceptați sau tolerați. Sunt puțini cei experimentați, talentați și responsabili care mai oferă azi conținut de calitate în mijloacele de comunicare clasice, cei mai mulți dintre bătrânii breslei au făcut de-a lungul vremii compromisuri care le-au depreciat definitiv credibilitatea. Cred că este de datoria noastră, a celor care mai credem în informare corectă, în comunicare onestă și în principii, reguli și legi clare, drepte și respectate de către toți, să îi susținem cum putem pe cei care mai rezistă tăvălugului minciunii, corupției și lipsei de educație și informație. Să le cumpărăm și să le citim publicațiile și cărțile, să le facem audiență atunci când apar la radio sau televiziuni, să le apreciem și să distribuim conținutul postat online.

Dar, e bine de știut că pe lângă cei vechi și buni mai avem o speranță. Urmăresc de ceva vreme activitatea și produsele unui grup de puștani care s-au reunit în grupul Casa Jurnalistului și se încăpățânează să ofere publicului, gratuit și online, un conținut jurnalistic de calitate, obiectiv, original, curajos și responsabil. Băieții ăștia nu au patron, sponsor, venituri din reclame, nu au stăpân sau manager, se descurcă de capul lor, cu costuri modeste. Văzându-le articolele, reportajele, filmele și postările, am avut de multe ori senzația că mă regăsesc pe mine, acum 21 de ani, cu energia și entuziasmul de a scrie știri și reportaje care să lumineze oamenii. Evident că au nevoie de bani, nimeni nu trăiește cu aer. Ei refuză deocamdată publicitatea și finanțarea din partea celor cu stare, fiindcă le este teamă pe bună dreptate să nu li se îngrădească libertatea și originalitatea, de aceea se bazează exclusiv pe sprijinul cititorilor lor. Au construit o procedură simplă și sigură de finanțare prin PayPal sau online cu card, cei care le oferă sprijin financiar fiind numiți cu umor, în funcție de suma plătită, abonat, sponsor, susținător sau barosan.

De ieri, am devenit și eu abonatul lor, acceptând să plătesc un abonament lunar de 5 euro, direct de pe card. Mă face să mă simt ca în anii 90, când cumpăram cu brațul ziare de la chioșc și le savuram ore întregi. Cred că asta este cea mai frumoasă, mai plină de conținut și mai responsabilă față de semenii mei cheltuială pe care am făcut-o în ultimii ani. Vă îndemn, chiar vă rog să faceți și voi același lucru.