Povestea tinerei angajate care s-a sinucis, împinsă peste limită (și) de abuzurile din compania multinațională cu sediul în Timișoara la care lucra, a trezit un val de indignare. Aceasta a ales moartea după ce a fost pusă în fața unui ultimatum absurd – să își schimbe radical performanța, în termen de doar 24 de ore, ori să-și dea demisia. Iar acest abuz, a reprezentat, pentru mulți, picătura care a umplut paharul.
Până acum câțiva ani, preocuparea pentru sănătate a angajaților și angajatorilor se referea mai degrabă la grija pentru riscurile de accidentare la muncă și, acolo unde era cazul, la abordarea mai degrabă reactivă a bolilor profesionale.
Ții minte prima zi de lucru la un nou loc de muncă? E o zi cu multe informații noi și cu o mulțime de sesiuni de instruire. Una dintre aceste sesiuni este aceea în care descoperi că activitatea poate implica anumite riscuri. Nu în sensul că la unele locuri de muncă ai putea te plictisi sau, dimpotrivă, să descoperi că îți place atât de mult încât să vrei să o faci toată viața.
De-a lungul timpului, cercetările au arătat că organizațiile performează mai bine atunci când liderii încurajează, oferă autonomie și antrenează angajații în loc să dea ordine și să aplice reguli stricte de disciplină și supunere.
Conform unui sondaj internațional, aproape 20% dintre angajații care au renunțat la joburi în timpul pandemiei s-au întors la vechii angajatori. E de bine sau de rău? Depinde.
Cei mai mulți angajați își doresc să vorbească despre cât câștigă. Totuși, multe persoane pur și simplu se tem să o facă. Cu toate acestea, fiecare dintre noi știe, în linii mari, cât câștigă colegul care are aceleași atribuții ca noi. Însă, de ce a rămas salariul un subiect mai tabu decât sexul?
