Omagiu Ruginii, la intrarea în Luxemburg

Distribuie articolul

DSCF0972

Am întâlnit monstruozitatea din imagine în cel mai mare giratoriu de la intrarea în orașul Luxemburg, cum vii dinspre Germania și ieși de pe autostrada care continuă spre Franța și Belgia. Șapte foi de tablă groasă, late de patru-cinci metri și înalte de 30-40 de metri, stau sprijinite una în alta chiar în capătul bulevardului care traversează cartierul financiar din Ducat, trecând printre clădiri din sticlă care găzduiesc nume celebre de corporații care fac miliarde din vorbă lungă, plimbat foi și dat cu părerea în business și ratinguri de țară.

Ne-am învârtit de câteva ori în giratoriu încercând să deslușim un sens al arătării de tablă, să vedem vreo plăcuță care să ne explice ce caută drăcovenia ruginită acolo sau să găsim vreun chichirez care să ne lumineze despre ce a vrut să spună artistul care a înfipt măgăoaia în intersecție. Nimic. Cumnatul meu, actor hâtru, a procedat iute la un botez plin de sensuri: „Ăsta este Omagiu Ruginii”.

Am căutat apoi pe net cu tot felul de cuvinte cheie, cu intenția să înțeleg cine, cum și de ce s-a gândit să ridice acolo excrescența asta de tablă. Absolut nicio lămurire nu am obținut, dar bănuiala mea este că are ceva legătură cu tradiția de peste 100 de ani de producție a oțelului în micul Ducat, unde ArcelorMittal deține o fabrică importantă. O singură mențiune a reușit să găsească google, chestia asta este localizată pe Wikimapia, sub titlul sec „Monument din oțel ruginit”.

Amenajarea zonei pare destul de recentă, așa că mai există speranțe pentru o remodelare urbanistică. Sper că articolul meu îi va ajuta pe conaționalii noștri colorați care se ocupă „cu feru vechi” să afle adresa obiectivului.

 

Distribuie articolul
Doru Șupeală
Doru Șupeală
Articole: 480

2 comentarii

  1. O-ho-hooo! Uşor cu rugina pe scări! Puţin cunoscătorilor într-ale rafinamentelor post-post-moderniste!

    Obiectele contondente din oţel oxidat sunt ultima chestie „trendy” la mare căutare prin Ieoropa, în materie de amenajări ambientale şi finisaje cool. Îi zice cumva la materialu’ ăla care rugineşte controlat şi nobil în felul lui, da-mi scapă acuma numele. Nu e de ici de colo.

    Şi pe la Braşov-cel-mai-cel-oraş deţinem cu mândrie o parodie de astfel de ruginătură, montată cu mari pretenţii artistice şi probabil fără avizele legale chiar pe interiorul Bastionului Postăvarilor (monument istoric cat. A) – asta fiind ultima dejecţie în materie de blasfemizarea istoriei locale. Doar că aicea la bastion ferul e prea aproape de hainele vizitatorilor, başca nu e oţel d-ăla special de care au lucsemburghejii (că ar fi fost prea scump pentru bugetul judeţului), deci te freci din neatenţie de rugină de doi bani şi adio costum de haine.

    Altfel, gândesc că moda asta cu rugina la vedere este cât se poate de potrivită fazei actuale de decădere a civilizaţiei euro-atlantice.

    • Datorez mulțumiri pentru lămurire unui specialist respectabil. Totuși, rămân la părerea mea, ăsta nu e obiect de artă fiindcă nu spune nimic, este doar o măgăoaie din fier ruginit. De acord cu concluzia, Occidentul a atins faza de senilitate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.