Sunt oamenii cu IQ crescut mai fericiți? Sunt câteva întrebări la care voi încerca să răspund. Îmi doresc cu acest articol să vă fac cel puțin să vă puneți câteva întrebări cu privire la acest aspect, de aceea vreau să treceți prin propriul filtru al gândirii informațiile pe care le voi relata.
IQ-ul afectează fericirea?
Rezultatul unui studiu făcut pe 6.870 de participanți, a demonstrat că fericirea este asociată semnificativ cu IQ-ul. Adică cei cu IQ între 70 și 99 au fost mai nefericiți în comparație cu cei cu IQ între 120 și 129. S-a mai demonstrat și faptul că dacă cei cu un IQ scăzut au posibilitatea de a se educa corespunzător, au oportunități de angajare pe un salariu bun și înțeleg importanța sănătății mintale, asocierea dintre IQ și fericire scade semnificativ.
Slăbiciunea testelor IQ
Testele IQ sunt foarte bune la măsurarea anumitor abilități cum ar fi: logică, raționament abstract, capacitatea de învățare și capacitatea de memorie de lucru. Dar testele sunt slabe atunci când vine vorba de măsurarea acelor abilități cruciale pentru a lua decizii bune în situații din viața reală.
Asta pentru că nu sunt în măsură să evalueze lucruri precum capacitatea unei persoane de a trece prin propriul filtru al gândirii informațiile sau dacă un individ poate trece peste biasurile cognitive. Desigur, testele de IQ sunt destul de bune la prezicerea succesului academic și la locul de muncă, dar nu acoperă tot.
„Un IQ ridicat este ca înălțimea unui jucător de baschet”, spune David Perkins, care studiază abilitățile de gândire și raționament la Harvard. Pe scurt, spune că este importantă înălțimea unui jucător de baschet, dar asta nu o să îl facă cel mai bun jucător, are nevoie și de alte abilități.
O poveste adaptată: Două fete, Elena și Andreea, se plimbau prin munții Făgăraș. În plimbarea lor observă un urs brun înfometat care se îndreaptă spre ele. Andreea a estimat rapid că ursul o să ajungă la ele în aproximativ 23 de secunde şi s-a panicat. Elena și-a înlocuit cu calm bocancii de munte cu o pereche de adidaşi. Andreea, surprinsă de ceea ce făcea Elena, îi spune: „Eşti mai proastă decât credeam! Doar nu crezi că vei putea să întreci un urs.” Elena, după ce și-a pus adidașii, i-a răspuns: „Așa e, dar tot ce trebuie să fac este să te întrec pe tine”.
Povestea lui Robert J.
Robert J. este un băiat cu un coeficient de inteligență scăzut, care a devenit un savant într-un domeniu al inteligenței umane.
Interesul său pentru inteligența umană a început de la o vârstă fragedă. În cazul lui, însă, interesul a fost personal. În școala elementară, a avut rezultate slabe la testele de IQ (datorită anxietății avute pe parcursul testărilor), iar acțiunile profesorilor săi le-au exprimat așteptările scăzute pentru progresul său viitor (profeție auto-împlinită).
Totul s-a schimbat când profesoara lui de clasa a patra, doamna Alexa, a văzut că are potențial și l-a provocat să devină mai bun. Cu încurajarea ei, a devenit un student cu rezultate înalte, absolvind în cele din urmă Summa Cum Laude la Universitatea Yale.
Această poveste este despre Robert J. Sternberg, un psiholog american de top. Este profesor de dezvoltare umană la Universitatea Cornell. Printre contribuțiile sale majore la psihologie se numără teoria triarhică a inteligenței și câteva teorii influente legate de creativitate, stiluri de gândire, dragoste, ură și leadership.
Din păcate, mulți copii sunt etichetați greșit ca fiind lenți sau slabi la învățătură, deoarece majoritatea predării la clasă se concentrează strict pe memorie și analiză.
Acest lucru este foarte greșit. Nu ar trebui să concluzionăm că cei care sunt percepuți în prezent ca având rezultate slabe vor avea și în viitor rezultate slabe.
***
Acest articol este scris de invitatul nostru, Florin Răzvan Percă, iar textul este editat și prelucrat de echipa Hacking Work.
Răzvan este un psiholog pasionat de oameni și are dorința de a-i ajuta să devină cea mai bună versiune a lor. Face tot posibilul să îi ajute să își accepte trecutul dificil, să muncească din greu în prezent pentru visurile lor și să își dorească mai mult de la ei în viitor.
Crede că cele mai bune metode pentru a reuși sunt consilierea, dezvoltarea personală, empatia și scrierea articolelor. Consideră că dezvoltarea gândirii critice este esențială pentru a putea trece informațiile prin propriul nostru filtru și de a nu cădea în plasa celor false. Prin asta ne îndeamnă să nu mai vedem viața în alb și negru, ci în nuanțe de gri.
Urmăriți-l pe Linkedin, are aproape în fiecare zi ceva foarte interesant de oferit.
***
Foto copertă: Jessica Lewis on Unsplash.
