În preajma sărbătorilor, mulți angajați așteaptă cu interes să vadă cum vor fi răsplătiți de angajatori pentru un an de muncă dedicată. Este un moment în care generozitatea și aprecierea pot face diferența în moralul și loialitatea angajaților. În acest context, am analizat un thread de pe Reddit care a strâns aproape 1000 de răspunsuri la întrebarea „Voi ce bonusuri/beneficii aveți de sărbători?” și venim cu niște concluzii pentru voi.
Răspunsurile, variind de la cele extrem de negative la cele surprinzător de pozitive, oferă o imagine realistă și adesea contrastantă a modului în care companiile tratează angajații în această perioadă. Și de obicei, dacă-i vorba între noi.
Ce ne trebuie vs. ce ne dorim vs. ce primim vs. cu ce ne mulțumim
De ce sunt așa de contrastante aceste răspunsuri? Se pare că în lumea corporațiilor, percepția valorii angajaților variază enorm. Pe de o parte, avem companii care recunosc și răsplătesc eforturile angajaților, în timp ce, pe de altă parte, există organizații unde aprecierea pare să lipsească cu desăvârșire. Și desigur, companii care își permit să traducă aprecierea în beneficii tangibile mai mult decât altele. Această discrepanță nu doar că reflectă culturile diferite, dar subliniază și o posibilă ruptură între așteptările angajaților și realitățile din mediul de lucru.
În principiu, comentariile respondenților pot fi împărțite în trei mari categorii:
1. Bătaia de Joc:
Într-o lume ideală, sărbătorile ar fi un moment de recunoștință și generozitate din partea angajatorilor. Dar realitatea, așa cum reiese din comentariile cele mai negative ale angajaților, e uneori un amestec de dezamăgire și sarcasm.
„Multinaționala IT cu peste 100.000 angajați: am primit p**a :)”
„Same here, corporație din Pipera, am primit ciuciu”
„Consultanță IT – una bucată organ genital masculin.”
„Am primit o ruletă. Să pot măsura p**a pe care am primit-o bonus 🙂 (no joke) Măcar n-am primit discursul ăla corporatist în care ‘suntem o familie’.
„Absolut nimic. Primesc liber în 25 din concediul meu.”
Concluzia la comentariile de mai sus nu a întârziat prea mult: „Atât de mulți au primit același lucru, că nu înțeleg de unde e atât de multă… Cineva stă pe niște stocuri foarte mari.”
Suntem campioni la „de-a râsu’-plânsu’”
Alte comentarii halucinante:
„Am primit o pătură mică și o pernă pe care scrie sărbători fericite.”, care a primit și o replica foarte inspirată de la un alt angajat: „Ca să dormi să mai uiți de foame.”
„Odată cu începerea războiului în Ucraina ne-au spus că nu e corect să primim cadouri în timp ce ei suferă. This was 2 years ago now? (de Paște). Nu am mai primit nimic.”
„Compania la care lucrez ne-a pus acum un videoclip de cam o oră în care ne explică ce șmecheri sunt și cât de bine rupe compania. Pe calea asta le mulțumesc. Aparatul de cafea e stricat, dar ăsta a fost un laxativ excelent.”
„Una dintre cele mai mari companii de marketing din lume, am primit 150 lei pe sodexo (pentru care ne-au scos ochii de prin octombrie cu cât de norocoși suntem că primim banii ăștia) și 50 lei în plus pentru cei care au copii.”
„Multinationala gigantica, din Big 4 – un party mediocru unde am platit singuri consumația după 3 ore de party cat a fost „open bar” și 300 de lei din cei 500 standard pe platforma de beneficii „neimpozabili”. A, si inainte de party a fost un „business update” in care ne-au zis cum a crescut businessul și cum au făcut 40% profit și ca o sa investească într-un nou birou în Filipine.”
„Un suc Mirinda și un corn cu ciocolată.”
„Mulțumiri, am primit mulțumiri….”
„O felicitare în care scrie „thank you for your hard work”.
Comentariile celor mai nervoși dintre noi sunt o oglindă tragi-comică a realităților corporatiste – și din păcate sunt majoritare. Ironia și sarcasmul evident din aceste răspunsuri subliniază o frustrare profundă și un sentiment de nedreptate cu care se confruntă mulți români. Se pare că, indiferent de mărimea sau succesul companiei, recunoașterea reală a eforturilor angajaților rămâne o raritate.
2. Resemnații: „Măcar nu m-au dat afară”
În mijlocul nemulțumirii, există o categorie de angajați care privește situația cu un realism sumbru și periculos, mulțumindu-se cu puțin sau deloc.
„Nu m-au dat afară și nici nu mi-au tăiat din salariu.”
„În vremurile astea trebuie să ne facem cruce să păstrăm ce avem, fără figuri și fițe.”
Aceste comentarii reflectă o atitudine defensivă, în care supraviețuirea job-ului e considerată un „bonus” suficient. O perspectivă amară, dar justificată printre oamenii simpli, în contextul instabilității economice globale.
3. Norocoșii, cei pentru care generozitatea vine la pachet cu fișa postului.
Pe de altă parte, există și povești de succes, unde angajații simt că munca lor este cu adevărat apreciată.
„600 lei net, cash nu sodexo sau altele gen.”
„Angajat în big4, bonus brut de peste €1500 plus tichete cadou de 300 lei.”
„Firmă mică, am dat și dăm și anul ăsta 2500 de lei bonus cash fără vouchere și alte prostii.”
„N-o spun ca să mă laud, o spun ca să vă arăt că se poate și foarte bine. Firmă canadiană de IT, aproximativ 200 de angajați în RO. O să primesc săptămâna viitoare al 13-lea salariu, în weekend o să fie un team building la Brașov de 3 zile, mă așteaptă la birou un cadou.”
„Am 20 de ani și lucrez de 3 ani jumătate la o fabrică din Brașov (nu vreau să îi spun numele). Am primit 1500 lei bani cash + 600 lei tichete cadou”
„7% primă de Crăciun din salariul brut anual. Vine aprox. un salariu”
„Multinațională, 500€ bonus de Crăciun + 100€ cadou pentru fiecare copil.”
„Administrator la o firmă mică (4 angajați + eu). Am dat 300 RON pt fiecare angajat. Anul ăsta terminăm pe pierdere, așa ca 1200 RON minus tot aia e, sper însă ca pt oamenii mei să conteze! Sărbători fericite tuturor, cu sau fără prime!”
În contrast puternic cu celelalte răspunsuri, aceste experiențe pozitive arată că generozitatea și recunoașterea în lumea corporatistă nu sunt doar mituri – chiar dacă par a se fi transformat în zone mici și rare de lumină.
Bonus: excepțiile din vârf, spre care privește toată lumea.
În mijlocul acestor realități contrastante, există și excepții care se evidențiază prin sume colosale. Aceste povești sunt o dovadă clară că, pentru unii, meritocrația și recunoașterea muncii depuse nu sunt doar niște concepte abstracte.
„Nasol, la noi se dă 600 de euro prima de Crăciun pentru toată lumea și sunt angajat din luna mai.”
„Am primit două salarii nete și un extra 15% din suma pentru KPI, cuantum total ~10k euro. Firmă multinațională, lucrez în BCDR (Business Continuity/Disaster Recovery). Nu am poziție de management.”
„Bonus: 11K RON net (pro-rata, pentru că nu am prins tot anul fiscal, ci doar jumătate. Dacă prindeam tot anul, luam dublu). Mărire salarială: 9% începând de anul viitor.”
„15.000 de euro. Bonus anual.”
Deși aceste experiențe sunt excepții într-un peisaj dominat de frustrări și dezamăgiri, ele servesc drept un vârf aspirațional pentru restul lumii corporatiste. Atât timp cât nu se transformă în motive de laudă și izolare, încheiem cu un gând de apreciere pentru acele companii care reușesc să-și surprindă pozitiv angajații, de la orice nivel s-ar afla, și le oferă motive concrete de bucurie și recunoștință în perioada sărbătorilor, în stilul propriu.
O concluzie:
Indiferent că le citim cu milă, recunoștință, mândrie ori stupefacție, aceste comentarii ne arată încă o dată diversitatea peisajului muncii și a modului în care angajații din diferite sectoare și companii trăiesc, muncesc și sunt tratați. De la sarcasm și dezamăgire la recunoștință și apreciere, spectrul răspunsurilor este larg și justificat. Este evident că, în timp ce unii angajatori înțeleg și valorizează contribuția angajaților lor, alții par să fie detașați de realitățile și nevoile echipelor lor. Unii sunt lideri, unii sunt scârBOSSi. Iar bulele în care noi trăim sunt foarte diferite.
Poveștile de succes și generozitatea remarcabilă a unor angajatori sunt exemple de urmat și speranțe pentru viitor. Pe de altă parte, răspunsurile negative și pline de ironie sunt un apel la schimbare și la o mai mare empatie în lumea corporatistă.
În final, aceste comentarii ne reamintesc că, în spatele cifrelor și profiturilor, stau oameni reali, cu așteptări și speranțe, care merită recunoaștere și respect. Ori măcar onestitate.
***
Acest articol este scris de colega mea, Ioana Szabo, din echipa extraordinară cu care lucrez la toate proiectele Hacking Work și la SPOR – Școala Pentru Oameni Responsabili.
