Ceea ce este paradoxal este că foarte mulți dintre șefii ăștia răi au fost cândva oameni buni, colegi de treabă, cu care ne înțelegeam foarte bine, care erau gata să ne ajute, să ne explice lucruri, să ne ofere sprijin și idei.
Oare ce s-a întâmplat cu oamenii ăștia, altădată buni, acum aproape nebuni? Știința spune că i-a lovit în cap puterea. Da, avansarea în ierarhie și accesul la mai multă putere de decizie și autoritate îi face pe oameni, chiar dacă sunt de treabă, să își piardă bunul simț de altădată.
În acest articol descoperim împreună efectele toxice ale puterii. Concret, dobândirea puterii aduce aproape automat o pierdere a autocontrolului și discernământului și tendința de a abuza de putere. Și asta nu este o schimbare intenționată și nici conștientizată, ci una automată, naturală și inconștientă. Puterea corupe și ne ia mințile. Iar treaba asta este cercetată și demonstrată științific.
Hybris, efectul toxic al puterii
O serie de cercetări făcute, de-a lungul mai multor ani, de echipa profesorului Dacher Keltner de la University of California – Berkeley demonstrează că, odată cu dobândirea puterii și accesului la resurse și decizie, oamenii tind să își piardă controlul și discernământul și se lasă duși de val, începând să se considere speciali, excepționali, îndreptățiți să nu mai respecte regulile și să încalce și cele mai elementare principii ale bunului simț.
Acest efect toxic al puterii asupra indivizilor care urcă în ierarhie se numește Hybris și este caracterizat foarte frecvent de mândrie exagerată, încredere în sine exacerbată, insolență, impetuozitate, tendința de a-și asuma riscuri exagerate, refuzul de a asculta de ceilalți și de a accepta sfaturi, ambiție patologică și egocentrism accentuat.
Cei cărora puterea le ia mințile încep să creadă că nu mai trebuie să respecte regulile și că au dreptul de a se folosi de excepții: „regulile sunt pentru ceilalți, eu am voie să le încalc”, spun ei, justificând abuzul prin faptul că trebuie să obțină rezultate și că geniul lor nu mai încape în paradigma strâmtă a oamenilor de rând. La credința că regulile și normele nu li se aplică și lor se adaugă frecvent și ambiția patologică: oamenii aceștia ar face orice (inclusiv ilegalități) ca să obțină rezultate și câștiguri imediat, rapid, chiar și încălcând regulile.
Deseori, cei care capătă puterea manifestă o formă particulară și periculoasă de incompetență bazată pe impulsivitate, imprudență și neatenție frecventă și devin chiar inconștienți de nepriceperea lor crasă și de lipsa argumentelor raționale pentru deciziile pe care le iau.
Accesul la putere vine la pachet cu tentația de a abuza
Într-unul dintre experimentele sale, Dacher Keltner a luat un grup mare de elevi de gimnaziu de la o școală și i-a împărțit absolut aleator în două grupe. Elevii au susținut un test de cunoștințe generale pe baza a ceea ce au învățat la școală, iar după ce au completat testul au fost invitați să își corecteze singuri lucrarea și să își acorde notele. Jumătate dintre elevi au dat și corectat testul în băncile lor din sala declasă, cealaltă jumătate parcurgând aceeași experiență, dar în biroul directorului școlii.
Ce credeți că s-a întâmplat? Poate ați ghicit: elevii care au fost mutați într-un context care le-a inspirat puterea, adică în biroul directorului, au trișat la corectarea propriei lucrări cu 50% mai mult decât au trișat copiii care și-au dat note în sala de clasă. Doar simpla poziționare într-un spațiu definit de autoritate și putere i-a făcut pe copii să considere oportun să își falsifice evaluarea într-o proporție semnificativ mai mare.
Sentimentul puterii i-a făcut să se simtă îndreptățiți să trișeze, să încalce regulile și să se poziționeze mai sus decât meritau de fapt. Și, atenție, vorbim de copii de gimnaziu, ceea ce ne arată cumva că această tentație a abuzului de putere este organică, naturală, nu este rezultat al unor experiențe învățate, instruite.
Alte experimente derulate ulterior de echipa lui Dacher Keltner au confirmat ipoteza: accesul la putere, adică sentimentul că poți lua decizii fix după capul tău, vine la pachet cu tentația uriașă de a abuza, de a fenta regulile și de a îți acorda drepturi și resurse ilegitime. Desigur, nu toți subiecții experimentelor au avut acest comportament, dar fenomenul a fost remarcat într-un număr suficient de mare de cazuri încât să confirme efectele toxice ale puterii asupra discernământului oamenilor.
Ce putem învăța?
Este absolut necesar să construim mecanisme de feedback și control, dar și de autocontrol, care să îi ajute pe cei care primesc puterea să păstreze contactul cu realitatea și cu bunul simț. Că este absolut necesar ca șefii să își formeze bunul și sănătosul obicei de a asculta în mod real vocile, opiniile și mai ales semnalele critice ale celor cu care colaborează. Și că feedbackul, chiar și atunci când nu este convenabil, este folositor pentru păstrarea echilibrului și controlului în organizațiile noastre.
Sunt convins că exemplul pe care vi l-am dat și povestea pe care v-am spus-o v-au dus pe unii cu gândul la deținătorii de putere de acolo unde munciți. Dar și la deținătorii de putere din spațiul public de la noi, la politicieni și șefii de instituții. Și sunt la fel de convins că ați găsit rapid în memorie numeroase exemple și cazuri de comportament abuziv al celor puternici.
Ei bine, am învățat că puterea are acest dar, de a corupe și că indivizii cu pricina nu parcurg în mod intenționat și conștient drumul spre abuz. Dar această explicație nu le oferă nici scuze și nici motive pentru a continua să se poarte așa.
Dacă vrem să avem organizații sănătoase și o societate corectă, este absolut necesar să construim mecanismele de feedback și control care să oprească sau măcar să limiteze abuzul de putere. Depinde de noi toți să discutăm acest subiect cât mai amplu posibil și să conștientizăm nevoia de a ne lupta cu acest fenomen, spre binele tuturor. Puterea corupe, iar noi trebuie să ne batem să îi aducem pe deținătorii de putere cu picioarele pe pământ.
***
Acest articol vă este oferit de Blankfactor, lider global în inovație digitală pentru fintech-uri și procesatori de plăți. Companie americană cu prezență globală, Blankfactor își construiește o echipă puternică de inginerie software în România, având birouri în București, Cluj și Brașov și colaborând cu profesioniști de top din întreaga țară.
***
Imagine generată cu Dall-e.
