Apple a inventat anunțul mortuar cu carcasă color

Noile modele de telefoane prezentate săptămâna trecută de Apple au stârnit, cum era de așteptat, destulă vâlvă. Băieții de la Mărul Mușcat vin de data asta pe piață cu două game deodată, 5S pentru segmentul top-premium și 5C pentru middle și mass market. Comentariile și interpretările se țin lanț, multă lume vorbește despre cât de puțină inovație este livrată în ultima vreme cu fiecare nou model, despre cât de tare se vede absența lui Steve Jobs și despre „inacceptabilul” compromis de a renunța la abordarea exclusivistă și de a aborda și piața medie. Am citit și despre „rușinoasa” părăsire a eleganței alb-negru-argintiu și abordarea carcaselor multicolore din plastic, dar și câteva analize asupra banalității, lipsei de șarm și de zvâc a  reclamelor care propun noile modele multicolore.

Eu nu m-aș ambala atât de tare, se face prea mult zgomot la căpătâiul unui  muribund. Tot ceea ce se întâmplă este firesc și logic și aș pune pariu că absolut la fel s-ar fi întâmplat lucrurile și dacă Steve Jobs trăia încă. De ce? Pentru că smartphone-ul ca produs generic, fie el Apple, Samsung, LG, Sony ori Nokia, a intrat în penultima fază a vieții sale, cea a maturității târzii. Mai are câțiva ani, în care va veni și declinul și apoi devine istorie și accesoriu vintage pentru hipsteri, precum ochelarii cu rame din sârmă ai bunicii.

Orice produs are, pe lumea asta, un ciclu de viață care, cu mici diferențe de nuanță, respectă cu strictețe patru etape. La lansare (copilărie, omenește vorbind), un produs nou este adoptat doar de inovatori, cei cu mintea deschisă și curiozitate mare, care nu reprezintă mai mult de 3% din public. Mai țineți minte cât de suspicios îi priveați prin 2005-2006 pe ăia de dădeau cu degetul de la stânga la dreapta pe ecranul ăla din sticlă, care – blasfemie! – nu avea taste? Urmează adolescența produsului, când începe să fie cunoscut și adoptat de acceptanții timpurii, care nu sunt mai mult de 15% din public. Asta este perioada când produsul devine, pe românește, o „fiță”, un „pârț'” cum spun bucureștenii. În cazul produselor iPhone, aceasta este etapa în care au început să se definească și ca produse specifice paradoxului Veblen, adică au devenit bunuri de auto-poziționare, cu care utilizatorii au încercat să obțină rapid și superficial o identitate socială superioară, să își cumpere cu bani mulți și nejustificați de capabilitățile produsului locul într-o elită în care intelectul sau educația nu îi pot transporta. Thorstein Veblen a observat că există bunuri din categoriile de lux care, cu cât sunt mai scumpe, cu atât sunt mai căutate, adică funcționează pe principiul invers decât normalul al raportului dintre preț și cerere pentru că oferă deținătorului o poziție socială specială.

În a treia etapă a vieții, produsul ajunge la maturitate, segmentată de specialiști în două sub-etape, cea timpurie și cea târzie, fiecare beneficiind de un procent de accesare a produsului de 30-35% din public. Ei bine, smartphone-ul se află acum în etapa de maturitate târzie, fiindcă peste 60% din public îl folosește deja, într-o variantă mai ieftină sau mai scumpă a lui. De aici înainte, că ne place sau nu, telefonul inteligent conceput de echipa lui Steve Jobs și copiat apoi de toți ceilalți producători pornește pe drumul descendent, începe să simtă reumatismul și să gâfâie când urcă scările și se gândește să aibă o relație tot mai apropiată cu părintele paroh și să își rezerve un loc de veci lângă alee, ca să se vadă bine coroanele… Tot în perioada aceasta, produsul începe să fie părăsit de primii lui fani, inovatorii și acceptanții timpurii, care ori se plictisesc de el, ori nu vor să fie văzuți, socialmente, ca membri au unei majorități (turme) neomogene. Vor mai veni, probabil, generațiile iPhone 6 și 7, corespondente acestei perioade de maximă popularitate și fazei a patra, cea a declinului, când telefonul deștept va deveni un produs utilizat și de conservatori, acei 5% din public care își adoră azi bătrânul săpun 3310 și nu răspund la apel decât dacă aud Nokia Tune.

Și acum să vedem de ce nu au dreptate cei care critică noile produse anunțate de Tim Cook & company. Mai întâi, celor deranjați de plasticul multicolor, le aduc aminte povestea logoului Apple (vezi foto) și îi invit să accepte că istoria se repetă. Prima dată când a deschis cutia cu acuarele, Apple a rupt piața în anii 80 cu computerele personale, livrate atunci în carcase intens colorate, făcute evident din plastic și tablă. Pe vremea aia, sigla era mărul în curcubeu și exprima cu entuziasm diversitatea și bucuria de a inova și a fi diferit. Exact ceea ce (re)face Apple și acum, cu produsele 5C și cu spotul Hello, care, deși e lipsit de o idee spectaculoasă, își salută cu multă prietenie fanii:

http://youtu.be/heV0CNzC9OI

Se plâng unii că generația 5C-5S nu aduce niciun beneficiu tehnologic sau de utilizare major și că Steve nu ar fi acceptat așa ceva. Dar e normal, nu s-a întâmplat asta nici la generațiile anterioare și nu se va întâmpla la niciun alt produs din gamă, fiindcă atunci când așa ceva se întâmplă apare de fapt un alt produs generic cu o altă viață și altă poveste. Să nu uităm că Steve în persoană a lansat modelele 4 și 4S, care, față de generația anterioară, nu au adus decât schimbări de design și de performanță a componentelor plus câteva zăngănele inutile, nicio schimbare majoră de viziune, concepție și funcționalitate nu s-a petrecut de patru-cinci ani încoace. Îl/o mai țineți minte pe Siri? Ce valuri a făcut la lansare, ce mult ne-a distrat în primele săptămâni cu răspunsurile lui haioase și ce repede și-a dat obștescul sfârșit moral. Astăzi mai este apelat doar din greșeală, când utilizatorului îi tremură mâna parkinsonian pe buton și îl apasă de două ori, involuntar. Apare Siri și utilizatorul nu știe cum să scape mai repede de pisălogul ăla depășit. Așa că e normal ca acum Apple să ne povestească cât de fin și special este plasticul și cât de perfect se îmbină el cu butonașele metalice într-un design fresh și expresiv:

http://youtu.be/p8IAkbWJNfY

Dacă Steve jOBS ar mai fi trăit, nu ar fi fost nici rușinat și nici indignat de noile modele iPhone și de reclamele lor. Ar fi tras tare, alături de ceilalți, să promoveze aceste produse și să scoată încasări uriașe și profit maxim, pe ultima sută de metri din viața acestora. Ce să fi făcut? Să îi lase doar pe epigonii de la Samsung, cu zecile lor de modele de toate culorile și dimensiunile, să ia ei felia cea mare din colivă, acum când piața e cea mai grasă?

Că Steve ar fi lucrat, poate, la un nou produs revoluționar, asta este o altă poveste și abia aici intervine momentul când ne putem permite un moment de nostalgie în care să regretăm dispariția geniului lui Jobs. Dar planeta continuă să se învârtă și, așa cum ne-a învățat Steve, e important să avem încredere în viitor, să credem în visurile celor îndrăzneți și să ne pregătim să aplaudăm, în curând, un nou vizionar care ne va schimba stilul de viață cu rodul imaginației lui.

The king is dying. Are you ready for the new king?

Foto: thinkmarketingmagazine.com, idownloadblog.com