Antreprenoriatul nu are gen, ci nevoie de curaj și respect
Dialog real, zilele trecute, la noi în curte, cu Ionuc, un ficior de 23 de ani, de prin vecini. După ce a luat Bacul din a treia opinteală, este acum student la buget la stat, anul 2 la o facultate cu profil economic din Baia Mare. Asta în timpul liber, că la bază e muncitor necalificat la o făbricuță de profile PVC din satul vecin și rezervă de fundaș la mândria satului, formația de liga a cincea Gloria Sălsig.
– Mă Ionuc, cum mere școala?
– Binie, mă descurc io cumva. Numa’ la Contabilitate nu reușesc nicicum să trec, mă to pchică proooosta aia, nu știe să esplice și nu am priceput nica.
– Păi și ce te faci?
– Mno, am făcut acuma un referat dicela, să-mi deie cinciu’, numa’ că mi-i frică să nu mă prinză că-i vlajiat.
– Ce e măăăăă?
– Vlajiat dicela, când iei referatu’ de pe Interniet. Cică are o sculă ca o lampă, bagă foile acolo și te prinde imediat dacă-i vlajiat.
– Bun așe. Și ce ieși tu din facultatea ceia?
– Manajer.
– Serios? Și o să fii șef la tine la fabrică?
– Nooooo, la una mai mare, măcar cu fo doauă sutie de muncitori.
– Aha, bun așe. Și ce leafă crezi tu că o să ai ca manajer?
– Păi o să-mi deie măcar douăzăci de milioane, dacă nu chiar douăjdoo, ăla salaru, nu ca acuma, șepte și ceva la 12 cu 24, fără bonuri, fără nica…
Mno, ce să zic, îs bucuros să aflu că statul român investește în tineri de perspectivă și se mărește numărul de intelectuali pe hectar la noi în comună. Mai pe seară, aflu și că o doamnă din sat, peste 45 de ani, actualmente maistru la o făbricuță care asamblează rezistențe electrice, este boboc la aceeași făbricuță de manajeri, tot pe banii statului. “M-o trimis de la muncă, o restructurat grila ceia și acuma m-o transformat din maistru în șăf de formație și trăbă facultate la funcția asta. No, acuma trăbă să învăț măcar un miez de engleză diceia”.
A se observa ironia subtilă și subliminală a înțeleptului popor român (wow, Șupi, vorbești ca Dan Puric!) , care a amețit la inițiala cuvântului cu pricina literele V și P, care îl desemnează pe dottore ăla chinuit de confuzia propriei identități, ba e deputat, ba e premier. Unde naiba or fi pus ăia lampa aia când o fo mai mare nevoie de ea?
Citește și dă mai departe
