Întâmplare reală, povestită de un martor ocular: Vișeul de Sus, Maramureș, vara lui 2013. Nuntă de fițe, mirii veniți de la lucru de prin străinătățuri, mare parte din nuntași la fel. Petrecere mare, cu alai numeros, câteva sute de invitați. Cuvântul cheie al evenimentului: nealcoșie, ceea ce în limba locului desemnează mândria plus fudulia plus orgoliul, înmulțite cu 10 și apoi totul ridicat la pătrat.
În premieră locală, ca să aibă moșii la ce se minuna și babele ce bârfi, mirii beneficiază de transport premium, respectiv o trăsură elegantă și frumos decorată, tractată de un armăsar de soi, dus de dârlogi sau dirijat din hamuri personal de către stăpânul calului. Alaiul parcurge în uralele și admirația comunității traseul de la casele mirilor la Primărie și apoi la Biserică. Mirii și întreg alaiul intră la slujbă, iar bidiviul și vizitiul rămân în fața lăcașului.
Moment în care Scaraoțchi își face apariția și îl ispitește pe birjar să se aventureze în povești la o horincă mică (la Vișeu „mică” definește paharul de 200 ml) cu comunitatea locală a chefliilor și chibiților profesioniști, aflați pe terasa celei mai respectae instituții locale, birtul. Și cum momentul unic al nunții trebuia savurat de toate vietățile locului, vizitiul consideră că și calul merită să fie cinstit, cot la cot cu domnia sa, așa că îi dă pe gât armăsarului cantități consistente de licoare de prună, stinsă cu bere la halbă.
După o oră și ceva, mirii ies, aplauze, flori, poze, tot tacâmul, după care urcă glorioși în trăsură. Alaiul nu parcurge mai mult de 20 de metri, până când calul se oprește, îngenunchează și apoi se întinde lat pe asfalt și începe să sforăie zgomotos. Panică, iritare, confuzie, comentarii. Moment în care vizitiul coboară relaxat de pe capra trăsurii și lămurește mulțimea cu un anunț pronunțat împleticit, dar cu voce gravă: certamente calul a fost deocheat de vreun cetățean răuvoitor sau de vreo babă imbufnată, dar el personal are soluția rapidă și eficientă de a repune alaiul pe drumul cel bun. După care se desface la prohab și începe să urineze pe cal, că așa știe el din străbuni că iese deochiul din animale.
Mirii au ajuns la restaurant cu o mașină, calul a dormit câteva ore în șanțul de lângă drum, comunitatea are o nouă legendă de care vor auzi și strănepoții, iar Kusturica are un motiv serios să regrete că nu s-a născut la Vișeu.
