Spotul care a încheiat primul calup de publicitate de la SuperBowl a fost al Chevrolet, al doilea plasat în această primă repriză de reclame. Dacă primul spot a fost unul vesel și centrat pe produs (țineți minte camioneta pentru fermierul care transportă taurul), cel de-al doilea este melancolic, arid și relativ trist, dar are un final optimist și un mesaj de implicare amărcii auto americane în activități de responsabilitate socială.
Vedem cadre simple, prim-planuri expresive, pe fundalul unui peisaj deșertic, semn subtil al suferinței provocate de cancer, boala pe care compania a decis să o abordeze ca problemă socială de larg impact în tratarea căreia să se implice. Îmi place schimbarea lentă și calmă de tonalitate a discursului de la final, trecerea de la faza de așteptare tristă a unui viitor incert la gestul de apropiere și declarația fermă de susținere reciprocă sugerată de strângerea de mână și zâmbetele expresive ale celor doi.
Chiar dacă durează un minut, spotul nu îmi pare lung. În ciuda ritmului său lent, spotul își spune povestea exact cu viteza necesară unei astfel de teme și tocmai de aceea parcă nu îi resimți durata. Un minut costisitor, dar cu un mesaj plin de empatie și destul de convingător. Cred că proiectele de responsabilitate socială, asumate în mod real,potrivite cu valorile produsului și consumatoilor și purtate coerent vor fi din ce în ce mai mult de aici înainte un mijloc serios de diferențiere și de construire a brandurilor puternice și relevante.