O idee foarte bună aplicată timid, la Cora

De câteva luni, magazinul Cora din mall-ul din Baia Mare a pus la dispoziția clienților o instalație automată de recuperare a ambalajelor de băuturi din plastic și aluminiu. Pentru ambalajele din sticlă sistemul nu funcționează, deocamdată. Clienții magazinului aduc sticlele și cutiile goale, le introduc în acel aparat, care le scanează, le identifică și le evaluează, după care îi returnează posesorului un voucher pentru cumpărături. Pentru fiecare sticlă de plastic clientul primește un credit de 5 bani, iar pentru cutiile de aluminiu 3 bani. Scandalos de puțin, comparativ cu sistemul standardizat echivalent care funcționează în țările puțin mai civilizate decât a noastră, la nivel național, de mai mulți ani.

În Germania, de exemplu, bonificația acordată clientului motivat să fie ecologist și să returneze ambalajele poluante este de minim 10 eurocenți (45 de bani, de nouă ori mai mult!) și urcă, în funcție de tipul de ambalaj, la 0,15, 0,25 euro și ajunge până la 0,50 euro. Asta în condițiile în care prețul de vânzare al băuturilor respective este aproape egal cu cel al produselor similare de la noi, cu mici variații de până la 10-15 procente, în sus dar și în jos.

Am întrebat personalul de la biroul de informații al Cora Baia Mare despre eficiența sistemului actual și mi s-a spus că are succes și că sunt foarte multe dăți când nu fac față cu cantitatea de ambalaje returnate și au momente de blocaj al instalației. Personal, trec aproape zilnic pe acolo și nu am văzut pe nimeni, niciodată, utilizând sistemul. Cauzele principale ale situației actuale cred că sunt următoarele:

bonificația acordată acum este jignitor și demotivant de mică, proporțional cu beneficiile oferite de acest sistem în alte țări, cu câștigurile companiei care gestionează sistemul de reciclare și cu costul real al ambalajului, inclus în prețul băuturii achiziționate;
la bonificațiile actuale, sistemul ar putea avea succes doar în rândul persoanelor foarte sărace sau fără adăpost, care ar putea începe să valorifice ambalajele găsite la tomberoanele menajere și în alte zone unde sunt aruncate de cetățenii mai puțin educați. Problema este că sistemul este amplasat într-un mall, unde aceste persoane nu au motive reale să intre sau nu au acces, fiind oprite de personalul de securitate;
sistemul nu beneficiază de publicitatea pe care ar merita-o, Cora merită toate felicitările pentru că a inițiat acest proiect, dar ar putea să investească inteligent și eficient ceva bănuți din portofelul de CSR și să facă treaba asta mai profesionist și cu rezultate vizibile, propunându-și de exemplu să recolteze măcar 50% din ambalajele reciclabile pe care le vinde;

Ce ar trebui însă să se întâmple mai degrabă?

Doamna ministru Plumb, care freacă menta și se dă interesantă pe teme de mediu în Guvernul României ar trebui să redacteze urgent o lege, prin copy-paste după legea germană (la asta nu pot spune colegii lui Ponta că nu se pricep) și să introducă acest program la nivel național, obligând producătorii să marcheze toate ambalajele reciclabile cu un simbol național unitar și comercianții de la un nivel de mărime în sus să instaleze puncte de colectare de acest tip. De fapt, comercianții nu ar sta pe gânduri să intre în proiect, cei care ar avea astfel de puncte ar avea automat mai mulți clienți, fericiți că fac economii la shopping.

Am vedea, în câteva luni, efecte miraculoase ale unei acțiuni de curățenie la nivel național de șapte mii de ori mai tare decât Let’s do it Romania, am scăpa de PET-uri de pe marginea drumului și din râuri, de cutiile de aluminiu aruncate prin păduri și poieni unde se fac grătare, dar și de avalanșa de cioburi de la sticle de bere intrate în anvelope sau tălpile pantofilor. Ar fi mai vizibilă și puțin mai decentă participarea la binele colectiv a unei categorii sociale care și astăzi caută prin rampele de salubritate și gropile de gunoi. Am văzut și în Germania astfel de oameni, deloc rușinați că strâng deșeurile pe care alții nu se deranjează să le recicleze. Și ar mai exista și un mic beneficiu pentru balanța comercială a țării, ar scădea semnificativ importurile de materii prime din care se fac ambalajele.

Proiectul ar trebui să fie sincronizat cu programele naționale pe teme similare existente deja, fiindcă în satele din Maramureș (probabil și în alte județe) sunt amplasate de câțiva ani containere confecționate din plasă de oțel în care se adună ambalajele PET. Evident că aceste containere ar deveni ținta vânătorilor de recompense eco, atrași de bonificațiile de la magazine. Oricum la noi la Maramu sistemul are deja ceva concurență, că muierile strâng glăjile de plastic pentru a ambala laptele de la văcuță vândut la piață, iar gospodarii intelijenți fac stoc pentru toamnă, când se face horinca și trăbă îmbuteliată corespunzător, ca să să vadă bine coloarea aurie și bulele de la gâtlej, însămn de calitate și tărie a doftoriei lichide.

Pe mine, sistemul din Germania m-a educat în 24 de ore să strâng toate sticlele de la bere și apă, să le duc înapoi la magazin și să îmi încasez recompensa. Tu nu ai face la fel? Crezi că ar prinde la noi șmecheria asta, executată deștept?