Imperiul Lai-lailor. Bișniț model.
Acum vreo 15 ani, împreună cu doi buni prieteni și colegi din radio care știau treaba cu butoanele, mixerul, microfoanele, reglajele și softurile, am înființat un studio de producție audio, în care realizam spoturi publicitare pentru tot felul de clienți de prin Brașov și din țară. Eram la început, dar treaba începuse să meargă promițător, radiourile din țară erau tot mai multe și tot mai căutate pentru reclame, iar cererea era în creștere, fiindcă eram tare buni, creativi, curajoși și comici și, ca și azi, extrem de modești.
Într-o bună dimineață de primăvară mă sună Nenea Chivu, un domn distins și tare descurcăreț, cu care mai colaborasem anterior. Era agent de publicitate la un radio local și avea o mulțime de conexiuni în mediul de afaceri regional, de unde se alesese cu un portofoliu important de clienți cu bugete consistente, întotdeauna plătise bine, corect și la timp. Nea Chivu avea un băiat de vârsta noastră și venea cu noi la multe chefuri, așa că asimilase deja jargonul puștimii întreprinzătoare. Banii de buzunar se numeau „caș” (de la cheș, sorry, cash), iar banii mulți, cât să ții un chef pe cinste cu amicii, erau numiți „cașcaval”.
– Băi băieți, am o campanie tare de tot, dacă o faceți bine vă umplu de cașcaval!, mi-a spus la telefon și imediat ne-a transmis tema de lucru și am bătut palma pe valoarea lucrării.
Trebuia să facem mai multe spoturi originale despre niște lactate, înghețată, iaurturi și unt de la o fabrică locală destul de populară la acea oră. Zis și făcut, ne punem pe treabă, gândim versuri și sloganuri pentru niște cântecele de 30 de secunde, chemăm instrumentiștii și vocea cântată, înregistrăm noi vreo șapte-opt spoturi diferite, aducem și doi actori de la teatru ca să zică cu talent și dicție fină partea vorbită din final și livrăm marfa, în valoare de câteva sute de dolari, bani foarte mulți la vremea aceea. Nenea Chivu ne spune că domnii clienți au fost tare mulțumiți, auzim imediat spoturile noastre pe radiourile locale, iar după câteva zile ne sună bătrânul nostru prieten:
– No, unde sunteți, hai că vin să vă aduc ce vă datorez!
L-am așteptat la studio. Lucram la un scenariu de spot când a apare Nenea Chivu și ne cheamă afară, pe stradă. Venise cu o dubă, n-am priceput inițial de ce. Deschide ușile la spatele mașinii și zice:
– No, unde le puneți, că îs multe și se strică dacă nu le băgați iute la frigider!
Evident că ne-a căzut fața când am văzut ce ne adusese: zeci de roți de cașcaval de câteva soiuri și teancuri de calupuri de brânză ne așteptau pe post de plată. Omul le primise în compensare pentru serviciile de publicitate și când ne anunțase că ne va umple de cașcaval el folosise sensul propriu, nu ăla figurat, din jargonul nostru de publicitari pârliți. Familiile, prietenii, vecinii și toți cunoscuții ne-au ținut minte pentru donațiile de brânzeturi extrem de generoase, iar limbajul nostru de oameni de afaceri a suferit o schimbare majoră, de atunci am vorbit foarte clar, exclusiv în lei sau dolari. Plus TVA.
Mi-am adus aminte de întâmplarea asta văzând tema de concurs propusă de Delaco în concursul SuperBlog 2013. Brașovenii mei de la Codlea (12 kilometri de la Brașov), care s-au apucat de făcut brânzeturi și lactate cu curaj, umor și modestie chiar din 1996, au lansat anul trecut un produs inovator în industria lactatelor, care se pare că are mare succes în piață. Se numește Miez de Lapte și este o brânză cu mult calciu, ambalată în caserole de plastic asemănătoare cu cele de budincă și care seamănă ca gust și consistență cu mozarella și urda.
Echipa Delaco i-a dat acestei brânzici numele din trei cuvinte care aduce a basm, a copilărie, a minune și răsfăț. Sună tare bine. Eu, mai pragmatic, am botezat-o Urdărella, un nume ales ca să mă ajute să îi pricep sensul, consistența și gustul până voi apuca să o testez personal. Fiindcă are bordura aia zimțată și aspectul de piramidă cilindrică, mă gândesc că mamele care vor să-și hrănească bine pruncii mofturoși pot secționa orizontal micuța piramidă, obținând astfel câteva monede cu care se pot juca de-a cumpărăturile și recompensa. E bine să își învețe copiii de mici cu valorile financiare, ca să aibă succes în viață și să îi umple unii de cașcaval, când or fi mari.
Spotul publicitar cu care s-a lansat anul trecut acest produs, glumeț, vioi și cu poantă, îl are în distribuție pe legendarul actor Dionisie Vîtcu, care la 75 de ani arată și joacă de parcă ar fi mai tânăr cu 20 de ani. O fi moșul așa de cool de la brânză sau de la iPod?
Iar spotul celor de la Delaco îți aduce aminte, fără să vrei, de o legendă a industriei, unul dintre primele clipuri de reclamă realizate în România, în primii ani după întâmplările din decembrie 1989:
Citește și dă mai departe
De unde ai inceput si unde ai terminat… ce face Miezul asta de Lapte din om :))
Interesanta partea cu joaca de-a recompensa! Mult succes in competitie!