Noul magazin Leroy Mârlan

O rețea comercială de tip DIY cu origini franceze se pregătește să își inaugureze al doilea magazin de la Cluj Napoca. Francezii au cumpărat acum aproape doi ani rețeaua de magazine Baumax și s-au apucat, în cel mai pur ritm balcanico-ardelenesc (încet, că nu ne grăbește nimeni) să reamenajeze magazinele de materiale de construcții și amenajări interioare conform propriei rețete.

La Cluj, ca să schimbe din Baumax în Leroy Merlin le-a luat mai bine de zece luni pentru spațiul de pe Calea Turzii și peste un an pentru al doilea magazin, cel de pe Aurel Vlaicu. Ce să zic, se pare că francezii au luat lecții de productivitate și eficiență de la noi, le merge treaba cu magazinele cum ne merge nouă cu autostrăzile. În acest timp, spațiile au zăcut goale, pustii, abia de o lună și ceva a început vânzoleala și niște șube verzi și-au făcut simțită prezența la scrumierele din parcarea comună cu magazinul Lidl, pe unde trec aproape zilnic.

OK, oamenii pierd vremea pe banii lor, îi privește. Dar hai să vedem cum au înțeles acești domni, din care probabil doar numele mai este francez, să promoveze, chiar la locul faptei, faptul că urmează să deschidă acel magazin. Au amplasat câteva socluri din structură metalică îmbrăcată în poliplan, iar pe socluri s-au gândit să plaseze câteva butaforii ilustrative pentru gama de produse reprezentative ale magazinului. Și a ieșit ceea ce vedeți în imagine:

: Campanie vizuală în preajma magazinului: buda și raftul anunță Leroy Merlin, dar pe unipole a rămas încă firma veche.

Un raft, un cilindru verde pe care au scris că reprezintă un recipient de vopsea și un vas de WC. O budă. Excepțional, magnific, expresivitate și originalitate la cote nemaiîntâlnite. Atât au putut creativii de la agenția care a proiectat campania de lansare. Am mai văzut vasul de toaletă cățărat pe soclu și cu prilejul unei inaugurări la București, acum multe luni, așa că treaba pare să aparțină unei strategii respectate cu sfințenie. Era să scriu sfincternie.

Ok, hai să zicem că rolul acestor amenajări este să sară în ochi și să transmită ideea generică a ofertei magazinului și să acceptăm că ineditul alegerii obiectului va face vâlvă, va crea buzz. Dar a evaluat cineva și cât de benefic este acest buzz? Este buda urcată pe soclu aptă să îți aducă și credibilitate, nu doar notorietate? Câți dintre cei care vor vedea, în trecere, acest vas de toaletă, vor veni să cumpere de acolo, fiindcă ideea de afișaj li s-a părut simpatică, originală, veselă, plăcută și câți vor merge mai departe, până la Dedeman sau Praktiker, convinși fiind că acolo dau peste oameni serioși, nu peste unii care își depreciază singuri identitatea, prin conotațiile nu foarte atractive ale emblemei vizuale urcate pe soclu?

S-a măsurat cumva efectul WC-ului amplasat vizibil la București, la inaugurarea inițială? A fost totul perfect, lumea mulțumită, entuziastă, bucuroasă să afle că vine la un magazin de toată buda? Mă îndoiesc, îmi aduc aminte de viralizarea firească a pozei cu buda de la București și suita de comentarii, ironii și exclamații deloc convenabile pentru Leroy Merlin postate nu doar de oameni care pricep cum stă treaba cu reclama și comunicarea.

Existau idei/variante mai bune? Eu zic că da. O cabină de duș cu pereți de sticlă semi-transparenți și cu o siluetă vagă care se bucură de apă și săpun, de exemplu. Sau un mega-robinet pentru chiuvetă. Sau o cadă din care se văd capul, un braț și o gleznă ale unei domnișoare apetisante. Sau o mega-mașină de găurit, obsesia românului de la bloc, fie ea manevrată de un Dorel atrăgător sau lăsată așa, înfiptă într-un perete. Erau mii de alte variante de butaforie, la fel de expresive și ilustrative pentru oferta magazinului și la fel de capabile să genereze discuții între trecători, care puteau livra un rezultat mai bun, fără aportul consistent de derizoriu adus de buda devenită tron.