Am auzit o poveste zilele trecute despre o nouă tehnică de vânzări de mare succes la care apelează tot mai multe firme românești. Este specifică relațiilor comerciale de tip B2B, mai precis această metodă leagă companii care se ocupă de comerț și o clientelă formată mai ales din instituții publice, dar în ultima vreme piața se extinde și către destinatari din zona afacerilor private.
Cum funcționează mecanismul? Este o tehnică de tip hit & run și presupune o vânzare unică. Concret, compania care vinde își alege în portofoliu produse care se pot vinde la valori de cuprinse într-un interval de la câteva zeci de lei până la câteva sute de lei, astfel ca plățile să se poată face ușor în numerar, achiziția să nu creeze prea mari probleme celor care o acceptă, iar succesul tranzacției să fie potențat de suma relativ accesibilă. Produsele (în general rechizite, consumabile sau materiale petru curățenie) se ambalează în pachete care să inspire seriozitate și credibilitate și se expediază prin curier, cu plata ramburs, către instituțiile publice, în special către primării din zona rurală, care nici prin gând nu au avut vreodată să comande acele produse prin curier.
Documentul care însoțește coletul nu menționează conținutul concret și prevede ceva de genul „documente importante” sau „livrare urgentă”, un mesaj care să determine funcționarul de la capătul traseului să accepte pachetul și să achite contravaloarea, iar numele expeditorului este ales special să inspire importanță, ceva de genul Agenția Comercială Națională, Institutul pentru Promovarea Dezvoltării Publice sau alte bullshit-uri similare care nu înseamnă nimic și nu reprezintă pe nimeni altcineva decât un vânzător veros. Abia după ce desfac coletul iar curierul e plecat de mult cu banii, destinatarii descoperă ce au primit și, dacă sunt norocoși, găsesc și o factură pentru ce tocmai au achiziționat la un preț cam scandalos.
Rata de respingere la destinatar a coletelor este destul de mare, dar afacerea este totuși profitabilă, fiindcă adaosul comercial al comerciantului este unul uriaș, apt să acopere costurile de transport și retur facturate de curier pentru expedițiile eșuate. Cine mi-a povestit tărășenia mi-a spus că afacerea a început să se manifeste de mulți ani, dar în ultima vreme a căpătat anvergură națională și intensitate sporită. Ultimul colet primit în acest stil conținea, nici mai mult nici mai puțin decât un capac de canal din fontă, incredibil de greu, cu care curierul s-a lăsat foarte greu convins să se întoarcă la firmă și să raporteze expediție respinsă de destinatar. Apelați telefonic, expeditorii din Teleorman (erau vii, deși acționau fantomatic ca alegători decedați ai lui Dragnea) au spus cu tupeu că s-au gândit că primăria din Maramureș unde trimiseseră capacul s-ar fi bucurat să primească, contra cost desigur, o mostră dintr-un produs turcesc de foarte bună calitate și ar fi putut să îi găsească o utilitate cetățenească și să nu le returneze cadoul cel costisitor.
