Napolact își cheltuie cașcavalul pe anti-reclamă

Cel mai recent spot Napolact, difuzat pe televiziuni intensiv începând cu luna august, stabilește un record greu de egalat de pagube și deservicii pe care le poți face unui brand în numai 30 de secunde. Spotul are ca subiect cașcavalul clasic, realizat după o tradiție ardelenească, din 10 litri de lapte pentru un kilogram de produs finit. Temă simplă și cu conținut limpede, din care agenția a făcut o varză greu de digerat, care nu aduce defel cu gustoasa specialitate a la Cluj.

Iată câteva din multele motive pentru care reclama asta poate fi considerată autoflagelare cu public:

Replica doamnei din primele secunde ne avertizează că în acest clip nu va fi vorba despre un produs de calitate, ci despre ceva oarecum mediocru: „Hmmm, nu e rău”.
Când folosești negația sau conotația negativă într-o reclamă, mai ales în deschiderea ei, ele trebuie să aibă un scop foarte bine determinat, să te ajute să creezi o contrapunere, o paralelă, o stare de așteptare sau un fundament logic peste care apoi să poți veni cu surpriza, cu afirmația, cu certitudinea, cu strălucirea propunerii tale de vânzare. Aici nu se întâmplă.
Nu se știe prea clar despre ce anume spune doamna că nu e rău, fiindcă pe masă sunt doar cuburi din cașcavalul-vedetă. Se înțelege că a gustat, înaintea momentului de start al spotului, un produs luat de pe aceeași masă. Țăranul o invită să guste acum și din produsul propus de el, deci doamna a gustat altceva, dar nu se știe ce și de unde. Simptom clar de beznă adâncă în mintea scenaristului și de confuzie inutilă pricinuită privitorului.
Nu am înțeles ce caută chibițul mârlan în reclamă, care este rolul lui, în afară de a genera și mai multă confuzie. Ceea ce scenaristul agenției consideră probabil umor de coloratură sunt doar niște replici de neam prost, glume de doi bani care fragmentează imbecil discursul despre produs.
În ciuda costumului popular și a afirmațiilor sale, domnul în vârstă este la fel de ardelean ca și Radu Mazăre sau Sofia Vicoveanca. N-are nici accentul, nici mimica și nici atitudinea unui țăran transilvănean, care ar răspunde țopârlanului mai molcom și mai blând decât cu acel „NU” răstit.
Decorul este atât de sărac, de improvizat și de insipid încât distruge orice premisă de credibilitate a mesajului comercial. De ce și-ar vopsi un retailer pereții în verde crud, până la șase metri înălțime, acesta este un mister care nu va fi vreodată lămurit.
Replica „Dați-mi două bucăți, vă rog” este de un penibil desăvârșit. De unde să îi dea bietul om femeii ceea ce cere, când în cadru este doar un stand pentru degustare? O fi având omul în buzunare 20 de litri de lapte și îi prepară produsul pe loc?
Titlul din final nu poate fi numit slogan, fiindcă e slab, lung și împiedicat. Faci reclame în 2013 și vii cu superlative auto-laudative de tipul „cel mai bun”? Pe bune? Privitorul se întreabă imediat „în comparație cu ce și din ce punct de vedere?” și tu nu ai niciun răspuns pregătit la chestiunea asta.
Ultimele două cuvinte din titlul de final, „spun unii”, creează o îndoială, în loc de o afirmație limpede, îl trimit pe privitor într-un spațiu al incertitudinii și zvonului, în loc să îl lămurească, să îi fixeze cu precizie identitatea și calitatea produsului în memorie. „Produsul nostru este discutabil de bun”, asta e o formulă care vinde?
De ce a dispărut prețiosul și gustosul „Ca Odinioară”, un logo simplu, aromat și expresiv cu care firma și-a construit până acum identitatea? Povestești că faci un produs după o rețetă din străbuni, ai în buzunar un slogan eficient și puternic și tu trântești la final un rahat bionic făcut pane?

Din păcate pentru produs, din spotul ăsta se ca vede limpede că Napolact este o marcă deținută de niște olandezi care stau în București și au angajat o agenție de mercenari netalentați. Singurele legături cu inima Ardealului vin din numele mărcii și (asta nu mai e deloc sigur!) originea laptelui ca materie primă.

E dificil, dacă nu chiar imposibil, să vinzi cașcaval, fie el și foarte natural, cu un spot atât de artificial. La cât e de însăilat spotul, nu m-aș mira să se fi adăugat în lapte o țâră de aracet, ca să se lege compoziția.