O nouă prăpastie apare între așteptările și dorințele angajaților români, pe de o parte, și mentalitatea și deciziile șefilor, de cealaltă parte.
Românii vor să lucreze 4 zile/săptămână
Românii își doresc în număr foarte mare să lucreze doar 4 zile/săptămână, și așteaptă ca firmele unde ei muncesc acum măcar să testeze sau să analizeze în ce fel pot adopta acest nou concept care are succes în lume și despre care noi am mai vorbit aici la radio. Dar acestei dorințe a angajaților români, managerii îi răspund cu un foarte răspicat NU.
80% dintre angajaţii români îşi doresc să lucreze doar patru zile pe săptămână, chiar şi în formula cu zece ore pe zi, impusă la acest moment de legislația țării noastre. Dar 6 din 10 companii sunt cel puțin reticente când vine vorba de adoptarea acestui program. Sunt datele rezultate dintr-un studiu publicat recent de platforma BestJobs, care a adresat un chestionar atât candidaților care au un CV pe platformă cât și specialiștilor și managerilor HR care gestionează conturile firmelor angajatoare pe platforma respectivă.
Angajații spun „da”, angajatorii spun „ba”
Pe de o parte, 80% dintre oameni își doresc să lucreze mai puțin, ideal 32 de ore în patru zile și să fie plătiți la fel ca acum, când muncesc 40 de ore în cinci zile. Pe de altă parte, cel puțin 60% dintre firme spun categoric că nu se poate. Și am toată convingerea că ambele procentaje sunt corecte și reprezintă realitatea.
În același sondaj, 40% dintre angajatorii din România spun că se tem că acest program ar influenţa negativ capacitatea oamenilor de a se concentra şi implicit productivitatea. Mai mult decât atât, aproape 35% dintre manageri sunt preocupaţi de faptul că, pe termen lung, angajaţii ar fi epuizați din cauza volumului zilnic de muncă crescut în cele patru zile care rămân lucrătoare.
Săptămâna de lucru de 4 zile, înțeleasă greșit de angajatorii români
Din toate aceste date, rezultă trei lucruri foarte clare:
Primul este că cei mai mulți dintre manageri nu au înțeles încă în mod corect acest concept al săptămânii reduse de lucru. Experimentele făcute în lume arată că productivitatea s-a păstrat, iar angajații sunt mult mai fericiți, odihniți motivați și loiali firmelor care le oferă această opțiune. Dar managerii din România nu își pot închipui că așa ceva este posibil.
Al doilea lucru care explică rezultatele din acest sondaj este că numărul firmelor din România în care aplicarea săptămânii de lucru de patru zile ar fi ușor de realizat este foarte mic. Asta pentru că, în cea mai mare parte a economiei noastre predomină munca măsurată în ore și activitățile cu un grad redus de contribuție intelectuală și creativă a angajaților.
Suntem încă o țară de lohn, în cea mai mare parte, adică activitățile profesionale sunt mai degrabă unele de execuție supravegheată direct și nu de creație cu un grad mare de autonomie și auto-disciplină. La noi, rezultatele economice sunt încă direct dependente de timpul de lucru și de volumul muncilor mai degrabă fizice, care, în cazul în care sunt reduse ca timp, duc și la reducerea productivității.
Mentalitatea angajatorilor români este învechită
Al treilea lucru care apare evident după acest sondaj este că nu suntem pregătiți pentru săptămâna de lucru de patru zile nici din punctul de vedere al mentalității. Succesul acestui concept s-a realizat mai ales în firmele unde gradul de încredere între manageri și angajați este unul foarte înalt.
În firmele respective, oamenii nu au nevoie de supraveghere și dirijare continuă, ci lucrează autonom, iau inițiativă, sunt obișnuiți să ia decizii, colaborează deschis și sunt conștienți că au responsabilitatea directă a productivității și profitabilității.
Săptămâna de lucru de patru zile este un succes doar acolo unde atât managerii, cât și angajații găsesc soluții împreună, pentru a reduce timpii morți, ședințele inutile, activitățile neproductive sau cronofage și a păstra astfel productivitatea și profitabilitatea, muncind mai puțin timp.
Este necesară reconstrucția relației dintre manageri și angajați
La noi, sunt foarte rare cazurile unde putem identifica asumarea adevărată a responsabilității de către ambele părți, un grad înalt de respect, încredere și colaborare între angajați și manageri și o mentalitate care să încurajeze și să protejeze autonomia, libertatea și motivația oamenilor.
Știu că există deja în România firme în care săptămâna de lucru de patru zile, în diverse forme de aplicare, se întâmplă cu succes. Din păcate, aceste exemple pozitive sunt rare și reprezintă încă excepția. Mai avem mult de muncit la reconstrucția relației dintre manageri și angajați și la modernizarea modelelor de business ale companiilor până când acest vis al săptămânii reduse de lucru să devină realitate pentru un număr mare de concetățeni.
***
Poți asculta informațiile din acest articol în acest episod al emisiunii Hacking Work Radio disponibil pe Youtube, Spotify, Apple Podcasts, RSS, Google Podcasts și Substack. Mai mult, ne poți asculta săptămânal la radio în fiecare luni și vineri de la ora 10.30 la Radio România Cultural și în fiecare marți și joi de la 7.50 și 16.45 la Radio România Cluj.
***
Acest articol vă este oferit de DevNest, compania de software pasionată de oameni, idei și know-how digital. Pentru toți oamenii buni pasionați de tehnologie, DevNest înseamnă evoluție și dezvoltare: Creăm oportunități. Creștem o comunitate.
***
Foto copertă: Dreamtime.
Am descoperit resurse interesante citindu-va dar cateodata am senzatia ca vreti sa candidati la ceva expunand si sustinand opinii foarte populare printre anagajati dar care nu pot fi aplicate in Romania. Romanii nu stau bine in topul productivitatii nici macar la programul normal de 8 ore, la ce te poti astepta de la un care munceste 10 ore pe zi!? Daca toate companiile sunt bau-bau in timp ce angajatii din Romania sunt modele de onestitate si profesionalism de ce nu faceti o companie care sa aplice toate lucrurile astea!?
Eventual sa-l angajati si pe asta: https://motociclism.ro/topic/765121-metoda-mecanica-de-a-misca-mouse-ul-cat-mai-compacta/
Servus Gabriel,
Mulțumesc pentru comentariu.
Nu candidez la nimic, te asigur de asta, politica mă interesează strict din postura de cetățean. Cred că pot face muklt mai multe lucruri bune pentru semenii mei din mediul privat și din zona civică, promovând ideea de educație modernă și de schimbare a paradigmei din piața muncii.
Spui că ”Romanii nu stau bine in topul productivitatii”, dar te rog să te gândești dacă productivitatea nu este cumva rezultatul mai degrabă al managementului, decât al activității oamenilor. Dacă managerul nu înțelege cum poate face oamenii mai productivi, atunci problema este la el, la tehnologiile pe care le adoptă, la modul în care a desenat procesul de producție și la felul în care și-a așezat compania în piață. Oamenii execută niște sarcini, competitivitatea ar trebui să fie prima responsabilitate a companiei, adică a managerilor. Ah, dacă unii oameni sunt mai productivi și alții mai puțin, asta se rezolvă din salarizare, pe care o poți face proporțional cu rezultatele directe ale fiecăruia, nu?
Companiile sunt de multe ori bau-bau. Și asta nu o spun eu, o spun zeci și sute de studii academice pe care le prezint mereu ca referință. Ce este o companie? Este un certificat de înmatriculare de la Registrul Comerțului plus o rețea de oameni și resurse ttehnologice, condusă de niște manageri. În general, de la cap se fac lucrurile bune sau se împute treaba. Nu o spun eu, o spun alte zeci de studii, calitatea managementului în lume, nu doar la noi, este foarte slabă, fiindcă se aplică principii vechi, ruginite, depășite sau fiindcă ajung manageri de multe ori oameni nepregătiți pentru acele roluri.
Cât despre îndemnul de a face compania aia ideală, să știi că fix cu asta mă ocup, în calitate de consultant. Lucrez cu multe companii din România și văd evoluții spectaculoase, schimbări majore de perspectivă și rezultate. Am aproape 60 de episoade de podcast, poți vedea în cele mai multe dintre ele exemple de manageri și antreprenori luminoși, care reprezintă repere de normalitate, competență și performanță. Deci nu peste tot sunt bau-bau companiile, avem tot mai multe exemple strălucite, ceea ce vreau eu este să transformăm aceste excepții în normalitate, în model general.