O rețetă sigură: fluturașul-bancnotă

Am găsit această imagine pe Facebook, întâmplător. Comentariile celui care a postat imaginea și ale amicilor săi sunt mai puțin importante, de aceea le-am eliminat din cadru. Sigur că nu este neapărat o idee de o maximă originalitate, multe companii, instituții și campanii au utilizat tipărituri similare bancnotelor pentru a capta atenția unui public cât mai larg asupra mesajului pe care au dorit să îl transmită.

Spre deosebire de fluturașul clasic, care la noi e folosit într-un mod dezastruos de foarte multe companii care evită să apeleze la asistența unor profesioniști, acesta prezintă câteva atribute care îl fac remarcabil și din care putem învăța câte ceva:

• Rata de acceptare a flyerului de către destinatari este evident mult mai mare decât la fluturașii clasici, din cauza aspectului similar cu al biletului bancar și a atractivității implicite
• Sentimentul destinatarului, că are în mână un obiect cu o anumită valoare, îl face să privească atent la conținutul acestuia, astfel că rata de penetrare a mesajului este mult mai mare
• Procentul celor care vor manifesta indiferență față de mesajul campaniei va fi foarte mic, aproape nul. Acesta nu e neapărat un lucru bun, fiindcă și numărul reacțiilor negative, de respingere, va fi mult mai mare decât în cazul fluturașilor clasici. Și asta din două cauze principale: ca reacție la o agresiune asupra unei zone intime și personale (credința, religia) sau ca și profundă dezamăgire față de o promisiune potențială (a unor bani căzuți din cer), care se dovedește iluzorie.
• Calitatea tipăriturii, a graficii și a suportului de hârtie sunt esențiale, la fel similitudinea proporțiilor și a elementelor de identitate vizuală ale bancnotei originale. O hârtie de densitate mai mică sau una lucioasă ar afecta sensibil eficiența transmiterii mesajului.

Sunt tare curios, vouă cum vi se pare ideea asta? La ce fel de mărci/produse/companii/campanii credeți că ar funcționa la noi în țară și în ce condiții?