Reclamă românească de Crăciun, la o bere. Cuminte, conformistă, banală, plină de truisme și minciunele convenabile, gustoasă și apetisantă ca o bere caldă răsuflată. Povestea: trei prieteni, pesemne burlaci, stau ei la o bere într-o cârciumă dotată cu cor de colindători pe post de tonomat (pe bune?) și așa, din aburii alcoolului le vine nebuneasca (oau, aventură și suspans!) idee de a colinda pe la casele necunoscuților.
Capătă ei niște cozonac pe la uși de gospodari, până ajung la Adi Despot, care pesemne repeta cu trupa în garaj. Colindătorii noștri sunt primiți cu drag, sunt omeniți cu niște beri reci dintr-o vitrină decorată și iluminată regulamentar ca într-un magazin de protocol și devin backing vocals în Vița de Vie. Credibil, original și autentic, nu-i așa? Dacă bietul Despot băga și un riff pe ritm de „Linu-i lin”, abureala era completă.
Astă-vară, toți producătorii s-au grăbit să bage sare de lămâie în bere, ăsta a fost trendul, toată lumea s-a conformat și a trecut cu entuziasm la producția de radler. Parcă văd că s-or lua acuma toți după Bergenbier și vor face reclame la fel de fade, ieftine ideatic și pline de entuziasm mimat și căldură umană jucată fără talent. Fenomenul Hrușcă, colindătorul demonetizat și golit de conținut prin difuzare toxică și utilizare fără noimă, face noi victime. Lipsiți de curaj, creativitate și umor, au ajuns și publicitarii să dea cu Ler, că așa se face la noi de sărbători.
Lergenbier. Prietenii știu de ce iarna se bea vin fiert.
Dacă tot veni vorba de Adi Despot, hai să ne amintim că el are răbdare și suportă multe, așa cum a dovedit mai demult în filmări ceva mai sincere și autentice:
Reclama e absurd de genială.