Lecții de branding de la producătorii de poșircă

Iertată-mi fie, rogu-vă, absența prea îndelungată de pe blog, mi-am permis o perioadă mai lungă de odihnă zilele acestea, pentru care vă cer înțelegere și vă promit că o să încerc să recuperez la furnizarea de conținut plăcut ochilor și inimilor voastre. Hai să începem în forță, cu un spectacol de branding autohton, inspirat de producătorii noștri de alcooluri ieftine și deosebit de distructive pentru bieții consumatori inconștienți.

Profit de ocazia surprinzătoarei deschideri recente a unui supermarket într-o comună vecină (da, Maramureșul e mai cu moț, avem o imitație destul de reușită de Penny Market, într-o biată localitate rurală la 25 de kilometri de Baia Mare!) pentru a vă purta într-o călătorie haioasă și atractivă pe rafturile cu beuturi destinate amărășteanului de la țară, care ori n-are pruni ca să-și tragă o horincă cinstită, ori are un consum mediu mult superior capacității sale de producție bahică.

Făcând înainte de Crăciun un tur în nou-deschisul super-magazin, am avut plăcuta și comica surpriză de a descoperi o serie de produse alcoolice din categoria poșircă, adică cele făcute simplu și industrial din alcool brut plus coloranți și arome de laborator și destinate publicului larg caracterizat, la țară, prin educație și igienă precare și posibilități financiare, educație, spirit de conservare și pretenții foarte reduse. În ciuda poziționării pe segmentul acestui tip de clientelă al cărui unic criteriu de selecție este prețul cât mai mic, aceste produse au căpătat o identitate vizuală și onomastică specială, semn că bietul consumator nu e vai de capul lui destul, până nu e și fudul.

Cu alte cuvinte, chiar de cumpără o licoare care îi perforează rapid sistemul digestiv, îi face ferfeniță ficatul, îl cherchelește instantaneu și îl transformă iute în vedetă potențială pentru știrile de la ora cinci, stimabilul consumator are și el mândria lui, nu poate să se împace cu ideea că se matrafoxează cu alcool ordinar din cartofi sau porumb. Nu, el are nevoie de un pansament vizual și auditiv pentru propria inconștiență, așa că beuturica pe care o alege trebuie să îi ofere măcar satisfacția unei denumiri nobile și a unei etichete pline de mofturi. No, hai să vedeți și să vă minunați de ce am descoperit.

Începem de la raftul de licori cu pretenții de vin, unde găsim acest minunat produs de la Vincon Vrancea, la un preț care indică foarte clar printre ingrediente apa chioară, coloranții și pastilele aromate. Legendarul și atât de neaoșul Babanu poate să moară, locul lui pe raft este luat de mult mai rafinatul MACHO, vin de amor, care după consumare dă niște dureri de tărtăcuță care îl face să se transforme ușor în vin de omor. Oricum, propunerea de vânzare e simplă, clară și foarte promițătoare: consumatorul capătă, odată cu cei 750 de mililitri de licoare de eprubetă, garanția unei partide de sex memorabile și a unei imagini ulterioare de gigolo cu care va depăși în celebritate și solicitări atât de prozaicul taur comunal.

Introducerea fiind făcută, să trecem la raftul cu spirtoase, unde spectacolul este total. Începem cu un produs conceput probabil pe când se topea războiul rece, care reunește identitatea pur sovietică și influența expresivă a alcoolicului american: RESPEKT maxim pentru identitatea vizuală inspirată de glorioasa armată sovietică eliberatoare, dublată de titrajul subtil în engleză, care oferă indicații prețioase despre conținut și modul ideal de consumare pentru abulicul nostru consumator rural, care deși abia a absolvit două clase sigur înțelege de ce și cum vrea producătorul să îl transforme într-un stilat și elevat connaisseur. Cică „genuine dry spirit” și „chill before serving”. Noroc că gospodarul care deține magazinul a pus traducerea aia prietenoasă lângă preț, că altfel bietul bețivan și-ar fi imaginat că cine știe ce techilă sau rom de mare finețe și-a împușcat direct în creier.

Câțiva centimetri mai încolo, pe același raft, același producător clujean, Prodvinalco, vine cu o altă creație originală a laboratoarelor sale, o licoare declarată de 21 de grade și considerată modest, băutură spirtoasă. Fudulia onomastică alege de această dată un termen tehnic din macroeconomie, MONOPOL, care indică de fapt strategia de piață a firmei, care dorește să monopolizeze atenția consumatorului și suprafața raftului, livrând de fapt aceeași poșircă în mai multe tipuri de ambalaj și sub mai multe denumiri, la prețuri aproape identice. Din nou, cinstitul comerciant comunal explică amețitului de consumator că beuturica aia ar avea intenții de vodcă. În același segment de otrăvuri cu propensiune bahică am observat, în alte magazine, licoarea PATRIOT, aparținând altui producător, dar cu același tip de conținut și, normal, același public-țintă.

Concurența e dură și competitorii nu se lasă mai prejos, celebrii producători de chimicale de la European Drinks&Foods Oradea contraatacă și ei puternic, plasând pe raftul vecin portofoliul propriu de poșirci amețitoare. Pe lângă mai vechile Scandic și Polar, declarate în categoria vodcă, ochii umflați de alcool ai mușteriului cad abrupt pe eticheta spirtosului DRACULA, care nu mai suge sângele, ci îl diluează cu finețea morbidă a unei „speciality from Transilvania”. Tehnicile de marketing subtil ating și aria ambalajelor, se folosesc de către toți competitorii recipienți din plastic ordinar, mai ieftini, mai ușor de pitit la introducerea alcoolului la locul de muncă și evident mai siguri pentru consumator, ca să nu se rănească în șirul de cascadorii, prăbușiri și plonjoane cu care parcurge șanțurile și cărările în lungul său drum spre domiciliu.

Ei, până aici să zicem că treburile au fost mai clare și mai expresive. De aici înainte însă avem de a face cu subtilitatea unor denumiri ce țin cu siguranță de chimie, ori dacă nu, de matematică. Același Prodvinalco Cluj ne propune două licori din aceeași categorie a spirtoaselor cu denumiri atât de inexpresive și codificate, încât e greu de priceput logica celor care le-au născut și le-au propulsat pe etichete și pe raft: V33 și R26. Nu am avut nici răbdare și nici curiozitate să studiez în amănunt conceptul creativ și productiv ce stă în spatele acestor produse, dar pot presupune că cifrele indică gradul de tărie al compușilor înghesuiți în ambalajele respective. Literele pot veni de la Vitriol sau Venin, respectiv Radioactiv sau Rivanol. Orice e posibil, nu? mai ales că unele din aceste poșirci se vând și în variantele lor aromate, cu gusturi de lămâie și alte arome fructate.

Am păstrat pentru final două produse care vă vor face ziua mai  bună, prin identitatea lor, nu prin concentrația alcoolică inclusă. Cum din portofoliul unui producător serios de poșircă nu pot lipsi beuturile destinate cucoanelor și cum alcoolismul capătă din ce în ce mai multe adepte în mediile sociale paupere, domnii de la Prodvinalco s-au gândit să le ofere acestora câteva variante de licoare cu pretenții de lichior. Iată așadar un prim concept care, în generozitatea sa conceptuală favorizează nu doar ciroza, ci și diabetul: CLUJUL DULCE. Sesizați metafora din denumire? Teribilă asocierea dintre numele localității și senzația de bunăstare zaharoasă.

Iar la final, pentru gusturile fine și pentru cei mai aprigi amatori de kitch, manea și cocălăreală, am păstrat bomboana de pe colivă, nestemata coroanei: BIBELO. Ei bine, da. BIBELO. Iată cum se rezolvă elegant frustrările celor care, o dată cu instalarea plasmei în sufragerie, au trebuit să renunțe dramatic la peștele de sticlă, balerina din ceramică ori câinele pătat din porțelan care le înfrumusețau peisajul domestic, amplasate pe mileul de pe televizorul cu lămpi ori tub catodic. Plasată pe raft lână mai masculinii și deja mai celebrii 2 CAI FRUMOȘI, grațioasa balerină o lovește în cap pe biata gospodină cu o intensă aromă de afine, cireșe ori vișine. Gustos și prețios, nu?

De remarcat că absolut toate aceste lichide sunt vândute într-o paletă diversificată de capacități de ambalare, pornind de la discretele sticluțe de 200 de mililitri, continuând cu preacinstita și tradiționala jumătate, treisfertul ori litrul și ajungând, pentru consumatorii profesioniști și hotărâți, la bidoane de 2 sau chiar 3 litri, care permit consumatorului o mai rapidă instalare a cirozei și o mai urgentă ridicare la ceruri, fie ea temporară ori definitivă.

Sunt convins că, în drumurile voastre prin magazine, veți mai întâlni și alte produse la fel de expresive și la fel de productive pentru sistemul național de sănătate și antreprenorii de pompe funebre, cărora le livrează constant materie primă de origine umană. Abia aștept de la voi noi descoperiri în această atât de colorată și spectaculoasă arie a produselor lichide de larg (și total iresponsabil) consum.