Un colind cinstit și relaxat, de la Timișoreana

Berea Timișoreana părăsește puțin atmosfera istorică, legendară și puțin prăfuită a spoturilor sale tradiționale și vine puternic și expresiv în actualitate cu un clip de un minut și jumătate difuzat deocamdată doar în mediul online, din ce am putut observa în cele șase zile de la apariție. În clip, unul dintre cei mai cunoscuți și haioși artiști români de stand-up, Micuțu, joacă alături de porcul Neluțu într-o parodie de colindă care caricaturizează fin și relaxat tradițiile acestei perioade din an. Vremea colindelor, suprapusă cu cea a Ignatului și a meselor periculoase pentru colesterol devine astfel timpul frăției dintre om și porc, al divertismentului domestic în care omul își recunoaște subtil latura mai puțin spirituală, iar porcul capătă valențe umane, participând tacticos și relaxat la pregătirile de Crăciun.

Celor obișnuiți cu discursul publicitar de până acum al Timișoreana, pretențios, bibilit, fundamentat pe legendă, arhaic, tradiție și meșteșug s-ar putea ca acest clip să nu le placă, să le provoace un mic șoc emoțional, să-i facă să nu-și mai recunoască berea favorită așa cum o știau ei, cu pretenții elitiste, cu dichis și ștaif. Pe de altă parte, în ciuda poziționării oarecum pretențioase și elitiste, așa cum este ea exprimată în spoturile sale publicitare unde se revendică precum un deschizător de drum și un creator de legendă, Timișoreana este de fapt o bere cu destinație larg populară, țintită către ceea ce a mai rămas din clasa de mijloc, către oameni cu carte, de vârstă medie, evident bărbați, preocupați de fotbal și pasionați de participarea la evenimente publice de tip festival al berii plus târg de bunătăți.

SAB Miller (Ursus România) s-a tot jucat în ultimii ani cu marca asta, a lansat-o și a poziționat-o multă vreme ca bere populară, muncitorească, destinată micilor meseriași, agricultorilor și muncitorimii (dovadă sunt sticlele PET de 2,5 litri, prezente și azi) și a preferat să păstreze marca Ursus pe segmentul middle-class. De ceva vreme strategia s-a schimbat, compania a lansat o altă marcă în categoria poșircă pentru talpa țării și a nivelat cumva orizontul pentru Timișoreana și Ursus, oferind celor două mărci șanse egale în lupta pentru cucerirea acestui segment. Ca să ajute Timișoreana să se ridice la același nivel cu Ursus, compania a extras fotbalul din ADN-ul fostei beri clujene și l-a injectat în sângele comercial al mărcii care a devenit sponsor al Cupei României.

Revenind la spotul cu Micuțu și Neluțu, trebuie să recunosc că, în ciuda frumuseții, eleganței și excelentelor realizări tehnico-artistice de care bucură spoturile clasice ale Timișoreana, eu prefer acest tip de discurs mai degajat, mai onest și mai hilar, în care se renunță la încărcătura legendară și poveștile prăfuite, cu care actualul produs nu are absolut nicio legătură în afara denumirii și se scoate în evidență consumatorul real al produsului, contemporanul nostru, isteț și durduliu, chefliu, hazliu, relaxat, pus pe bancuri, de o spiritualitate mai puțin elitistă, dar mult mai onestă. Imaginea consumatorului de bere român în acest spot este una transparentă, necosmetizată, directă și concretă, fără menajamente, brizbrizuri și metafore inutile. Văzând clipul, ești efectiv provocat la jocuri de cuvinte și nu poți să nu te gândești la expresiile multor consoarte iritate care își așteaptă soții să se întoarcă de la „una mică, cu băieții”, pentru a emite expresii în care verbul „a bea” participă la diverse construcții verbale pline de sens alături de pluralul de la „porc”.

Timișoreana arată oare prin acest clip că este aproape de o schimbare de discurs, că va renunța la poveștile cu zâne, târgoveți și eroi de legendă și va reveni cu picioarele pe pământ, dialogând deschis și limpede cu consumatorul său real? Bine ar fi să facă asta, nu știu cât va mai ține din punct de vedere comercial rețeta cu imagini patinate de timp. Și dacă tot se reinventează, Timișoreana ar putea să renunțe și la jumătățile de adevăr legate de tradiție, meșteșug, butoaie de lemn și rețetă centenară și să recunoască onest că toată treaba e făcută de niște linii automatizate și computerizate și depinde doar de calitatea materiei prime, adică de apă și hamei. Am putea afla, cu această ocazie, că legendara bere bănățeană se face de fapt la Brașov și că sora ei de portofoliu, legendara Ursus nu mai are nicio treabă cu Clujul, venind de la Buzău sau de prin alt colț de țară. Oricum, consumatorii știu deja treburile acestea, este penibil și neproductiv să se mai continue cu basmele și fandoseala.

Și pentru că tot am vorbit de spoturile cu povești de odinioară, hai să vedem unul mai puțin difuzat, dar cel mai frumos și mai plăcut, date fiind fondul muzical și persoanele care cu onoare și legitimitate joacă rolul trubadurilor.