Era Octombrie 2018, iar eu mă ocupam de câteva săptămâni de comunicarea internă și relațiile externe ale unei companii IT din Cluj, una dintre cele mai faine, atrăgătoare, inovatoare și deschise la minte organizații cu care am avut șansa de a lucra.
Între responsabilitățile mele directe se aflau și construirea reputației organizației în mediul profesional IT din Cluj, în scopul atragerii și păstrării celor mai strălucite minți creative din ingineria software și meseriile conexe.
Am considerat întotdeauna că cel mai important public al unei organizații, nu doar ca angajator, sunt chiar oamenii din propria echipă, astfel că, împreună cu micuța mea echipă ne străduiam să concepem și să livrăm experiențe memorabile și încântătoare pentru colegii noștri, prin intermediul evenimentelor și campaniilor pe care le puneam la cale.
Știam că în foarte multe organizații se întâmplă, de Halloween, cam aceleași lucruri: decorarea ”înspăimântătoare” a biroului, măști, concursuri de sculptat bostani, glume cu sperieturi, tatuaje și picturi pe față. Am decis să fim ceva mai curajoși și mai nonconformiști, păstrând și elementele din meniul tradițional al acestei zile, dar adăugând o experiență unică, despre care oamenii să vorbească entuziasmați și să își amintească cu plăcere, chiar și peste ani.
În mare secret, cu câteva săptămâni înainte de ultima zi de octombrie, am început să povestesc cu Bob Rădulescu despre o idee ”mai altfel”: ce ar fi să inventăm un personaj amuzant și spectaculos, care să le ofere colegilor noștri un spectacol de improvizație și comedie unic.
Bob a zis ”DAAAAAA, mă, niebunule, ioi ce-o să ne mai distrăm!” imediat ce i-am spus că mă gândesc la un popă excentric, nici catolic, nici ortodox, cu virtuți de exorcist, care să treacă pe la toți colegii din birou și să îi facă să se bucure de acest moment, prin glume, dialoguri trăznite și interacțiuni improvizate adaptate temei zilei, dar și contextului cultural al grupului, unul foarte relaxat și nonconformist.
Am lucrat împreună, seară de seară, când găseam vreme, prin mesaje pe Facebook, la câteva idei generale despre personaj, teme de discurs și improvizație, linii generale ale dialogurilor și definirea granițelor peste care nu ar fi fost indicat să ne aventurăm. Au rezultat două personaje, Părintele Podgorie – un popă jovial, lacom și cam bețiv și Părintele Pramatie – un purtător de sutană ceva mai conservator, mai strict și mai iute la mânie.
Cu geniul lui fabulos și cu umorul său incredibil, Bob a reușit până la urmă să îmbine caracteristicile celor două personaje, fără a ieși din liniile generale ale scenariului pe care l-am improvizat și a reușit să susțină un spectacol incredibil de improvizație, de două ore și jumătate, trecând pe la toți colegii din biroul uriaș al firmei.
Colegii noștri s-au prins repede în joc, fiindcă îi pregătisem destul de bine pentru a accepta contextul jucăuș: îi anunțasem că, fiind Halloween și pornind de la zvonurile privind spiritele rele care bântuie în această zi, ne-am gândit să aducem un expert care să ne ajute să purificăm atmosfera din birou, îndepărtând entitățile malițioase, blestemele și pericolele care apar într-o astfel de zi specială.
Am dat colegilor întâlnire în centrul biroului, în sala de mese, povești, ping-pong și festivități, iar de acolo spectacolul ambulant a pornit către toate colțurile clădirii. Aici vedeți un scurt montaj de numai șapte minute, o selecție a momentelor care ni s-au părut atunci suficient de amuzante, dar și suficient de cuminți pentru a fi făcute publice 🙂
Le spun mereu și celor cu care mă întâlnesc la cursurile de Employer Branding: atunci când construim reputația unui angajator, de fapt facem designul, implementarea și livrarea unei suite de experiențe destinate publicului nostru strategic. Cu cât aceste experiențe sunt mai frumoase și plăcute, mai bogate și mai pline de sens, mai proaspete și mai intense, cu atât relația dintre angajați și organizația din care fac parte va fi mai puternică și va rezista în timp.
Brandul înseamnă, din punctul meu de vedere, totalitatea actualizată a conexiunilor raționale și emoționale existente între o entitate sau marcă (firmă, produs, serviciu, persoană publică) și publicul său țintă. În branding, construim și menținem relații, plăsmuim conexiuni între oameni și mărci, folosind atât logica (rațiunea), cât și emoțiile (sentimentele) acestora.
Obiectivul fundamental în branding este să dezvoltăm conexiuni care se dovedesc eficiente în a păstra și dezvolta relația existentă între acea entitate/marcă și audiența sa, influențând și determinând atitudini și comportamente ale audienței care sunt benefice pentru atingerea obiectivelor acelei entități, fie că vorbim de vânzări către clienți, loializarea și motivarea angajaților, relaționarea cu comunitățile locale și autoritățile sau obținerea unor tranzacții dezirabile cu furnizorii, finanțatorii sau alți parteneri de afaceri.
Dacă faceți branding, gândiți-vă mereu ce puteți face creativ, original și încântător, pentru a le oferi o experiență memorabilă și plăcută celor cu care vreți să construiți o relație. Fiți curajoși, empatici, deschiși și autentici, păstrați-vă modestia dar lăsați liberă nebunia, ideile bune sunt acolo lângă voi, trebuie doar să vă lăsați mintea liberă, pentru a le descoperi.
***
După câteva luni, când munceam la conceptul petrecerii tradiționale din fiecare vară, am apelat iar la Bob, de astă dată la avatarul său cel mai colorat. Ne gândisem să facem o petrecere foarte băștinașă, balcanică, un bairam. Și cine era mai potrivit ca maestru de ceremonii decât celebrul Haurențiu?
În altă ordine de idei, vedeți că Bob și prietenii lui din Epic Show se întorc pe ecranele de televiziune, cu o emisiune de umor așa cum doar ei știu să facă, sâmbăta de la 10 seara, la PrimaTV.
