Un inginer român cu o serioasă experiență în industria IT (peste 10 ani) mi-a scris ieri un mesaj privat, în care pune în evidență un fenomen despre care am mai auzit recent și despre care aflu tot mai multe detalii, din relatările oamenilor.
Cred că este un subiect pe care ar trebui să îl punem în dezbatere publică și să îi putem măsura informal anvergura, invitând toți oamenii care au pățit sau au auzit astfel de situații să adauge relatări pe acest subiect.
Concret, ce se întâmplă: în cazul corporațiilor multinaționale, dincolo de dificultățile majore de ordin financiar și uman prin care trec cele mai multe firme din lipsa unor comenzi sau proiecte, mai apare un fenomen: bătălia incredibil de dură între filialele aceleiași corporații, pentru a își păstra sau atrage proiectele, în dauna celorlalțe sucursale ale corporației.
Mai precis, se poate observa tot mai frecvent că decidenții de la vârful organizațiilor sau deținătorii de putere ori influență în cazul uor proiecte de mare anvergură au tendința de a aloca sarcinile de lucru pentru proiectele respective către filialele cu care au conexiuni personale sau interese personale directe.
Am auzit de foarte multe ori în ultimele luni relatări despre unele proiecte la care lucrau inginerii români de software angajați în filialele din România ale unor corporații multinaționale, proiecte care sunt transferate, pas cu pas sau dintr-o dată, către alte filiale ale corporației, nu neapărat pe criterii de competență, expertiză, performanță sau cost.
Este practic un război intern pentru acces la resurse, război în care regulile jocului nu prea sunt cunoscute dinainte și în care nu prea există nici fair-play și nici orientare către oameni.
În acest fel, inginerii români rămân deseori descoperiți, nemaiavând de lucru sau înfruntându-se cu perspectiva de a rămâne neutilizați (”pe bancă- pe bench”) în scurt timp, șansele de a fi ulterior disponibilizați fiind destul de mari.
Ați observat să existe un război intern pe proiecte, între filialele din țări diferite ale aceleiași corporații? Vi se pare că fenomenul se manifestă doar la nivel individual sau și la nivel de decizie strategică, în conducerile corporațiilor respective?
Iată mărturia lui Ștefan (numele este schimbat), cel care mi-a scris ieri:
”Va scriu legat de fenomenul NTT si Cognizant. Nu sunt angajatul uneia din aceste doua companii, dar in ultimele luni am fost de doua ori in proces de recrutare cu cei de la Cognizant.
HR-ul s-a straduit sa aranjeze meetingurile, s-a zbatut, dar la cele două meetings, colegul din Cognizant a fost indian (in ambele cazuri).
Impresia pe care mi-au lasat-o cei doi indieni a fost ca era cam dezinteresat de mine si dupa ce le-am prezentat experienta mea, au pus intrebari nisate care sa le confirme faptul ca nu ma descurc specific pe un anumit segment sau tehnologie.
De aici am dedus faptul ca in mod intentionat indienii chiar si din Europa cauta motiv ca sa nu angajeze din Europa, ca mai apoi sa vina cu oferta de externalizare in India, unde s-au deschis sedii recent.
Aceeasi impresie a avut-o si un prieten al meu care este angajat Cognizant, aflat pe bench de cateva luni bune si care nu reuseste nicicum sa treaca de interviurile de pe proiect cu… indienii. Sunt curios care este pozitia Cognizant Romania vis-a-vis de aceasta situatie, cu respingerile europenilor.”
Deoarece consider că acest fenomen face parte din actualitate și se întâmplă cu o frecvență mai mare decât ne dăm seama, am decis să pun această temă în dezbaterea voastră.
Nu contează neapărat numele companiei, deși este foarte posibil ca fenomenul să se întâmple cu precădere în corporații cu conducere originară din anumite zone geografice.
Întrebarea este: v-ați confruntat cu astfel de situații? Cât de des? Cât de complicată, dificilă sau nedreaptă a fost situația respectivă? Se întâmplă astfel de discriminări în cadrul corporațiilor? Ce putem face concret ca să limităm sau să eliminăm acest fenomen?
Vă mulțumesc anticipat petru relatări și vă rog să păstrați un ton civilizat al dezbaterii.
***
Cover photo by Hasan Almasi on Unsplash
Hai sa nu pierdem contactul cu realitatea.
Cand au venit in RO si au inchis in alta parte, filialele inchise probabil ca au zis acelasi lucru (discriminare pe baza de prietenii, costuri etc).
Evident ca merge pe prietenii pentru ca business-ul nu-i doar alb/negru. Nu suntem la stat, si eu am “furat” clienti pe baza de relatii personale. Se numeste “vanzari b2b” si unii fac scoala multa ca sa fie buni la “furat” pe baza de altceva decat pe cifre/competenta.
A fost caldut si noi nu ne-am bagat la roluri globale ca trebuia sa ne terminam casa din Borhanci. Acu ne iau altii proiectele cum probabil si noi am luat altora acum 3-4 ani pentru ca de exemplu Mentz era pretenar cu ceva smecheri din Germania si ii ducea la petreceri.
Si bosch face la fel. Te trezești cu indieni in interviuri din ce in ce mai des. Și multe alte firme se orientează catre india.
Bună,
Subiectul menționat în articol este tangențial, dar totodată similar cu situația mea. Anul trecut, am acceptat un post de Business Analyst la un start-up german, cu înțelegerea inițială că mă voi muta în Germania împreună cu familia. Cu toate acestea, după ce am analizat oferta salarială, am considerat că este mai prudent să o refuz.
Într-un gest neașteptat, compania mi-a propus să lucrez de la distanță, din România. Oferta salarială a fost calculată adăugând 12% la salariul meu anterior (fară să se mai țină cont de oferta inițiala în care se presupune ca m-aș fi mutat in Germania, deci, a existat o diferența inca de la inceput intre salariul meu si salariul pe acelasi post pentru cei care locuiau in Germania). În contextul dorinței de a evada dintr-un mediu de lucru toxic și de a-mi schimba direcția carierei, am acceptat propunerea lor, deși mă întrebam dacă procedura lor a fost corectă.
La un an după aceea, am fost promovată la poziția de Product Owner, și spre surprinderea mea, am descoperit că noul salariu (pentru care a trebuit sa cer, nu a venit „la pachet” cu noile atribuții) este ajustat conform economiei din România, deși compania nu are un sediu aici, ci doar în Germania. Mă întreb, este aceasta o formă de discriminare pe baza naționalității? Aș aprecia părerea dumneavoastră.
Personal, mă simt discriminată în comparație cu colegii mei germani.
Mentionez de asemenea ca aceasta companie nu are sediu in Romania…(nu stiu daca are relevanta)
Nu, nu este discrimnare. Se adpteaza la piata muncii din Romania.
Zi mersi că te-au acceptat cu contract de telemuncă. Lăcomia n-are limite…
Buna, Nime,
Hei,
Mulțumesc pentru gândurile tale. Vreau să-ți spun că nu e chiar așa cum pare. Nu e vorba că m-au acceptat ei pe mine, ci mai degrabă că EU am ales să lucrez cu ei. Și știi ceva?
Cred că atitudinea descrisa de tine ne ține pe loc ca țară – faptul că ne mulțumim prea ușor cu un simplu “zi mersi” și nu ne apreciem valoarea. E chiar trist…
Buna, Andreea! Sub legislatia din Romania situatia poate fi calificata drept discriminare. Insa trebuie vazuta legea aplicabila contractului de munca (romana sau germana) si pornita analiza de acolo.
Buna, Marius!
Multumesc pentru raspuns.
Legea aplicabila, conform contractului de munca, este cea romana…:)
„Personal, mă simt discriminată în comparație cu colegii mei germani.”
Cu siguranță și niște germani șomeri se simt discriminați și se uită urât la tine pentru că le-ai luat job-ul, muncind pe o sumă mai mică.
Imaginează-ți situația invers: ești șomeră, și firma X în loc să te angajeze pe tine pentru suma S, angajează fully remote pe cineva din Republica Moldova pentru 75% din suma S. Iar tu rămâi șomeră în continuare. Cum te-ai simți? Cine ar fi discriminat aici?
În concluzie, dacă era să-ți plătească același salar ca în Germania, probabil ar fi angajat pe cineva de acolo, nu pe tine.
Din beneficiile outsourcing-ului software: a race to the bottom.
Cred ca fenomenul nu este deloc unul nou si nici specific situatiei curente din piata, l-am trait sub diferite forme in corporatie in ultimii 15 ani, chiar si in perioade de stabilitate economica.
Cand proiectele se muta in locatii low-cost, nearshore etc. va fi mereu rezistenta undeva.
Lucrurile se amplifica substantial in momente de instabilitate macro cand aproape toata lumea e afectata. Lupta pentru supravietuire.
Confirm și eu, am observat asta și la alte filiale din Europa (nu din România).
Cred totuși că nu e vorba tot timpul de preferințe profesionale, ci de bani: indienii lucrează pe sume MULT mai mici, și chiar dacă (ipotetic vorbind) nu produc la fel de mult, angajatorul iese în avantaj cu ei.