Toate newsletterele sunt scrise de redactori de tabloide?

Cred că, atunci când rămân fără serviciu, jurnaliștii de doi lei de la publicațiile tabloide ajung copywriteri pentru newsletterele comerciale la companiile care cred că marketingul online este tot una cu spamul agresiv, inutil și de cele mai multe ori cretinoid.

Celebrele și sinistrele clișee de tip Click aici!, Intră acum!, Nu rata!, Vino să vezi! Ce mai aștepți? constituie regula de aur și totodată unica rețetă a scrierii titlurilor pentru corespondența comercială electronică. Lipsește deocamdată O să rămâi prost de la atâtea reduceri!, dar sunt sigur că o să apară și ăla, curând. Și, pentru varianta cu semn de întrebare, încă nu am primit dar sigur va sosi curând celebra formulă lasfierbințească Bă,ej prost? Scoate banu iute!

Fiindcă folosesc oameni necalificați, fiindcă habar nu au cui i se adresează, fiindcă nu s-au străduit vreodată să alcătuiască un profil al abonaților la newslettere și să segmenteze această audiență, pentru a îi expedia doar mesaje cu conținut și scriitură care să fie digerabilă, aceste companii care s-au apucat să facă marketing online după ureche intoxică Internetul și batjocoresc un instrument de comunicare din care ar putea să scoată rezultate și să construiască relații puternice pe termen lung, nu să își creeze doar inamici, cum fac azi.

Titlu scurt, penibil, generalist și plin de clișee, musai semnul exclamării, pus măcar o dată, deși de obicei apare de două sau trei ori. Uneori semnul întrebării, folosit în general în adresări pline de reproș. În mesaj, exclusiv poze cu produse și prețuri, înghesuite să încapă cât mai multe pe trei, patru sau cinci coloane, pe principiul că poate-poate ceva din marfa expusă îi ia ochii prostului care citește. Zero originalitate, zero personalitate, zero creativitate. Nu se străduiește nimeni să se gândească la utilitate, la divertisment sau la informare în beneficiul destinatarului, acesta este văzut exclusiv ca o găină tembelă, care așteaptă să fie îmbuibată cu același nutreț comercial insipid, inodor și incolor.

Nimeni nu spune o poveste, nimeni nu înțelege că în zilele noastre comunicarea corporatistă nu mai înseamnă hărțuirea consumatorului, toți afișează pe propriul site niște liste de valori furate de la alții, care nu înseamnă nimic pentru ei și care nu sunt transformate în fapte concrete, despre care să le facă plăcere să povestească celor care le sunt mușterii. Nimeni nu se gândește să prezinte altfel produsele acelea, cu mai multă creativitate, cu grijă și mai multă preocupare pentru rolul, utilitatea și funcționalitatea lor. Semn că produsele respective, deși sunt lăudate că fac și că dreg în niște textulețe scrise în dorul lelii, nu înseamnă aproape nimic pentru acei comercianți, în afara unor adaosuri comerciale. Nu le-au muncit ei, nu au investit energie, suflet și inteligență pentru a le crea și a le aduce pe piață, așa că sunt simple obiecte pe care vor doar să le bage pe gât unor fraieri.

De fapt, de aici se naște problema: titlurile mesajelor nu au cum să fie interesante, atractive și creative, de vreme ce întreaga filozofie a conținutului este una a fușeraiului și delăsării, produsul unor mecanisme de marketing sărăcăcioase și al unor proceduri interne stupide. Bișnițarii care pe vremuri schimbau valută la colț de stradă, aveau de vânzare lănțișoare și brățări dă aur, șăfule sau aduceau blugi din Turcia cu portbagajul nu au dispărut. Mulți dintre ei sunt azi proprietari de magazine online. Iar discursul de vânzare de la colț de stradă n-a dispărut, a fost doar translatat, prin tastatură, direct pe ecranele computerelor.

Noi nu avem încă e-commerce. Noi suntem în faza de electro-bișniță.