Mi-a trimis un amic (mulțumesc, Ciprian) această imagine, realizată pe o stradă din Reșița.
Ea ilustrează modul în care a înțeles un operator de tractări auto să își exprime nu doar esența serviciului, ci și specificul și probabil calitatea prestației.
Acum, e evident că avem parte de o glumă, una curajoasă chiar, dar și memorabilă în același timp. cert este că textul sloganului atrage atenția, stârnește controverse, provoacă minim un zâmbet și te face să reții cumva prestatorul, îl scoate din anonimat și îl pune în lumină în dauna competitorilor din aceeași breaslă.
Totuși, riscul pe care omul și-l asumă este unul relevant, fiindcă sensul dublu al sloganului te face, ca mușteriu, să te gândești de două ori înainte de a apela la servicile sale.
Dacă omul nu este doar glumeț și curajos? Dacă are și servicii sau tarife atât de neprietenoase și negativ memorabile, încât te poți simți, la final, ca după o întâlnire intimă pe o stradă întunecată cu ștremeleagul mereu învârtoșat și scuipăcios al PSD-ului, Codrin Ștefănescu?
Fiind vorba de un domeniu unde ”glumele de autobază” chiar fac parte organic din cultura serviciului și ținând cont că ”luarea la ștangă” e vecină de vocabular cu sloganul ales de operatorul de tractări, tind să cred că opțiunea sa este mai degrabă una inspirată, iar riscurile de credibilitate pe care și le asumă sunt compensate consistent de beneficiile de notorietate pe care le extrage din poziționarea asumată și diferențierea față de competitori.
E bine să ai curaj, când îți construiești imaginea, dar e important să ții cont de context și de potențiala clientelă. De data asta, cred că exprimarea nu tocmai academică și sugestia de natură sexuală funcționează cu rezultate bune, dar asta nu se aplică în orice situație și în orice sector.
Mi-am adus aminte cu ocazia asta de un legendar operator de pompe funebre din Brașov, care a făcut istorie cu un slogan la fel de curajos: ”Vrei – nu vrei, tot la noi ajungi!”
Ce părere aveți? V-ați lăsa soțul/soția într-o deplasare solitară cu mașina la Reșița?
