Astăzi vorbim despre cum o idee creativă frumoasă, generoasă și eficientă (în alte cazuri) se transformă în eșec, deoarece este executată prost, superficial, fușerit, de ochii lumii. Este vorba despre Garda Medievală din centrul istoric al Brașovului, o inițiativă lansată acum de trei ani de Consiliul Județean Brașov și care, din câte știu, continuă și astăzi la fel ca în primele ei zile, fără a aduce vreun rezultat concret pentru brandul sau bugetul comunității locale. Hai să vedem ce este acest produs cultural, cum este el organizat și realizat, care îi sunt rezultatele cuantificabile și de ce reușește doar niște performanțe jenante.
Pagina web a Consiliului Județean, după ce face tradiționalele plecăciuni și cultul personalității vizionarului strateg care conduce instituția, ne informează că patrularea celor șase ostași are loc, de primăvara până toamna, zilnic la ora 18.00 și în week-end în două episoade, la 12.00 și 18.00 și este dublată de intonarea de către trompeți, din turnul Casei Sfatului, a trei fragmente muzicale specifice comunităților etnice specifice zonei, adică români, maghiari și germani. Până aici, perfect adevărat. Pe site ni se spune că de fapt ceremonia reprezintă schimbarea gărzii, dar am asistat de câteva ori la ceremonie și vă garantez că nu schimbă nimeni pe nimeni, în scenă sunt doar cei șase cavaleri cu pantaloni bufanți, care vin agale înșirați pe strada Republicii până în Piața Sfatului, se aliniază pentru câteva minute cât durează recitalul trompeților, apoi pleacă înapoi în același șir indian spre instituția care cu generozitate îi salarizează. Prezentarea de pe site vorbește și despre niște trageri cu tunul medieval la Turnul Alb, dar asta e o gogoriță, eu ca brașovean nu am auzit decât despre tunurile trase de ani de zile de politicieni, din bugetele locale în portofelele proprii.
Sunt câteva lucruri bune pe care această inițiativă le realizează și care merită să fie evidențiate:
– ideea organizării patrulei este inteligentă și expresivă, ea pune în valoare vechimea orașului, tradiția și civilizația comunității și oferă privitorului un spectacol vizual și sonor atractiv;
– costumele și accesoriile militare sunt frumoase, ușor de remarcat și corespund originalelor istorice;
– ilustrația muzicală este expresivă, reprezentativă și bine dozată.
Și acum lista cu neajunsurile:
– Turistul străin de Brașov habar nu are și nici de unde să afle nu știe ce e cu colorații ăștia care trec înarmați pe lângă el. Niciun pliant, niciun ghid, nicio instrucțiune sonoră, niciun soldat din patrulă nu zice nimic despre ce caută acolo. Niciun ghișeu, chioșc sau magazin din Piața Sfatului sau împrejurimi nu este folosit în mecanismul acestui produs astfel încât să dubleze spectacolul vizual cu oferirea de obiecte și produse specifice, hărți, cărți sau orice alt material informativ sau cu rol de suvenir. Asta în vreme ce s-au ars zeci de milioane de euro la Consiliul Județean în ultimii 20 de ani pentru materiale de prezentare turistică. Fictive, majoritatea. Iar Casa Sfatului, în scripte punct de informare turistică, este în general închisă la ora la care băieții ăștia își fac apariția. Și dacă vrei să afli ulterior ce e cu domnii ăștia și cauți pe net, trebuie să știi limba română, să ghicești că parada este organizată de Consiliul Județean și să cauți cu răbdare pe site, până găsești datele din fotografia de mai sus.
– Momentul desfășurat în Piața Sfatului durează mai puțin de cinci minute și parcă se termină înainte de a fi început. Și nu a arată a ceremonial militar, ci a înmormântare. În afara trompetelor, nu se aude niciun ordin ostășesc, nici un mesaj de două vorbe adresat spectatorilor, nici măcar o înregistrare audio care să zică bună ziua privitorilor. Lipsește o tăbliță de avertizare cu mesajul: „Liniște, aici se lucrează, nu deranjați”.
– O singură patrulare pe zi, în timpul săptămânii și două pe zi în week-end sunt absolut insuficiente, mai ales că în zilele lucrătoare Piața Sfatului e plină de turiști străini la orele prânzului, aceștia vizitând Biserica Neagră. Ei ar trebui să fie prima țintă a show-ului, dar nu interesează pe nimeni să conexeze programele obiectivelor din zonă astfel încât să le ofere grupurilor de turiști internaționali o experiență spectaculoasă și memorabilă.
– Patrula străbate în șir indian, dus-întors, fără oprire și fără nicio explicație dată trecătorilor, un traseu de circa un kilometru pe principala stradă comercială a orașului. În medie, sunt văzuți de minim 1000 de persoane. Ostașii nu vorbesc cu nimeni (i-a învățat mama să nu stea de povești cu străinii), nu se opresc pentru poze, nu dau informații despre care-i rostul lor în viață, nu zâmbesc nici dacă îi gâdili, sunt la fel de prietenoși, digerabili și serviabili ca și colegele lor bugetare de la serviciul de impozite și taxe.
– Componenții echipei militare medievale debordează de bună dispoziție, entuziasm, spirit civic și mândria de a păzi Cetatea. Uitați-vă la fotografii: parcă toți au icter perforat și au avut recent un deces în familie. Să nu mai vorbim de precizia și grația mișcărilor: pășesc în dorul lelii, purtătorului de drapel i se cam fâlfâie, se aliniază la fel de precis ca găinile lui soacră-mea când le aruncă grăunțe peste gard, iar poziția de salut la unii e crăcănată, la ceilalți e cam pe loc repaus. Ca să nu mai vorbim că alarma probabil i-a luat prin surprindere și nu au prins cu toții jambiere de la aceeași echipă. Din încălțări deducem că, încă din Evul Mediu, Deichmann și Leonardo aveau reprezentanțe deschise la poalele Tâmpei.
– În trei ani de când apare zilnic, în fața publicului, acest montaj coregrafic specific epocii filmului mut a reușit performanța de neegalat de a confuza zeci de mii de turiști, care au rămas mai nelămuriți sau mai neimpresionați decât erau inițial despre conținutul acestui produs cultural oferit de Brașov. De ce spun asta? Păi hai să ne uităm puțin la cifre, pe Internet: pe Youtube găsești fix cinci filmări sub trei minute, toate făcute de amatori, iar Google întoarce la căutarea pe formula „garda medievala Brasov” exact trei rezultate relevante. Opt mențiuni, în trei ani? Superb.
Ce ar fi de făcut? Eu cred că băieții ăștia, recrutați probabil dintre muncitorii necalificați ai Consiliului Județean, ar trebui să revină la posturile lor călduțe de paznic, pompier sau ajutor de electrician. Iar misiunea de a crea spectacol pentru turiști ar trebui lăsată în seama mediului privat, așa cum se întâmplă în toate orașele europene cu tradiție. Un pensionar italian costumat în soldat roman câștigă în Roma peste 150 de euro pe zi, doar făcând poze cu turiștii, împărțindu-le pliante și hărți publicitare și povestindu-le ce e cu columna sau fântâna lângă care se află. Iar turiștii, chiar și ăia americani mai grei de cap pricep că Roma a fost capitala unui imperiu. Ce credeți, la Brașov nu ar funcționa rețeta?
Foto: newsbv.ro, webfoto.ro, mesagerulneamt.ro
Aplaudacii puși pe posturi călduțe de ani de zile de vizionarul strateg ar trebui să bată trotuarele costumați așa pentru lefurile pe care le încasează făcînd nimic împăratului vopsit exact ca-n basmul lui H.Ch. Andersen. Aș începe cu Pascu, costumat în bufon.