Desigur, răspunsul la întrebarea din titlu este complicat, diferit de la oraș la oraș și de la țară la țară, dar el presupune în primul rând o schimbare de mentalitate colectivă și o administrație locală competentă, bine intenționată și realmente orientată către creșterea calității vieții și confortului locuitorilor.
Adică o mentalitate de tip smart city, ceea ce la noi deocamdată e doar la nivel de sloganuri și promisiuni găunoase în pliantele din campania electorală. Chestia asta presupune, desigur, mijloace de transport alternative la autovehiculele individuale sau de familie, de la biciclete și mers pe jos până la transport în comun de toate felurile (autobuze, tramvaie, telegondole, trotuare rulante etc).
O să vă arăt astăzi un exemplu din nordul Italiei, din zona Bolzano – Merano, Tirolul de Sud, foarte aproape de faimoasa Cortina d’Ampezzo. Aici există o companie de transport local care se numește SASA și care s-a gândit să transforme transportul public într-un joc derulat pe telefonul mobil, în care pasagerii acumulează puncte și primesc bonificații pe baza numărului de kilometri parcurși, numărului de călătorii, tipului de vehicol utilizat și numărului de interacțiuni utile cu compania de transport, prin intermediul aplicației.
Așadar, au făcut o aplicație de mobil accesibilă și pe Android și pe iOS, care se poate descărca gratuit. Au pus dispozitive Bluetooth Beacon (de la noi, de la Onyx Beacon) în fiecare autobuz și în fiecare stație de autobuz, iar pasagerii trebuie doar să își deschidă portul Bluetooth atunci când călătoresc cu mijloacele de transport în comun.
Aplicația de pe mobil, atunci când simte în apropiere semnalul unui beacon, trimite în timp real către un server din cloud confirmarea locației utilizatorului, iar acesta primește pe mobil notificări, mesaje sau conținut multimedia specific locului în care se află în acel moment.
Serverul central înregistrează astfel cu precizie punctul de urcare în autobuz și punctul de coborâre, precum și toate activitățile pasagerului (dacă acesta completează un chestionar, dacă îndeplinește o misiune livrată spontan, dacă răspunde mesajelor publicitare și își cumpără abonamente sau călătorii de week-end la munte sau la mare etc.).
Fiecare pasager primește puncte pentru numărul de kilometri parcurși cu autobuzul, pentru numărul de călătorii efectuate, capătă puncte suplimentare dacă prinde autobuzele ecologice alimentate cu hidrogen și dacă răspunde la chestionarele de evaluare a satisfacției călătorului și prestației șoferului care vin automat pe mobil după fiecare călătorie.
Punctajul fiecărui pasager este afișat public, într-un clasament actualizat în timp real. Există, la fel ca în jocurile pe calculator, niveluri de calificare a jucătorilor, obiective de parcurs, provocări individuale, bonificații și alte mijloace care fac jocul atractiv. De asemenea, pasagerii pot colabora sau se pot asocia pentru a îndeplini anumite misiuni/provocări care le aduc puncte suplimentare.
Ca premii, deocamdată pasagerii primesc curse gratuite, bilete pe traseele de autobuz cu destinație turistică și cadouri personalizate ale companiei, dar în viitor premiile se vor extinde.
Vorbim aici de gamification, adică de utilizarea tehnicilor specifice din jocurile de pe calculator în comunicarea, relația cu publicul și marketingul companiilor tradiționale. Fiindcă vorbim de un joc, trebuie întotdeauna să existe și un obiectiv (în jocuri avem prințesa care trebuie salvată sau capul relelelor care trebuie distrus).
În acest caz, compania de transport își asumă direct un obiectiv ecologist, cu mai multe componente benefice pentru creșterea calității vieții locuitorilor: protejarea mediului, prin reducerea poluării și a consumului de combustibili fosili, dar și eliberarea și dinamizarea traficului auto în zonă, implicit creșterea vitezei de transport a pasagerilor dintr-un punct în altul și reducerea costurilor individuale de călătorie.
Ei, cum ar fi să funcționeze așa ceva și la noi, la Cluj, la București, la Oradea sau la Brașov? Cum ar fi ca administrația locală să înțeleagă că trebuie să ia, mai devreme sau mai târziu, o decizie radicală în privința traficului în centrul orașului, care să aibă în vedere eliberarea trotuarelor de mașini parcate, fluidizarea traficului, încurajarea transportului eco (biciclete, autobuze electrice, sisteme de car/bike sharing etc) creșterea vitezei de deplasare și implicit reducerea timpului pierdut de cetățeni în comutarea locuință/serviciu?
Cât de bine ar fi primită, mai ales în rândul tinerilor, această transformare a transportului public dintr-un serviciu plictisitor într-un joc care angrenează întreaga comunitate? Ce frumos ar fi să transformi transportul public în vector de promovare a celorlalte servicii locale, în special cele culturale?
Dacă pasagerii fruntași sau cei care răspund la diverse provocări ar primi ca premiu bilete la teatru sau la operă (sau la Untold, poftim), invitații la întâlniri cu scriitori sau intrări gratuite la grădina botanică? Ar fi frumos, nu? Da, sigur, dar, vorba bancului*, asta nu prea se va întâmpla în mandatul nostru…
Dacă vreți să aflați mai multe detalii despre proiectul SASA Bus implementat de Raiffeisen Online, mergeți pe blogul Onyx Beacon, e acolo un băiat care a scris povestea pe larg.
*Bancul pomenit mai sus:
Obama, Putin și Iohannis obțin o audiență la Dumnezeu.
Obama: Doamne, aș vrea ca oamenii din America să fie toți bogați, liniștiți, fericiți și sănătoși.
Dumnezeu: Da, se poate, dar ca să nu îți alimentez orgoliul, acest lucru nu se va întâmpla în mandatul tău.
Putin: Doamne, aș vrea ca Rusia să aibă doar cetățeni bogați, fericiți, puternici, care să trăiască mândria de a fi ruși.
Dumnezeu: Da, se poate, dar ca să nu îți alimentez orgoliul, acest lucru nu se va întâmpla în mandatul tău.
Iohannis: Doamne, aș vrea doar ca în România să dispară corupția, lenea, mizeria și minciuna. Că apoi vor veni și prosperitatea și normalitatea.
Dumnezeu: Da, se poate, dar nu în mandatul meu.
[…] Cum scapi de traficul infernal din marile orașe? Transformi transportul public într-un joc pe mobi… […]