Platforme precum Quora sau Reddit sunt locurile preferate de mulți angajați pentru a-și vărsa supărările și frustrările. Pentru noi, aceste comunități sunt o mană cerească, pentru că identificăm multe comportamente și organizații toxice și șefi care fac leadershit în loc de leadership.
Unul dintre utilizatorii site-ului Quora a lansat recent o întrebare șocantă care ilustrează o situație reală:
I faked the interview of A*** (Numele companiei este anonimizat aici) as a 2-year experienced developer but no one is taking me in a project from 2 months since I joined because I lack knowledge. What should I do now?
(Nu am spus adevărul în cadrul unui interviu la compania A*** pentru rolul de dezvoltator software unde se cerea 2 ani de experiență, dar de două luni de când sunt aici nimeni nu mă ia într-un proiect, pentru că îmi lipsesc cunoștințele. Ce ar trebui să fac acum?)
Iar răspunsul venit din partea unui angajat al companiei A*** e pe măsură și a stârnit multe reacții și dezbateri. Utilizatorul ne expune povestea uluitoare a trei angajați care au procedat la fel la interviu, care au fost consecințele și cum a gestionat managementul situațiile respective.
Primul caz este al unui angajat care a candidat pentru poziția de developer, a reușit să își mascheze incompetența timp de 24 de luni, ba chiar a fost și promovat. În cele din urmă, managerul și-a dat seama de cacealma după o serie de reclamații și după ce angajatul a lucrat cu arhitectul proiectului. Consecințele acestui bluff? Angajatul a fost concediat și trecut pe lista neagră.
1st person tried to pose as a developer and get a job. Cleared the interview and joined the organisation too.
Was in the job for 24 months, even got promoted once untill the manager finally called the bluff ( there were a lot of complaint about the quality bof work and too many issues reported due to the code, was put to work with a tech Arch who finally found the reason) and smoked the person out. Was fired and is now blacklisted in A***.
Al doilea caz este al unui angajat care susținea că are experiență pe partea de suport, dar are cunoștințe în industria tehnologiei, mai exact în development. După 3 luni a fost mutat în echipa de Suport și nu a reușit să îndeplinească rolul descris în CV. A fost concediat și acum este pe lista neagră a companiei.
2nd person posed as a support executive and told that they have hands on technology knowledge and experience and want to switch to Development. Was smoked our in the 3rd month itself as having no knowledge. Was moved to a Support team internally and failed to performed the same role as described in their resume. Was fired and is now blacklisted in A***.
Citind aceste povești reale, ne-au venit în minte cel puțin două întrebări:
- Cum a reușit prima persoană să păcălească un departament de HR și oameni din C-level timp de 2 ani de zile?
- Cum să nu îți dai seama din discuțiile cu un candidat dacă se potrivește sau are potențial?
Desigur că am citit comentariile celorlalți utilizatori în încercarea de a găsi răspunsuri. Și nu știm dacă să râdem sau să plângem.
Aflăm de la unul dintre utilizatorii platformei că sunt foarte mulți care adoptă aceste practici la interviuri.
Foarte mulți candidați aplică doar pentru a vedea ce întrebări pun cei de la HR, iar după câteva interviuri nereușite reușesc să obțină un job. Dar odată ajuns într-o companie e musai să livrezi.
I can answer that. I have faked it several times. Is a game of numbers and little bit of luck. I have to fail like 5 or 6 interviews before nail it. This is to calibrate on the type of questions asked and a suitable answer. I recently applied for a job as a PHP developer.
No PHP or WordPress or plugin development experience whatsoever but I passed the interview. However, I had to prepare. Doing some courses on the subject at Udemy.
Now, here is the important bit. Once inside you must deliver. The job is your typical 9–5 job but I wake up at 5am and start working at 6am and I stop at 6pm. I keep studying and then applying what I learned at work. You take advantage of your three month probation period. If you flaunt it you will have three months worth of experience. Fortunately, this has never happened to me. But if it happens I am prepared.
Yes, people realize that maybe you don’t have the experience you said you have. But recruiting is a labour intensive and expensive process. They will give you the benefit of the doubt for at least three months. The environment is not always as throat cutting as people tend to portrait it.
Un alt utilizator susține că singurul loc unde te poți preface e acolo unde întregul lanț e putred.
Trust me you cannot fake it for 2 years..the only we way possible is because the manager was stupid and faking it as well. In that case the whole chain may be rotten. The only place where incompetence survives is when there is no good system to evaluate. Not saying it can’t happen, it just maybe the the chain is pretty corrupted.
Ne-a șocat unul dintre comentariile citite despre cum te ajută flirturile și prietenia cu șefii să supraviețuiești într-o companie. Dar cel mai periculos e atunci când acest lucru scade credibilitatea celorlalți colegi, a celor care sunt într-adevăr profesioniști.
I’ve read on a forum about a guy complaining on this. He worked on a small team in a big company. His workpartner didn’t do squat and basically surfing all day, talking with the bosses, flirted with the women. He slept with half HR and became besties with the bosses so no one would listen when the guy complained that he had to do the other persons work all day.
These people exist.
Postarea a adunat 8.7 milioane de vizualizări și 235 de comentarii. O sursă de informație, studiu de caz și învățare care ar trebui citită de toți managerii și specialiștii HR, dar și de top managerii din organizații.
Fiindcă impostura este un fenomen amplu și de multe ori impostorii ajung să se cațere în poziții de decizie, transformând întreaga organizație într-un dezastru.
***
Ce părere ai despre astfel de angajați? Ai avut un astfel de comportament sau cunoști pe cineva care a procedat așa? Scrie-ne în comentarii sau anonim, pe news@hackingwork.ro.
Îți mulțumim că ne citești și că ai încredere să ne împărtășești astfel de experiențe și povești. Împreună facem educație și ajutăm oamenii buni să facă o schimbare în viața lor. Orice comentariu, distribuire sau recomandare ne ajută înzecit.
Foto copertă: Alamy.
Văzând articolul ăsta, mi s-a declanșat sindromul impostorului.
Din pacate in Romania este deja un sport in a minti la interviu si a povesti experientele altora pe care ti le-ai insusit, pentru ca, nu-i asa, nimeni nu verifica. Astazi poti spune orice la interviu, pentru ca in fata ta, in general sunt ori persoane foarte tinere fara experienta in a-i depista pe „impostori” ori persoane fara nici o pregatire serioasa in HR. Sunt multe cazuri de persoane care apar pe diverse site-uri ale unor companii in a caror prezentare scrie ca au o super experienta de „n” ani in diverse domenii si de fapt, cunoscandu-i personal pe acei oameni tu stii ca au mintit. Dar ce se poate face concret?
Este cumva normal acest comportament cata vreme majoritatea oamenilor de hr nu stiu ce inseamna sa recrutezi si au ajuns in acele pozitii asa cum au ajuns. Prea putini, printre care si Doru, cunosc ce inseamna calitatea umana si stiu sa discearna intre ce stiu oamenii versus diplomele acestora. Atitudinea ar trebui sa faca diferenta, insa de multe ori oamenii buni nu ajung la interviu pentru ca oamenii de hr vin si folosesc algoritmi de selectie a CV-urilor. Iar un candidat care stie sa pacaleasca sistemul va trimite acel CV pe care un robot il va alege. Am participat la interviuri la un anumit moment al carierei mele si pot sa spun ca in proportie de 80% candidatii aveau diplome dar experienta lor era slaba. Mai grav, atitudinea era una care avea nevoie urgenta de upgrade. Iar in momentul in care mediul intern al companiei este unul deja toxic in care nu poti concedia oameni pentru ca aia stiu sau pot proba ce ai facut tu, ca senior management sau mai rau executive management atunci chiar e o problema. Pentru ca, de multe ori, fix cei in cauza, executivii, acopera lipsa de competenta a celor demonstrati ca au mintit la interviuri prin mutare il alte departamente fara a se modifica salariile sau pachetele de beneficii, doar pentru ca aia sa nu spuna ceea ce se stie dar nu se poate proba! Cazuri concrete, traite si vazute, cu nume, prenume si functii in cel putin 2 companii foarte mari private si in doua de stat. Asa incat, cand sistemul e asa, ce asteptari sa ai?
Da, citind asta, și eu mă simt ca o impostoare…
Dacă tot vorbim de IT rețeta e simpla și cel mai probabil aplicată/aplicabilă si local.
Deoarece marea majoritate a companiilor de la noi vând servicii e simplu de identificat unitatea de măsură a acelor servicii: „capul de vită furajeră” sau furajată, ceea ce se traduce în nevoia de a găsi și a „pune la dispoziția” clientului pe oricine și orice găsim în timpul cel mai scurt doar pentru a putea mări factura la final de lună. Rezultatul e simplu, calitatea muncii scade, iar oamenii care știu și lucrează cu adevărat pe un proiect sunt probabil partea mai putin semnificativă a principiului Pareto.
Supraviețuirea acestor angajați lor e simplă, de cele mai multe ori primele 3 luni care ar trebui să perioada cea mai importantă și urmărită de către angajator este ignorată mergăndu-se pe ideea că „se acomodează”, iar după aceea se merge pe ideea că „încă nu s-a acomodat”, iar după primele 9-12 luni încep să ridice stegulețe galbene. Cele roșii apar mult mai târziu.
Am observat chiar și persoane care lasă aparența unor cunoscători, se implică în discuții, chiar ai impresia că ei cunosc anumite lucruri, poate chiar le cunosc?!, dar cu siguranță nu le știu aplica. Pe aceștia e și mai greu să-i depistezi.
Concluzia e că tipul acesta de angajat apare și datorită comportamentului companiilor, a procesului de recrutare și a modului în care sunt monitorizați noii angajați. Lanțul slăbiciunilor ajunge de cele mai multe ori se ajunge până la managerul responsabil cu angajarea și decizia de a ține un asemenea angajat în companie după perioada de probă.
Interesant articolul! Mulțumim pentru împărtășire!
Propun și o completare a perspectivei și din partea angajatorului.
În concret, dacă am identificat „impostorul” în candidatul la angajare, sugerez să ne îndreptăm atenția și asupra angajatorului. Și acolo există impostura de multe ori:
– incompetență sau trecerea cu vederea a criteriilor pe care candidatul trebuie să le îndeplinească (de genul o notă mai mică la testul X, o îngăduire ca experiența Y să fie mai redusă, etc)
– plata unui salariu mai mic decât se cuvine pentru sarcinile și responsabilitățile postului respectiv
– însușirea plus valorii muncii sale….invocându-se „legea pieței forței de muncă”