Cimitirul Vesel: tristețe mare și prostie multă

Prefectul de Maramureș, al doilea în ultimul an de împliniri mărețe ale USL, tocmai încearcă să își salveze postul vânat de ceilalți rechini de coaliție, străduindu-se să demonstreze public că nu e altul în județ mai demagog, mai prim-secretar și mai gură-mare decât stimabila sa persoană. El ține de câteva zile prima pagină a ziarelor locale cu o campanie de amenințări și indicații prețioase transmise preotului din Săpânța, care trebuie să joace rolul acarului Păun într-o comedie amară ce are în prim plan Cimitirul Vesel.

Tovarășul prefect s-a trezit abia acum să constate că, la Săpânța, un monument unic din inventarul Unesco este dezmembrat, deteriorat și devalorizat, deși acest proces durează probabil de douăzeci de ani, fără ca autoritățile statului să înțeleagă fenomenul și să intervină eficient. Se constată că din cimitir au dispărut o mulțime din crucile originale, multe din ele cică sunt duse la restaurat, nu se știe unde. În loc de cele 500 de cruci meșterite de creatorul Stan Ioan Pătraș până în 1977 și inventariate de Unesco, astăzi în curtea bisericii sunt peste 700 de monumente funerare, ceea ce arată că epigonii meșterului, nerecunoscuți și neautorizați de nimeni, sunt în plin elan creator.

Am trecut în ultimii ani de multe ori pe acolo, cu rude, prieteni și oaspeți. Peisajul este deprimant, nu fiindcă te afli într-un cimitir, ci fiindcă de fapt vizitezi un șantier perpetuu, în jurul căruia s-a amenajat o zonă comercială plină de kitch. Biserica din curtea cimitirului este în reparații de când o știu eu, iar lucrările merg pe principiul autostrăzii Bechtel: costuri uriașe, rezultate inexistente. La o vreme, între biserică și cruci, pe aleea principală, se făcea un agresiv marketing de nișă, respectiv se amenajase un showroom de clopote, cu publicitate directă în beneficiul atelierului care turna bronzul în forme sonore. Tot în curtea cimitirului se practică, de ani de zile, un alt tip de marketing direct și agresiv: am cunoscut cel puțin trei localnici care mi s-au prezentat ca adevărații urmași ai lui Stan Pătraș, lăsați de acesta cu limbă de moarte să îi ducă meșteșugul mai departe. Domnii cu pricina dădeau mereu interviuri echipelor de televiziune străine care sunt mereu în trecere și indicau cu mândrie și precizie crucile noi pe care ei le construiseră și amplasaseră în țintirim, la comanda familiilor îndoliate. La poarta cimitirului, tradiționalele magazine de suveniruri și nimicuri amestecă produsele tradiționale, puține și fușerite, cu o puzderie de kitchuri și chinezării, dintre care nu lipsesc tricourile cu formații rock și dinții de vampir.

Toate astea se întâmplă în vreme ce zeci de cruci din cele originale se decolorează, putrezesc, se rup și apoi dispar, sub privirile blajine ale preotului local, pus administrator pe o bogăție spirituală și artistică pe care nu știe, nu înțelege și nu poate să o păstorească. Umblă vorba că lucrările perpetue de reabilitare a bisericii i-au dat părintelui multe bătăi de cap: i-au crescut nu se știe cum niște vile și niște mașini șmecheroase în bătătură, de acuma e ocupat să le administreze pe astea, în loc să grijească de patrimoniul cultural. Administratorul centrului de profit Săpânța al celei mai mari și profitabile companii comerciale din România (condusă de preafericitul CEO Daniel) nu are de unde, sărmanul de el, să înțeleagă complexitatea unei astfel de misiuni și să păstreze pentru posteritate o avere culturală inestimabilă.

Părintele știe să facă botezuri, cununii și înmormântări, să mustre babele păcătoase, să binecuvânteze pomana, să trimită constant dările cuvenite superiorilor ierarhici și, mai nou, să sfințească automobile. Nu a învățat, săracul, ce sunt alea management cultural, patrimoniu mondial sau infrastructură turistică națională și cu ce cădelniță se tămâiază chestiile astea. Părintele trăiește din bănuții credincioșilor locali, așa că nu are cum să le explice că cimitirul e un fel de muzeu, că mormintele și crucile nu prea le mai aparțin și că nu orice Dorel are voie să dea cu ciocanul prin curtea țintirimului. Cu alte cuvinte, Statul Român bate cuie cu microscopul și face foc în sobă cu picturi de Matisse.

Așa că, tovarășu prefect, la loc comanda. Tu, funcționar de rang înalt al statului român, lasă deoparte gargara de birt rural și demagogia ieftină și pune mâna de gândește și aplică o soluție durabilă, legală și sănătoasă. Dă o lege dreaptă și deșteaptă, pune o instituție capabilă să se ocupe cu cap de protejarea și conservarea averii comunității și nu te mai îngurguța ca o soacră frustrată, că uite ce pățesc soacrele, fie ele și celebre, ca aia a lui Stan Pătraș:

Foto: turistderomania.ro