Cel mai sincer program electoral

Distribuie articolul

Treaba pe care v-o povestesc s-a întâmplat aievea, vineri, adică acum două zile, la Biroul Electoral Local al unei comune din județul Maramureș.

Personaje: un băciuc pe la vreo 65 – 70 de ani, pe post de candidat de primar al unui partid de care n-a auzit nimeni până acum și președinta circumscripției electorale, care înregistrează candidaturile.

– Lăudăm pă Isus. Aci să pun aiestea, canditurile?

– Bună ziua, aici se depun candidaturile. Ați adus actele complete, cum v-am învățat?

– Dară că. Aci îs, mânca-le-ar cânii, că tare ne-am mai hațât cu dânsele. Aiasta-i ceia cu cozelierii păntru Gonzeliu și alaltă-i ceia die primare.

– Luați loc, până le verific, să fie toate în bună regulă.

– Apăi să-mi zâci matale, rogu-te, ce să le zâc io la oamini c-oi face die primar?

– Păi să le ziceți exact ce vreți să faceți pentru ei, pentru comună, pentru comunitate.

– D-apăi io nu voi a face nimică păntru ii. Numa’ păntru minie.

– Cum nu? Păi nu de aia vreți să fiți primar, să faceți treabă pentru oameni?

– Dă-i în ptchizda lu’ mâne-sa pă oamini, că nici ei nu m-or ajutat cu nimică. Io nu voi a face ni’ca păntru ii, dară numa’ păntru minie. Că io am doo credite de celea în bancă și trăbă să-mi schimb și mótoru’, că de-amu îi tare slab.

– Păi nu e nici legal și nici moral să vreți să fiți primar ca să profitați de această poziție în interes personal.

– Amu, știi ce, domnucă dragă? La tăți ni-i greu și la tăți trăbă să nie vină rându’ să nie umplem jăbu, că doară de-aia îi diemocrație d-asta, să ne-ajungă la tăți rându’ să ne omenim. Că și primarele ăsta de-amu nu-i bun cum nu-s buni chiloțîî băgaț’ prin cur, o fo tare mințâtor, numa’ și-o umplut jebu’ lui. De-amu suntem noi în rând, să ne mai lese și pă noi, ajungă-i.

Băciucul ăsta este cumplit de real și este cel mai sincer și mai transparent dintre cei șapte candidați la postul de primar din acea comună. Mai mult decât atât, este unul dintre cei mai educați și evoluați dintre candidați, el măcar știe cât de cât să scrie, chiar dacă face incredibil de multe greșeli de gramatică și are o caligrafie îngrozitoare.

Dintre candidații la postul de primar și consilier din acea comună, peste 75% nu au fost capabili să își completeze singuri declarațiile de avere și actele de candidatură, asta deoarece cei mai mulți nu se descurcă să lectureze fluent un text banal din manualul de limba română de clasa a patra și ultima oară au scris de mână un text de câteva cuvinte cu foarte mulți ani în urmă. Dar mulți dintre ei vor deveni consilieri locali, vor avea de studiat acte oficiale, propuneri de hotărâri și vor da legi pentru comunitatea lor. Iar partidele lor, în care ei au un cuvânt de spus și vor alege liderii corespunzători valorilor lor personale, vor fi reprezentate în Parlament și vor da legi pentru această țară.

Satul acesta din Maramureș nu este o excepție, iar bătrânul pretendent la primărie este prototipul candidatului contemporan. Povestea de mai sus se repetă, chiar în aceste zile, în sute sau mii de alte localități rurale din România, unde oameni care n-au minime cunoștințe de limba română ori legislație și nu dețin abilități administrative sau cunoștințe despre responsabilitățile din fișa postului de primar sau consilier se luptă cu șanse pentru a pune mâna pe un post în administrația localității. Cam ăsta-i singurul bagaj cu care pornesc ei în luptă: lăcomia și propriul jeb, denumirea populară pentru buzunar, aici la noi, în Maramureș.

Cât despre alegători, vă pot spune că primele (și singurele) trei criterii cu care operează electoratul atunci când face selecția candidaților sunt: gradul de rudenie directă sau încuscrire cu candidatul, dependența de autoritate (salariat la primărie, școală sau la serviciile locale, încasator de ajutor social sau subvenții de la APIA) și, desigur, valoarea pachetelor cu mâncare și băutură puse la bătaie de candidați pentru fiecare vot, care se poate concretiza și prin ștergerea unor sume din caietul cu datorii de la magazinul din sat. Iar aceste criterii nu sunt valabile doar în satul despre care fac vorbire, funcționează în absolut aceleași coordonate în oricare localitate mică de la noi.

Dacă vă mai mirați că liderii politici sau ai unor comunități n-au nici cea mai mică urmă de viziune pentru parcursul comun, că partidele de la noi nu au principii, nu au valori după care se ghidează și nu respectă în deciziile și acțiunile lor niciun fel vreo orientare politică, fie ea de stânga ori de dreapta, e cazul să încetați să mai visați și să înțelegeți că acest lucru se întâmplă în primul rând fiindcă alegătorii nu au nici cea mai mică preocupare pentru a așeza lucrurile durabil și sănătos, după niște principii, reguli și valori verificate, înțelese și asumate.

Nu ne facem bine prea curând, în talpa țării sunt bine înfipte niște cuie ruginite.

spre sectia de votare

Distribuie articolul
Doru Șupeală
Doru Șupeală
Articole: 492

Un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.