Am citit într-o ediție recentă a revistei Forbes un dosar excelent realizat de Petre Barbu pe tema „Știu miliardarii să comunice?”, în care mai mulți șefi de agenții mari de PR de pe la noi dau interviuri de 1-2 pagini în care își spun părerea despre oamenii bogați și cunoscuți de pe la noi. Una dintre ideile de bun simț care apare în mai toate opiniile exprimate este că obiceiul de a face paradă cu averea deținută, cu disponibilul financiar din conturi ori cu expresia financiară a bunurilor deținute și tranzacțiilor efectuate ține de un om de afaceri rudimentar, cu o mentalitate medievală și o educație sumară. Exemple negative avem cu duiumul, pornind de la faimoșii și bolovănoșii Becali, Prigoană și Dan Diaconescu și ajungând la mai unii puțin mai evoluați, dar nicidecum realizați, așa cum își închipuie și cum le place să li se spună de către cei din jur.
Absolut toți specialiștii în PR intervievați de Forbes recomandă oamenilor avuți discreție și modestie atunci când apar întrebări sau referințe legate de comunicarea publică a valorii estimate a deținerilor proprii. Motivul principal nu este unul legat de securitate și de riscul atragerii unor potențiali infractori, așa cum ar crede mulți dintre cei mai săraci de mintiucă (așa se spune în Maramureș la creier). Rațiunea discreției asupra disponibilităților bănești vine din înțelegerea fundamentelor, valorilor și principiilor antreprenoriatului modern. Valoarea unui om de afaceri vine din capacitatea sa de a construi structuri economice funcționale și performante, apte să conceapă și să livreze produse și servicii realmente utile mediului social în care activează. Cu alte cuvinte, banii sunt un mijloc, nu un scop, te folosești de ei pentru a îți îndeplini planurile și visurile, pentru a da viață unor concepte pe care Dumnezeu te-a lăsat pe pământ ca să le propui și să le oferi celorlalți. Valoarea ta de om de afaceri vine din valoarea lucrurilor pe care ai fost capabil să le gândești, să le construiești și să le pui la dispoziția comunității, nu din teancurile de bancnote pe care le-ai obținut din tranzacții mai mult sau mai puțin dubioase.
Am avut de-a lungul vremii ocazia de a mă intersecta cu câțiva bogătași români, distribuiți an de an în topurile realizate de Capital sau de Forbes. Puțini dintre ei au datele certe ale unui lider de business relevant, autentic, pozitiv și generos. Doar câțiva demonstrează prin gesturile și acțiunile lor de zi cu zi că au o viziune, că și-au înțeles și asumat rolul social, că au realizat că misiunea lor reală este aceea de a fi de folos cu modestie și abnegație comunităților cu care se intersectează, de a identifica, recruta și susține indivizi talentați, creativi și generatori de idei benefice, de a construi organizații vii, puternice și cu o cultură sănătoasă, fie ele afaceri sau inițiative umanitare ori ecologiste.
După schimbarea de paradigmă și nomenclatură din decembrie 1989, viața publică de la noi a avut parte de tot felul de personaje născute din mediul afacerilor speculative sau al jafului operat asupra economiei naționale. Aceste specimene au ținut prima pagină și au confiscat cumva conceptul de antreprenor, ducând conotațiile publice ale acestuia într-o zonă destul de tenebroasă și respingătoare. Ne-a lipsit tuturor educația și înțelepciunea, cei 50 de ani de comunism au dărâmat fundamentele conceptuale ale elitei sociale veritabile, astfel încât am fost destul de naivi și înguști la minte încât să acceptăm niște speculanți, ofițeri de securitate acoperiți ori hoți la drumul mare pe post de lideri cu autoritate ale mediului de business autohton. Nu au existat suficiente replici, nu s-au găsit destule voci curajoase și înțelepte care să conteste legitimitatea acestor personaje insalubre sau grobiene, nu li s-a dat destulă atenție, încredere și sprijin public celor care chiar au vocație, talent și înțelepciune pentru a construi structuri de afaceri sănătoase, relevante și onorabile și organizații credibile.
Se apropie publicarea topurilor din acest an ale celor mai bogați români, singurele instrumente de acest gen, destul de controversate și superficiale, care oferă o oarecare perspectivă asupra mediului de afaceri autohton. Nu sunt cele mai corecte, verificate și sigure informațiile pe baza cărora se generează aceste topuri, asta pentru că mediul de afaceri național nu a dezvoltat încă mecanisme de evaluare, verificare și garantare a unor date perfect credibile. Am cunoscut un bogătaș din Maramureș, care a vrut să apară în top pe poziții tot mai înalte, crezând că vizibilitatea exagerată îi va aduce noi oportunități de afaceri. Evaluarea proprie a averii, pe care a calculat-o și comunicat-o chiar el, a fost luată de bună de jurnaliștii care realizau ambele topuri și care nu s-au obosit să verifice informațiile. În 2010, respectivul apărea în top cu o avere evaluată la 40-50 de milioane de euro. În 2011 a urcat câteva poziții, ajungând din propriile afirmații, luate de bune de bieții jurnaliști, la o avere de 70-80 de milioane de euro, în condițiile în care se ocupa cu construcțiile, unul dintre cele mai afectate sectoare economice. Azi, în 2013, acel domn din top are absolut toate companiile în insolvență și toate bunurile ipotecate simultan la mai multe bănci, care au avut surpriza neplăcută să constate că acordaseră domnului miliardar din carton lucios de copertă de top credite fără acoperire reală de câteva milioane de euro. S-au luat după reviste și după cifre, contracte și informații scoase din burtă de acel individ. Nu m-aș mira să îl văd iar în cele două cataloage lucioase, dacă se întâmplă asta promit că vă anunț.
În interviurile din Forbes, liderii agențiilor de PR, rugați să indice oameni de afaceri români cu o imagine publică pozitivă și care poate fi luată drept model, îl indică aproape la unison pe Ion Țiriac drept personaj emblematic pentru aceste criterii. Acest domn, alături de Frank Timiș, Ioan Nicolae, Gigi Becali și Dinu Patriciu au împărțit în ultimii ani primele poziții în topul miliardarilor români. Mai trebuie să ne mirăm de actuala stare a economiei și societății, de vreme ce ăștia ne sunt prezentați drept oamenii cu cea mai mare credibilitate, putere financiară și influență? Avem un fost sportiv care a făcut exclusiv importuri (reprezentanțe auto, bănci, asigurări, adică zero producție națională) și care organizează anual măcelărirea unor animale într-un țarc urmată de seri fierbinți cu pipițe cu mofturi de artistă, ca distracție pentru miliardari sadici și deja destul de impotenți. Apoi, un speculant dubios de licențe de exploatare a zăcămintelor naturale, o păpușă manevrată de tot felul de servicii secrete și grupuri financiare discrete. Urmează un securist notoriu pe care structurile l-au cățărat în fruntea unei organizații care are monopol pe sectorul economic al industriei chimice și care conduce prin interpuși ministerul economiei, de unde își dă subvenții la gaz când și cum are nevoie. Vine la rând un cioban îmbogățit din tranzacții ilegale cu terenuri ale statului, ajuns la pușcărie, dar rămas deocamdată cu o avere imensă nemuncită. Apoi un arhitect cândva talentat care a căpătat peste noapte pretenții de geniu financiar, a mătrășit cu acte false o rafinărie și niște resurse naționale uriașe și care și-a dat măsura inteligenței și competenței în falimentele rețelei comerciale mic.ro și trusturilor de presă cu care multă vreme a învârtit lucrurile și prin politică.
Poate că a venit vremea să luăm la analizat, fiecare pe zona noastră de activitate, listele celor 300 sau 500 și să ne uităm la un lucru esențial: ce parte din averea cu care este creditat fiecare este acoperită în realitate de structuri de afaceri concrete, de produse și servicii utile, performante, cu viitor credibil și mai ales realizate în țară, dar mai ales cât de mult au reușit aceste persoane să returneze comunității care i-a născut, i-a acceptat și i-a îmbogățit. Mai avem mult până la ziua când o să știm să eliminăm din spațiul public speculanții, marionetele și ghiolbanii și să îi ajutăm să se promoveze, să se comunice și să devină repere morale și profesionale pe cei care și-au înțeles și asumat cu adevărat menirea și rolul de factor de progres social, cultural și economic. Un început de listă a făcut Aneta Bogdan în cartea ei, „Branding pe frontul de est”, alte nume credibile putem găsi pe meniul vorbitorilor la Zilele Biz, la TedX sau la alte evenimente publice utile și consistente, îi mai vedem prin Forbes și alte reviste de business sau prin emisiunile lui Moise Guran. Nu voi face acum și aici o listă, dar mă voi strădui în articolele mele să vă povestesc despre ideile frumoase și inițiativele generoase care chiar pot schimba și schimbă zi de zi România în bine. Este important pentru noi toți să recunoaștem și să promovăm personalitățile realmente benefice, cele capabile să propună o viziune ambițioasă, inteligentă și competitivă, să utilizeze și să valorizeze resurse umane, tehnice și intelectuale autohtone și să gireze o perspectivă economică și socială optimistă, atractivă și credibilă.
