Oare cum ar fi dacă toți cei care ne conduc, la locurile de muncă sau în societate, ar fi obligați, prin fișa postului, să ceară feedback de la cei cu care lucrează? Fie ei șefi de echipă, manageri de departament, directori generali sau politicieni aflați în funcții publice, șefii ar putea să devină mai înțelepți, mai competenți și mai conștienți de deciziile lor dacă ar fi interesați să primească evaluare și sfaturi de la cei a căror viață socială și profesională o influențează direct prin deciziile lor.
În lumea modernă a afacerilor, în cele mai sănătoase și performante organizații, acest instrument al feedbackului amplu primit de la toți cei cu care un lider colaborează este folosit deja, cu mult succes. Numeroase studii, cercetări și lucrări științifice demonstrează că feedbackul, corect colectat, prelucrat și aplicat, aduce foarte multe avantaje, mai ales în privința eficienței, eficacității, motivației și performanței echipelor în care șefii obișnuiesc să întrebe ce fac bine și ce fac mai puțin bine.
Cum ar fi așadar să îi obișnuim pe toți cei care ne conduc, fie ei manageri sau deținători de putere publică, să participe an de an la un proces de evaluare a propriei activități? Cum ar fi dacă, anual sau chiar trimestrial, le-am deschide un catalog public celor care ne conduc și le-am da acolo note, pentru cele mai importante atribuții pe care le au trecute în fișa postului? Suntem noi pregătiți să susținem această idee și să participăm corect la un astfel de exercițiu? Ce anume ar trebui să schimbăm în mentalitatea noastră, pentru a face ca acest instrument să devină unul eficient și folositor? Hai să găsim un răspuns împreună.
Organizațiile sănătoase și performante folosesc în mod inteligent procesul de evaluare continuă, nu doar pentru angajați, ci și pentru conducători. Primind de la cei din jur informații clare și corecte despre lucrurile la care excelează, dar și despre spațiile unde au nevoie de îmbunătățire, oamenii pot să își alcătuiască programe personalizate de învățare și exercițiu, care să îi ajute să devină mai buni în ce fac și să elimine, pas cu pas, erorile și comportamentele deranjante și păguboase.
Ei bine, cum ar fi să aplicăm aceste principii și la noi, în cât mai multe organizații, dar și în spațiul public? Evident, nu am avea decât de câștigat, fiindcă astfel, prin comunicare deschisă și onestă și prin înțelegerea corectă a oportunităților de îmbunătățire am reuși cu toții, individual și colectiv, să progresăm.
Managerii ar face o treabă mult mai bună dacă și-ar asculta mai des și mai serios angajații. Iar politicienii, fie ei primari, consilieri, parlamentari, miniștri ori chiar președintele țării, ar trebui să țină minte că sunt angajații cetățenilor care le plătesc salariile din taxe și impozite, astfel că ei trebuie să ceară constant feedback despre modul în care își îndeplinesc atribuțiile legale și promisiunile electorale.
Toți ar trebui să conștientizeze că au o datorie față de cei cu care lucrează și pentru care lucrează: trebuie să fie performanți și să facă ce s-au angajat că vor face, iar o evaluare amplă, constantă și transparentă îi ajută să înțeleagă cum pot să atingă performanțe în munca lor.
De ce însă este foarte greu să punem acest instrument în aplicare? Fiindcă noi, în România, avem o mare problemă în înțelegerea modului în care ne raportăm la cei care dețin puterea, fie că sunt șefi în firmele unde lucrăm, fie că sunt politicieni. Îi tratăm cu o exagerată considerație și ne uităm la ei ca și cum ar fi stăpânii noștri și indivizi cu atribute, puteri și drepturi speciale, nu persoane puse în funcție cu un mandat foarte precis, având misiunea de a munci pentru bunăstarea tuturor.
De multe ori, cei care dețin o poziție de putere uită să mai ceară feedback de la ceilalți din jur și încep să considere automat că ei știu mai bine ce au de făcut, au mai multe informații și mai multă pricepere și nu consideră necesar să mai ceară și părerea celor mulți. Această distanță mare a celor mai mulți dintre noi față de deținătorii de putere îi face pe foarte mulți manageri și lideri politici să înceapă să se creadă intangibili și mult superiori și astfel se adâncește prăpastia percepțiilor și priorităților între cei de la vârf și cei de la firul ierbii.
Suntem deseori nemulțumiți de felul în care merg lucrurile, atât acolo unde lucrăm, cât și în societate, în general. Este evident că am putea face treabă mai bună, dacă circuitele de feedback ar funcționa mai bine, mai ales pe verticală. Atâta vreme cât nu vom găsi metodele de a transmite celor de sus evaluări oneste și complete și semnale clare pentru îmbunătățire, cei de sus vor continua să ia decizii doar în limitele propriei competențe. Sau mai degrabă incompetențe, dacă ne uităm cinstit la rezultate.
***
Poți asculta informațiile din articol în acest episod al emisiunii Hacking Work Radio disponibil pe Spotify și Apple Podcasts.
Mai mult, ne poți asculta săptămânal la radio în fiecare marți, miercuri și joi la ora 10:20 la Radio România Cultural și la 07:20 la Radio România Cluj.
***
Acest articol vă este oferit de Blankfactor, lider global în inovație digitală pentru fintech-uri și procesatori de plăți.
Companie americană cu prezență globală, Blankfactor își construiește o echipă puternică de inginerie software în România, având birouri în București, Cluj și Brașov și colaborând cu profesioniști de top din întreaga țară.
***
Imagine generată cu Dall-e.
