De foarte multe ori, când sunt întrebați ce îi nemulțumește la firmele sau instituțiile pe care ei le conduc, proprietarii sau managerii răspund că principala sursă de insatisfacție sunt angajații cu care lucrează, care nu se străduiesc destul, nu sunt motivați, nu sunt suficient de bine pregătiți sau nu contribuie cu idei și inițiative la dezvoltarea activității și creșterea performanței.
Calitatea slabă a managerilor, principala cauză a lipsei de performanță
Eu m-am săturat să tot aud aceste justificări penibile și puerile, care aruncă mereu vina pe alții, mai ales pe angajați, sau pe contextul economic, social sau politic. Este tot mai limpede pentru multă lume că principala cauză pentru lipsa de performanță a companiilor, dar și a oamenilor din organizații este calitatea slabă a managementului. Și spun asta fiindcă performanța din orice organizație este direct proporțională cu competența conducătorilor acesteia și cu calitatea deciziilor pe care acești oameni le iau.
Așa că haideți să nu ne mai tot ascundem după deget și să nu mai acceptăm atât de generos și naiv explicațiile simpliste, superficiale și lipsite de argumente solide pe care cei care ajung șefi obișnuiesc să le dea, atunci când trebuie să justifice rezultatele proaste sau evoluția dezamăgitoare a organizațiilor pe care le conduc.
Nu doar în România, ci în întreaga lume, nivelul de competență și calitate al managementului este foarte jos. Și asta se întâmplă nu fiindcă oamenii care dețin pozițiile de conducere ar fi rău intenționați, ci fiindcă sunt nepregătiți pentru a conduce organizații în timpurile noastre. Și sunt inconștienți de faptul că le lipsesc foarte multe abilități, cunoștințe, practici și instrumente pe care ar trebui să le folosească pentru a câștiga încrederea, respectul și implicarea oamenilor pe care ei îi coordonează.
Sunt foarte multe studii și cercetări recente care investighează cauzele și originile lipsei de competență și performanță a celor care ajung în roluri de leadership. I-aș menționa aici pe profesorii Tomas Chamorro Premuzic și Dacher Keltner, ca prime referințe extrem de relevante.
Priceperea profesională nu este suficientă pentru a fi lider
De cele mai multe ori, traseul defectuos spre cele mai înalte vârfuri ale incompetenței în organizații începe de la numirea celor mai buni profesioniști ca șefi de echipă. Nu înțelegem atunci când numim liderii de echipe de la cel mai elementar nivel al firmei că priceperea profesională în domeniu este admirabilă, folositoare, dar absolut insuficientă pentru a-ți face bine treaba în calitate de conducător. Rolul de manager este absolut diferit de cel de expert în domeniu, iar cel care devine șef trebuie să fie nu doar pregătit să conducă oameni, dar și potrivit pentru o astfel de misiune, din punct de vedere uman.
De cele mai multe ori, persoana în cauză ia puterea și crede că din acel moment devine stăpânul ori dictatorul echipei, când de fapt ar trebui să se transforme în slujitorul și mentorul celor mai puțin experimentați, cu care lucrează. Numim ca șefi oameni nepotriviți și nepregătiți, iar odată deprinși cu gustul dulce al puterii, profesioniștii altădată admirați și respectați se transformă în zbiri pe care nu îi mai recunoști și nici nu prea vrei să îi urmezi, iar asta duce la distrugerea motivației oamenilor din echipă.
Cine sunt „managerii accidentali”?
Un studiu cu 4.500 de respondenți realizat recent în Marea Britanie de Chartered Management Institute arată că 82% dintre șefi au foarte puțină pregătire sau calificare formală în domeniul leadershipului și managementului contemporan. Răspunzând foarte onest la această cercetare, jumătate dintre managerii incluși în studiu afirmă că de cele mai multe ori avansarea lor în ierarhie are loc pe baza relațiilor și a favoritismului, nu a performanței individuale în rol de conducător.
Acest fenomen extrem de amplu poartă denumirea de „manageri accidentali”, adică persoane care dețin roluri de conducere fără a avea pregătirea necesară. Peste jumătate dintre managerii de echipe din Marea Britanie nu au nicio calificare în management sau leadership. Acest lucru este demonstrat și pentru 26% dintre managerii seniori și liderii de la vârful organizațiilor. Iar eu cred că procentele acestea sunt la fel de valabile și pe plan mondial în țările democratice, fiindcă peste tot aplicăm exact aceleași metode păguboase de a numi ca șefi oameni nepotriviți cu această misiune.
Consecințele managementului de slabă calitate
Consecințele managementului de slabă calitate sunt incredibil de grave și merg de la performanța economică modestă până la o uriașă fluctuație a angajaților: 31% dintre șefii de echipe și 28% dintre angajați spun că părăsesc organizațiile pentru care muncesc din cauza relației negative cu superiorii lor ierarhici.
Care ar fi soluția? Evident, educația modernă a managerilor și regândirea radicală a modului în care definim rolurile de conducători și felul în care înțelegem performanța pe termen lung. Dar pentru ca asta să se întâmple, este nevoie ca persoanele în cauză să își conștientizeze incompetența și inadecvarea, iar organizațiile cărora le aparțin să fie dispuse să facă o investiție serioasă în schimbarea profundă a culturii, climatului și practicilor cu care operează, cele mai multe fiind moștenite sau copiate din modelul economiei industriale a secolului trecut.
***
Poți asculta informațiile din articol în acest episod al emisiunii Hacking Work Radio disponibil pe Spotify și Apple Podcasts.
Mai mult, ne poți asculta săptămânal la radio în fiecare marți, miercuri și joi la ora 10:20 la Radio România Cultural și la 07:20 la Radio România Cluj.
***
Acest articol vă este oferit de Blankfactor, lider global în inovație digitală pentru fintech-uri și procesatori de plăți.
Companie americană cu prezență globală, Blankfactor își construiește o echipă puternică de inginerie software în România, având birouri în București, Cluj și Brașov și colaborând cu profesioniști de top din întreaga țară.
***
Sursa foto: Pexels.
