Suntem tot mai puțini și mai bătrâni ca medie de vârstă
Pe de o parte, este evident că speranța de viață a europenilor crește: trăim în medie câțiva ani mai mult decât generațiile anterioare, pe fondul unui nivel mai înalt de calitate a vieții, unui stil de muncă și viață ceva mai sănătos, dar și grație serviciilor medicale și de întreținere a sănătății, tot mai performante.
Pe de altă parte, de câteva decenii evoluția demografică a Europei este una negativă. Natalitatea este semnificativ mai mică decât mortalitatea, ceea ce face să fim tot mai puțini și mai bătrâni ca medie de vârstă. România nu face excepție de la acest fenomen, știm bine că ultimul recensământ a arătat că mai suntem doar 19 milioane, nu 22 de milioane câți eram acum câteva decenii. Cu siguranță, trebuie să ne întrebăm de ce facem tot mai puțini copii și, mai ales, care este legătura dintre modul în care muncim și privim relația noastră cu munca și felul în care ne raportăm la nașterea generațiilor următoare.
De ce facem tot mai puțini copii?
Foarte mulți dintre cei 1.600 de participanți la un experiment realizat de Daniel Vignoli, profesor de demografie la Universitatea din Florența, au declarat că lipsa unui loc de muncă sau a unei locuințe în proprietate îi face să simtă că nu pot avea copii. Alți participanți la studiu au dat vina pe creșterea generală a anxietății cu privire la situația din lume și viitor.
Un alt studiu recent arată că persoanele cu ocupații cu risc mare de automatizare sunt mai predispuse să amâne să facă copii decât cele cu profesii mai stabile. Toți acești factori de stres ce țin direct sau indirect de mediul profesional îi determină pe tot mai mulți oameni să amâne nașterea unui copil sau să decidă să nu procreeze deloc.
Istoria arată că în timpul unor perioade de șoc economic s-a constatat o scădere temporară a fertilității. Este cumva firesc ca sentimentul unei crize sau incertitudini economice să determine amânarea unei decizii atât de importante precum nașterea unui copil.
Stresul și anxietatea au efecte distrugătoare asupra natalității
După prăbușirea sistemului bancar din 2007-2008, rata natalității în Europa și în multe țări din lumea veche democratică nu și-a mai revenit deloc, continuând să scadă chiar și după ce economia a reintrat pe creștere. Înțelegem astfel că nu doar incertitudinea economică de moment are efecte distrugătoare asupra natalității, ci și gradul înalt de stres și anxietate în care trăim în societatea modernă de ceva vreme.
Se spune că trăim în vremuri VUCA, un acronim care înseamnă Vulnerabilitate, Incertitudine, Complexitate și Ambiguitate, patru atribute ale mediului de business contemporan care se răsfrâng automat și asupra contextului social. Viteza cu care se schimbă lucrurile în tehnologie și în economie ne face să nu mai fim atât de siguri de ziua de mâine și să amânăm sau să renunțăm la momentul când devenim părinți.
Schimbările structurale din piața muncii îi forțează pe oameni să se recalifice și să se aventureze profesional în noi domenii, iar energia investită în evoluția profesională este „furată” din energia pe care ar trebui să o investească în interiorul familiilor. Poate că a venit momentul să înțelegem că, societatea noastră în ansamblu se îndreaptă într-o direcție periculoasă și ar fi cazul să ne uităm la aceste fenomene cu mai multă atenție.
Acum, sacrificăm viitorul societății și familiilor de dragul unui viitor care pare mai stringent și mai imediat, al afacerilor și profesiilor. Dar poate că nu este alegerea corectă și e cazul să discutăm despre o resetare a priorităților, fiindcă ne-am putea pomeni peste ceva vreme bătrâni, singuri și fără sens, cu mulți bani în cont, dar fără vreun moștenitor căruia să-i lăsăm atât averea, cât mai ales înțelepciunea, valorile și emoțiile noastre.
***
Poți asculta informațiile din articol în acest episod al emisiunii Hacking Work Radio disponibil pe Spotify și Apple Podcasts.
Mai mult, ne poți asculta săptămânal la radio în fiecare marți, miercuri și joi la ora 10:20 la Radio România Cultural și la 07:20 la Radio România Cluj.
Sursa foto: Freepik.
În cazul meu, am mai multe motive pentru care nu aș face un copil. Nu știu, poate mă voi răzgândi pe viitor și poate aș alege adopția. Sentimentele sunt contradictorii, adesea. Banii sunt un motiv, un copil costă mult și, dacă l-am avea, ar trebui să renunțăm la multe din plăcerile noastre, concedii etc. Cel mai important motiv pentru mine este moștenirea genetică. Nu vreau să am un copil care să ducă o viață grea de tânăr dpdv al sănătății sau poate chiar să se nască cu probleme din cauza mea. Și altul, ce ține exclusiv de mine, nu cred că aș avea o sarcină ușoară. Mai pe scurt, un copil e o responsabilitate și cred că mulți ne dorim să avem libertatea pe care poate, ca tineri nu am avut-o fiindcă nu aveam bani. Acum poate mulți o ducem mai bine și vrem să ne bucurăm de asta.
Adevarul e ca incurajand homosexualitatea ca si politica europeana, fix la natalitate se lucreaza. Din doi Dorei si două Vasilici, nu ies decat 4 atârnători de pensie peste 40 de ani.
Si daca mai pui si ca femeile decid sa faca copii pe la 40 de ani, cand sunt deja sterpe, realizăm ca rămân tunelurile dacice fara românasi sa le măture.
Două posibile motive:
1. Ce se va întâmpla cu cariera/jobul dupa o pauza de doi ani pentru creșterea copilului? Exista suficientă înțelegere la revenirea din concediul de maternitate? Si imi pun aceste întrebări nu pentru ca e mai importantă cariera decat copilul, ci pentru ca in continuare jobul va avea un rol important in creșterea copilului.
2. Financiar vorbind, nu e foarte încurajatoare indemnizația pentru creșterea copilului, care reprezintă 85% din veniturile din ultimii doi ani, dat nu poate depăși 8500 lei suma pe care nu consider suficientă in momentul in care ai si un copil (această sumă nu trebuie sa acopere doar creșterea copilului ci si restul cheltuielilor cum ar fi rate la banca, facturi, mâncare etc), ca sa nu mai spun ca frustrarea este cu atât mai mare atunci când contribui cu taxe lunare cu o valoare mai mare decat valoarea indemnizației de creștere a copilului.