Mai întâi cetățeni, abia apoi pasageri

Distribuie articolul

 

Între 2005 și 2010, am avut ocazia de a călători foarte des în China, la Beijing și în alte mari centre comerciale ale viitorului lider economic al lumii. De fiecare dată când aterizam sau decolam de pe giganticul aeroport internațional al capitalei chineze, îi rugam pe partenerii de afaceri de acolo să ne oprim cu mașina câteva minute într-un spațiu din afara aeroportului, de unde se puteau admira decolările și aterizările.

Fiind fascinat de zbor și de puterea motoarelor care ridică în aer sute de tone în câteva secunde, îmi place să urmăresc de câte ori am ocazia siguranța și măiestria cu care piloții disciplinează și fac să plutească bestiile care conectează lumea cu o viteză altădată de neimaginat. Prietenii mei chinezi îmi făceau hatârul, trăind și ei cu satisfacție acele momente, dar din cu totul alte motive.

La fiecare sosire a unui Airbus 320 al unei linii aeriene străine noi obișnuim să spunem că iar aterizează în țară 10 sau 20 de milioane de dolari. Când e vorba de un Boeing 747, în mod cert suma cu care suntem noi, ca și țară, mai bogați, este dublă sau triplă și se reflectă în stilul de viață al fiecăruia”, îmi explica amicul Yin, bucuros de virtuțile indiscutabile de aspirator de valută ale țării sale.

Eram deja în epoca în care China era deja atunci spațiul de producție și achiziție favorit al tuturor marilor companii din lume, deoarece costurile cu energia, materiile prime, protecția mediului și forța de muncă erau atât de mici, încât practic nu exista competitor pentru produsele chinezești pe nicio piață din lume, în ciuda costurilor logistice semnificative implicate de operațiunile de import.

Chinezii vedeau atunci aeroportul ca pe un gigantic plămân care inspiră cu lăcomie aer curat, putere, inteligență și resurse prețioase, cu care se hrănește întregul organism național. Faptul că statul chinez a investit sume gigantice în infrastructura de transport, atât intern cât și extern (autostrăzi, căi ferate, porturi și aeoporturi), a fost esențial pentru progresul economic aproape miraculos al unei țări care încă nu a reușit să aibă o limbă oficială comună tuturor locuitorilor și nici un grad de alfabetizare cât de cât onorabil, dar crește viguros și va deveni curând cea mai puternică economie a lumii, depășind Statele Unite.

Dar un aeroport nu înseamnă doar un mijloc de absorbție de resursă financiară.

Pentru cei mai mulți dintre noi, aeroportul reprezintă modalitatea cea mai concretă de expresie a libertății de circulație și de valorificare a beneficiilor subsecvente statutului de cetățean european. În plan strict personal, fiecare vede într-un aeroport o punte de contact rapid și concret cu năzuințele și obiectivele personale, dar și cu oamenii dragi sau importanți aflați în zone îndepărtate.

Suficient de mulți văd în aeroport șansa unui trai mai bun, fie prin accesul facil la muncă temporară în exterior, fie prin posibilitatea de a vinde propriile produse și servicii mai ușor în exterior, pe sume mai atrăgătoare decât cele obținute local. Alții identifică rapid oportunitatea turistică, atât pentru localnicii pasionați de călătorii, cât și pentru infrastructura de servicii locală, care poate fi alimentată direct cu vizitatori și implicit surse noi și puternice de venituri aduse din zări îndepărtate pe calea aerului.

Beneficiile de natură economică la nivelul comunității sunt indiscutabile, dar încă foarte puțini dintre noi întrevăd virtuțile extra-materiale cu impact comunitar ale unei porți de contact aerian cu restul lumii.

Despre acestea m-am gândit să scriu în acest articol, pentru a oferi cititorilor o perspectivă mai bogată și mai completă asupra oportunităților fantastice pe care comunitatea brașoveană le are la îndemână, dar și le tot refuză, lăsând acest deziderat doar în sarcina unei clase politice incapabile și iresponsabile și amânând astfel sine die deschiderea acestei căi directe de sincronizare cu modernitatea și civilizația occidentală.

Aeroportul ca factor de identitate comunitară

Stăteam săptămânile trecute de povești pe o terasă în centrul Clujului, cu sociologul Barbu Mateescu (dați un google și citiți textele lui, sunt minunat de bine argumentate și utile) și dialogul nostru era întrerupt, tot cam la o jumătate de oră, de decolarea sau aterizarea câte unui avion de pe aeroportul internațional amplasat foarte aproape de centrul capitalei transilvănene.

Jumătate din decolările și aterizările de la Cluj (circa 30 din fiecare, zilnic) presupun survolarea transversală a orașului, pornind la decolare din zona Someșeni, unde se află aeroportul și continuând cu toate carierele poziționate liniar, între dealuri, până la ieșirea spre Florești și Oradea.

Barbu, proaspăt mutat cu cățel și purcel la Cluj-Napoca, era foarte bucuros că scăpase de haosul Bucureștiului natal, dar se arăta îngrijorat de potențialul pericol al unui accident aviatic la decolare sau aterizare, care ar afecta nu doar pasagerii avionului, ci și locuitorii unuia sau mai multor cartiere ale Clujului. Avea perfectă dreptate, dacă judecăm strict în termeni de siguranță a persoanelor și, eventual, de poluare fonică și cu emisii de carbon.

Pe de altă parte, însă, zborurile zilnice ale avioanelor de linie deasupra Clujului au devenit parte a firescului cotidian și, mai mult decât atât, sunt din punctul meu de vedere atât un element important de branding, cât și o componentă foarte importantă a identității comunitare.

Eu cred că, dacă administrația aeroportului ar decide să programeze toate zborurile spre și dinspre Apahida (nu știu dacă e posibil tehnic), iar zgomotul motoarelor și siluetele aeronavelor nu ar mai străbate orașul la mică altitudine, oamenii orașului ar resimți în subconștient o lipsă, s-ar simți mai săraci, mai izolați, mai închiși într-un perimetru nu foarte ofertant.

Aeroportul, prin agitația, zgomotul și impactul vizual și fonic, nu este doar o sursă de stres citadin suplimentar, ci are și virtuți tonice, subliminale. Existența conștientizată a unor conexiuni directe și rapide cu toate punctele importante ale Europei și, de acolo, cu întreaga lume, pe care o potențează avioanele sosind și plecând continuu, sugerează locuitorilor ideea de deschidere, de libertate, de acces neîngrădit la bogățiile materiale și spirituale ale acestei lumi.

Dacă priviți cu atenție nu doar filmulețele de promovare a Clujului, ci și mini-reportajele video personale din rețelele sociale ale clujenilor și vizitatorilor orașului, veți observa că majoritatea acestora surprind cel puțin pentru câteva secunde un avion survolând orașul, foarte aproape de sol.

Deși teoretic acesta este un element disturbator (zgomot și potențial pericol), secvențele respective sunt poate printre cele mai entuziasmante și tonice, fiind totodată plăcute vizual și spectaculoase, dar și transmițând subliminal ideea de libertate, pe care doar zborul o poate exprima atât de puternic.

Aeroportul devine, astfel, nu doar un beneficiu concret în plan material, logistic și turistic, ci și un liant între locuitori și regiune, un detaliu aparent insignifiant care conferă membrilor comunității un sentiment de confort, de apartenență la un loc benefic și binecuvântat, bine ancorat în lumea bună, un fragment cert din Europa aia a bunăstării către care tindem, dar și un element psihologic de conexiune rapidă cu modernitatea, cu pulsul sigur și generator de pace și echilibru al Occidentului.

Așa cum spunea și Barbu, unul dintre bucureștenii care migrează recent în număr tot mai mare spre Cluj-Napoca, orașul din inița Transilvaniei îți dă azi nu doar calitate a vieții și un confort al locuirii superior tot mai nefuncționalei capitale a țării, ci și liniștea și relaxarea ce provin din certitudinea conexiunii rapide cu orice punct important de pe harta Europei, dar și beneficiul strategic și extrem de important al unui mediu social cosmopolit, multicultural, deschis, divers, creativ și tolerant.

Funcția culturală a aeroportului: sincronizarea cu modernitatea

Dincolo de beneficiile strict materiale, financiare, de afaceri și de dezvoltarea activității turistice, pe care un aeroport regional le aduce, există un set de componente culturale cu care o poartă aeriană activă și cu trafic consistent contribuie în mod decisiv la progresul și bunăstarea unei comunități.

Nu doar că fiecare vizitator străin aduce cu sine, pe lângă banii pe care îi cheltuie sau investește aici, un set de valori personale și de grup care ajută la modelarea, evoluția și rafinarea comunității vizitate, ci importul de valori, cunoștințe și idei are loc și la fiecare deplasare în exterior a unui localnic, fie ea o vacanță sau o plecare de mai lungă durată.

Una dintre funcțiile certe și benefice ale unui aeroport este cea civilizatoare, de actualizare culturală, de sincronizare a comunității deservite cu ideile, valorile și tendințele specifice regiunilor cu care este direct conectat prin zborurile operate cu frecvență constantă.

Aș spune că acesta este un beneficiu de natură strategică pentru o comunitate, prea puțin conștientizat și prea puțin luat în calcul atunci când se realizează studiile de fezabilitate și evaluările impactului economic al unei astfel de investiții.

Evoluția mentalității colective, contactul intens și impregnarea cu ideile și valorile specifice unor societăți deschise și democratice cu tradiție îndelungată este o contribuție de mare valoare a unui aeroport, comparabilă și uneori chiar mai importantă decât valențele similare exprimate financiar și economic.

Trebuie însă să adăugăm acestei funcții esențiale și perechea sa logică, dar de mai mică amploare, eficiență și putere, respectiv exportul de valori culturale locale către destinațiile în cauză.

În termeni analitici, în cazul orașelor mari ale României contemporane, conectate în general cu puncte relevante ale Europei occidentale, vorbim în general despre aculturație, adică de modificări importante și de amploare ale culturii locale, sub influența unor valori mult mai puternice, dominante, importate dinspre zone și comunități mai puternice și mai atrăgătoare din punct de vedere economic, politic și social.

Cu toate acestea, șansa de a conserva elementele culturale valoroase ale comunității locale și de a le transforma în produse credibile și atractive de export este una foarte importantă, care nu trebuie neglijată.

Influența este întotdeauna reciprocă, iar occidentalii nu ezită să recunoască, să aprecieze și să asimileze ideile și valorile locale diferite, autentice și consistente, pe care le importă cu entuziasm fiindcă știu că le vor îmbogăți universul și vor face societatea lor și mai deschisă, mai fascinantă și atractivă.

Ce are Clujul și nu are (încă) Brașovul?

Răspunsul simplu este ”aeroport”, desigur, dar este vorba de mult mai mult decât atât. Sunt deja 20 de ani de când clasa politică locală bate apa în piuă și promite demagogic, la fiecare ciclu electoral, inaugurarea unui aeroport la Brașov.

După două decenii de propagandă penibilă, jaf organizat și cotonogeli sistematice între găștile mafiote și analfabete funcțional care domină partidele tradiționale și controlează aproape toate mijloacele de informare ale regiunii, este mai mult decât evident că proiectul aeroportului de la Brașov nu va reuși să se vadă concretizat atâta vreme cât mediul politic este singurul implicat în dezvoltarea și deciziile acestui proiect.

Avem azi doar o pistă abandonată, un gard care a costat cât greutatea sa în aur, multe planuri deja depășite de ideile moderne de interconectare a rețelelor de infrastructură și multă, mult prea multă zbatere verbală pe teme birocratice, pe chichițe administrative și birocratice.

În tot acest timp pierdut cu gargară politicianistă, s-au cheltuit în realitate sume totale de bani publici cu care se puteau ridica două aeroporturi.

Impresia generală (nu departe de realitate!) este că de fapt mediul politic și administrativ local nu își dorește de fapt un aeroport funcțional, fiindcă acesta, așa cum am demonstrat mai sus, va aduce și o evoluție a mentalităților în plan social care va impune, indiscutabil, și o calitate mult superioară a discursului și ofertei politice la următoarele alegeri.

Dacă este să comparăm Clujul cu Brașovul, putem să observăm că orașul condus de Emil Boc are astăzi un aeroport performant, deja ajuns la limita superioară a capacității de operare și a decolat ferm spre statutul unei regiuni central-europene vii și efervescente din punct de vedere social, cultural și economic tocmai pentru că lumea politică nu a fost singurul jucător activ în proiectul acesta.

Dacă nu ar fi moștenit în 1990 un aeroport comunist limitat, dar funcțional și s-ar fi bazat doar pe elita sa politică, la fel de incapabilă, coruptă, needucată și bazată de șmecherie și agresivitate ca și cea din Brașov, Clujul poate nu ar fi avut nici astăzi o poartă de comunicare atât de bine conectată cu Europa civilizată.

Diferența dintre Cluj și Brașov o fac societatea civilă și mediul de afaceri.

Din păcate pentru Brașov, sub Tâmpa rolul de definire și control al traseului urmat de comunitate este încă exercitat (în mod mediocru și catastrofal, desigur) de mediul politic, care nu a fost niciodată și nu este nici astăzi abordat în mod convingător și pus sub presiune reală de cei doi vectori esențiali au unei comunități sănătoase: societatea civilă și mediul de business. Clujul a avut o relicvă de aerobază strict internă, pe care, sub presiunea comunității, politicienii s-au descurcat să o modernizeze, să crească firesc și să o facă să funcționeze la nivelul de astăzi.

Clujul are și astăzi și a avut mereu o clasă politică la fel de insalubră, impotentă și impostoare ca și Brașovul, care a acumulat chiar mai multe arestări și condamnări decât clica mafiotă transpartinică de la poalele Tâmpei.

Dar capitala Transilvaniei are în același timp și o societate civilă puternică și activă, un mediu de afaceri viu, bine conectat la occident și o elită intelectuală extrem de prezentă și diversă, izvorâtă din extraordinar de importantul și bogatul mediu universitar local.

Meritul pentru situația de azi a Clujului îl poartă exclusiv independenții din spațiul civic și universitar, oamenii cu inițiativă și personalitate din organizațiile neguvernamentale și liderii activi și atenți ai lumii de afaceri, care au jucat mereu un rol atât de activ în viața comunității, încât au forțat decizia politică să se supună priorităților reale ale cetățenilor.

Toate transformările benefice ale Clujului din epoca post-Funar au avut ca și motor și spirit director această combinație de energii inovatoare și dornice de modernizare provenită din spațiul civic, care a reușit practic să transforme partidele și liderii acestora în figuranții care s-au mulțumit să stea cuminți în banca lor, să nu pună piedici ideilor și priorităților atât de bine puse în evidență de vocile spațiului public și chiar să finanțeze inițiativele venite din mediul privat, care schimbă regiunea și orașul în bine (a se vedea exemplul Untold și suita de evenimente culturale sau de afaceri care cresc de la an la an).

Așadar, pentru a vedea îndeplinit obiectivul atât de necesar al inaugurării și funcționării constante și consistente a unei punți aeriene cu lumea civilizată, Brașovul are mare nevoie nu doar de o reformă a clasei politice (care este imposibilă din interior), ci mai ales de coagularea și manifestarea tot mai solidă și mai coerentă a unei societăți civile active, antrenată în atingerea unor mari obiective comunitare, dar și de un mediu de afaceri mai responsabil în plan social și comunitar, care să își identifice și să își susțină reprezentanții în dialogul intens cu administrația și politicienii. Aceștia din urmă trebuie făcuți să își conștientizeze rolul de slujitori, de angajați și nu de stăpâni și decidenți unici ai comunității.

Implicarea mediului de afaceri și a spațiului civic sunt absolut necesare și pentru monitorizarea mai eficientă a cheltuielilor aberante care se tot decontează pe spatele aeroportului.

Transparența este o prioritate absolută nu doar în privința actului decizional, ci mai ales în selectarea furnizorilor și stabilirea costurilor pentru toate lucrările implicate de dezvoltarea aeroportului.

Atâta vreme cât nu există o presiune viabilă și constantă din partea societății, iar presa locală este în majoritatea ei zdrobitoare doar o trompetă de propagandă a politicienilor, obiectivul acesta va continua să înghită sume exorbitante, care se vor scurge în buzunare private fără efecte concrete în evoluția proiectului.

Singurele știri care se vor auzi vor fi în continuare despre cum găștile mafiote care mulg banul public din proiectele strategice precum aeroportul se răfuiesc pentru întâietate, își feliază influența și resursele comunității și, atunci când nu reușesc să facă Omerta să funcționeze, își incendiază automobilele și se reclamă reciproc și inutil la o poliție la fel de coruptă.

Vom afla mereu, așa cum se întâmplă deja de 20 de ani, că de vină pentru rămânerea în urmă a județului și nefinalizarea unui obiectiv de importanță strategică nu e de vină niciun politician sau partid, singurul responsabil fiind, probabil, vreun șoricel imaginar care roade inocent cablurile unei mașini de teren.

Ca să poți zbura, ai nevoie de aripi, de energie și de o destinație, dar mai ales de voința manifestată direct și puternic a unei comunități care s-a săturat de amăgiri și de hoți.

Până să devină pasageri pe propriul aeroport, brașovenii trebuie să învețe să fie cetățeni responsabili și implicați în viața comunității lor.

****

 

Articol scris pentru ediția din noiembrie 2017 a revistei de afaceri Forward Brașov.

fwdBV aeroport

 

Distribuie articolul
Doru Șupeală
Doru Șupeală
Articole: 501

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *