Acum câteva săptămâni, am primit un mesaj privat pe Linkedin de la Andreea, unul dintre fanii și contributorii anonimi ai proiectului Hacking Work. Mesajul suna cam așa:
Am observat un fenomen ce a devenit modă anul acesta în lumea IT: demisiile forțate. Mi-a povestit o prietenă și m-a șocat ce am auzit, așa că am decis să-ți scriu.
Prietena mea a lucrat într-o firmă de IT pe partea de testare. În ultimele luni, mai mult de 50 de angajați în poziții similare au fost obligați să-și semneze demisia, deoarece partenerii externi, adică clienții firmei, pleacă din contracte, renunță la proiecte sau suspendă unele angajamente.
Asta se întâmplă acum în multe companii din acest domeniu. Piața IT din Romania nu mai prezintă așa mult interes ca până acum, este considerată de unii clienți prea scumpă, iar partenerii străini renunță la serviciile noastre.
Problema mea nu e acum „de ce se întâmplă asta”, ci „cum gestionează companiile asta”. În naivitatea mea nu îmi imaginam că se va ajunge la presiuni psihologice asupra oamenilor, pentru demisii forțate de către companie.
Nu credeam că încă nu avem bunul simț să dăm lumea afară și să le lăsăm dreptul de a intra pe șomaj până găsesc un alt loc de muncă, ci îi amenințăm și îi forțăm să-și semneze demisiile, pentru a trece mai ușor, ca firmă, peste tot procesul.
Sunt mulți în aceeași situație și sper să se hotărască să îți scrie. Din păcate mai sunt și aceia care nu-și mai bat capul sau cărora le e frică să vorbească. Sper să aibă curaj cât mai multă lume să sesizeze astfel de practici.
Am rugat-o pe Andreea să documenteze aceste situații și să îi convingă pe cei aflați în astfel de situații să își spună povestea, să detalieze ce li s-a întâmplat, pentru a avea cazuri concrete asupra cărora să putem purta o dezbatere.
Zilele trecute, Andreea mi-a trimis povestea scrisă de Eugen (este un prenume modificat de noi, pentru a proteja identitatea persoanei.
Eugen a lucrat în una dintre cele mai mari companii multinaționale de servicii software prezentă în România prin achiziția unei firme locale, despre care am mai scris, povestind unele situații de management dubios și abuz.
Iată povestea lui Eugen, am păstrat integral și nemodificat textul său:
Am ramas pe bench la decizia clientului, fiind o simpla decizie de business, nu de performanta. Proiectul merge in continuare, deci clientul nu a renuntat la contractul cu compania, doar si-a re-orientat resursele.
Timp de 3 saptamani am intrebat constant echipa de management si de HR daca au noutati pentru mine, daca mi se cauta alt proiect, la ce ar trebui sa ma astept.
Mereu primeam acelasi raspuns: “Nu avem noutati. Nu stim”. Asta, cand mi se raspundea la mesaje.
In toata aceasta perioada m-am focusat pe diverse cursuri pentru a invata noi tehnologii sau a le aprofunda pe cele existente, avand in plan si o certificare pe o anumita tehnologie.
Dupa aproximativ 3 saptamani de bench am fost brusc chemat intr-un call, fara o instiintare in prealabil, fara sa mi se spuna cine va participa la acel call, care este scopul, tematica.
In cadrul acestei sedinte am fost informat ca, nu mai este sustenabil sa fiu tinut in companie, ca compania nu produce bani ca sa ma mai tina, si ca vor trebui sa renunte la mine, ba mai mult, ca ultima mea zi in companie va fi peste 4 zile lucratoare.
Am fost rugat sa fac un “share-screen” si sa deschid un document pe care sa il semnez pe loc. Acel document se intitula: “Demisie cu preaviz partial”.
Le-am raspuns frumos: „Eu nu doresc sa plec nicaieri. De ce sa semnez o Demisie? Ce se intampla daca nu semnez?”
Raspunsul a fost unul cat se poate de transant: „Daca nu semnezi, nu iti vei primi banii (cele 3 salarii compensatorii propuse de ei) si procesul va fi de lunga durata, greoi si deloc in favoarea ta!”.
Vechimea mea in companie a fost de exact 1 an si 10 luni, fiind pe o pozitie de Junior. Mai mult, am dat dovada de performanta in toata aceasta perioada, clientul fiind foarte multumit de munca mea si a echipei.
De asemenea, m-am implicat in diverse activitati extra pentru comunitate, am participat la diverse cursuri, am obtinut certificari.
Eugen a refuzat să semneze acel document și a cerut un timp de gândire, după care a început să ceară ajutor celor din jur, cărora le-a povestit ce i s-a întâmplat. Situația lui Eugen este încă neclară, de aceea nu vă putem prezenta un deznodământ și îi protejăm identitatea, lăsând confidențială și denumirea firmei.
În definitiv, numele firmei este mai puțin important acum, mai important este să discutăm despre ce trebuie făcut în astfel de situații (vom reveni asupra identității firmei pe măsură ce vom primi mai multe mărturii și atunci vom solicita și un punct de vedere oficial).
Înainte de orice, trebuie spus foarte limpede: presiunea psihologică manifestată în acest fel asupra angajatului este UN ABUZ, este un act ilegal și imoral și trebuie expus public, pentru ca să nu se mai repete.
Nu trebuie să privești totul ca pe un război de la bun început, dar cu siguranță te afli deja într-un conflict psihologic în care trebuie să acționezi cu calm, cu diplomație și cu înțelepciune și să faci partea adversă să înțeleagă că nu te poate forța sau manipula.
De cele mai multe ori, oferta de reziliere amiabilă a contractului va fi îmbunătățită, pe măsură ce reprezentanții firmei vor înțelege că încercarea lor inițială a eșuat.
În general, când firma declanșează un astfel de proces, conexiunea rațională și emoțională dintre angajator și angajat se rupe și relația nu prea mai poate continua, astfel că singura soluție realistă este negocierea unei despărțiri convenabile pentru ambele părți.
A explicat Corina Neagu pe larg în acest articol toate aspectele juridice și ce trebuie să faceți concret în astfel de situații, eu o să reiau aici doar ideile principale:
- Nu semna nimic, cere timp de gândire și de consultare cu membrii familiei.
- Cere companiei ca toată comunicarea cu tine referitoare la acest subiect să fie prin documente oficiale și prin corespondență fizică sau electronică, nu verbal.
- Angajează-ți un avocat specializat în dreptul muncii sau cere asistența cuiva cu pregătire juridică serioasă și experiență în astfel de cazuri.
- Adună toate probele referitoare la situație (documente, e-mailuri, mărturii ale colegilor, etc) și fă publică situația ta, mai întâi în rândul colegilor de echipă și apoi, pas cu pas, către exteriorul organizației.
- Nu ezita să înregistrezi audio toate discuțiile la care ești invitat, chiar și fără a îi informa pe participanți asupra înregistrării. Este legitim, moral și legal să îți constitui probe în vederea apărării în cazul unui proces.
- Dacă abuzul persistă, sesizează imediat Inspectoratul Teritorial de Muncă și cere intervenția și asistența autorităților. Statul român este obligat să ți apere drepturile legale și interesele. Cere numere de înregistrate oficiale de la toate instituțiile pe care le sesizezi. Dacă ITM nu reacționează, fă cazul public și cere ajutorul presei.
- Ia legătura cu colegii tăi, aflați sau nu în aceeași situație, schimbați informații, idei și inițiative și organizați-vă pentru a vă apăra drepturile, în grup. Ceilalți trebuie să fie conștienți că și ei pot păți același lucru și împreună sunteți mai puternici.
***
Este evident că industria de software de la noi trece printr-o perioadă dificilă și multe firme serioase și de încredere au probleme mari în a asigura volumul de muncă specific întregii echipe și fluxurile financiare necesare plății salariilor angajaților.
Cu siguranță, unele companii vor fi nevoite să ia multe măsuri nepopulare, care pot însemna chiar tăierea unor bugete și a unor beneficii, concedieri, reduceri de normă și salarii sau alte decizii nepopulare și dureroase, temporare sau definitive.
Este însă important de înțeles că toate aceste lucruri trebuie să se întâmple legal și moral, cât se poate de transparent și având în vedere relația pe termen lung cu toți membrii echipei: să nu ignorăm faptul că nu doar colegii concediați sau restructurați au de suferit și află ce se întâmplă, ci toți oamenii cu care lucrați vor vedea aceste schimbări.
Modul în care managerii companiei înțeleg să acționeze în astfel de situații se vede în ansamblul organizației, ajunge mai devreme sau mai târziu să fie public și are consecințe pe termen lung nu doar asupra reputației organizației, ci și asupra loialității, motivației și performanței celor care rămân în echipă.
***
Acestea fiind spuse, aștept comentariile voastre referitoare la aceste situații. Sper să stârnim o dezbatere din care atât angajații, cât și angajatorii să aibă de învățat și de câștigat. Mulțumesc tuturor celor care păstrează un ton civilizat și prezintă argumente raționale pentru afirmațiile lor.
Din păcate, nu se practică doar în IT, ci în toate industriile, mai ales unde sunt niște pastronași români care se cred zei. Mi s-a întâmplat anul ăsta ceva asemănător, nu credeam că o să fiu pusă vreodată în așa situație penibilă. M-au chemat să-mi spună că mă plătesc prea mult (în condițiile în care oricum nu-mi luam comisionul discutat, tot din vina mea, după părerea lor) și că am 2 opțiuni: să plec sau să muncesc pe mai puțini bani. Nu am acceptat niciuna și după vreo 3 luni au găsit ei soluția: m-au concediat cu restructurarea postului. Compania este una destul de prezentă prin online și offline.
Nu este nici legitim, nici moral si cred ca e ilegal sa inregistrezi pe cineva pe ascuns. Indiferent scopul inregistrarii.
Nu crezi bine, Andrei!
Căci s au făcut pași în soluționarea acestor cazuri de abuzuri ale angajatorului:
O exceptie de la regula, in privinta admisibilitatii inregistrarii in litigiul de munca fara acordul celui inregistrat:
Soluția majoritară adoptată la nivelul Curții de Apel Cluj a fost ca in principiu este admisibilita, dar trebuie analizata in functie de context, in mod exceptional, dupa verificarea proportionalitatii ingerintei in viata privata.
In concret, s-a discutat despre practica neunitara daca inregistrarea audio a unei discuţii între salariat şi reprezentantul angajatorului, fără acordul persoanei înregistrate, poate fi mijloc de probă.
Un argument a fost ca, potrivit art. 255 C. pr. civ probele trebuie să fie admisibile potrivit legii şi să ducă la soluţionarea procesului.
Art. 341 alin. (2) C. pr. civ., sub titlul marginal “lucrurile ca mijloace materiale de probă” defineste in acest sens.
Sunt mijloace materiale de probă şi fotografiile, fotocopiile, filmele, discurile, benzile de înregistrare a sunetului, precum şi alte asemenea mijloace tehnice,.
Conditia este sa nu fi fost obţinute prin încălcarea legii ori a bunelor moravuri”.
În speță, din situația expusă rezultă că obiectul probei îl constituia ”refuzul angajatorului de a-l reintegra în muncă”.
Faptul juridic este susceptibil de a fi probat, potrivit art. 250 C. pr. civ., și prin mijloacele materiale de probă sau prin orice alte mijloace prevăzute de lege.
In sensul că „înregistrarea audio efectuată de salariat la locul de muncă, chiar şi în condiţiile în care aceasta a fost realizată fără acordul persoanei a cărei voce a făcut obiectul înregistrării, este o probă admisibilă.
Poate fi încuviinţată într-un litigiu de muncă în funcţie de conţinutul concret al înregistrării şi în măsura în care aceasta cuprinde aspecte referitoare la raporturile de muncă sau de serviciu.
S-a apreciat că anterior încuviinţării probei este necesar a stabili, pe baza celor arătate de parte sau pe baza verificărilor efectuate de instanţă, care este conţinutul concret al înregistrării.”
În consecință, este de neîndoios că înregistrarea audio este admisibilă ca mijloc probatoriu.
Salut, din pacate matematica ne spune ca sfaturile sunt gresite.
Ca si junior, somajul este de 6-9 luni si se invarte in jurul a 120-150 euro/luna. 2 sau 3 salarii compensatorii (adica 1600-3500 euro) sunt mai mult decat generoase si in conditiile astea.
Aceste compensatorii si mutual-agreements sunt mult mai costisitoare pentru firme decat trimiterea in somaj, dar fiecare incearca sa isi ajute angajatii.
Firmele fac eforturi mari sa nu lase oamenii in strada. Stiu o multinationala care a cautat (si gasit) in piata joburi pentru angajatii pe care nu i-a mai putut tine.
Deci, grija mare aici cu sfaturile.
Sunteti oameni inteligenti. Aveti si salarii bunicele. Faceti-va un sindicat.
Eu nu inteleg o treaba.
(Dincolo de legal/ilegal whatever)
Firma in care lucrez imi spune direct ca nu mai e nevoie de mine, si mai imi da si salarii compensatorii. Si eu refuz sa semnez?
Si… La ce trebuie sa ma astept in continuare? Bonus de fidelitate? Laude nesfarsite pentru integritatea mea? Statuie in fata institutiei?
Va zic eu ce urmeaza.
1. Stress. Probabil ca vor varsa in capul meu toate problemele, ca sa ma faca sa plec. Daca nu am noroc, poate ies si pe minus cu vreun inventar, sau mai cine stie ce.
Sa nu imi spuneti ca vai, nu are cum. Nu exista angajat cu un work record perfect. Toata lumea o „da de gard” la un moment dat.
„Dar vai, eu nu, niciodata”
Eh na… Hai, nu imi vinde fertilizator.
SI CHIAR DACA sunt imaculat ca Arhanghelu’ Gavril… De ce as vrea sa raman intr-o firma care tocmai si-a propus sa ma exploateze mai mult decat pana acum?
2. Posibil sa existe probleme cu plata salariilor, sa dispara zile de concediu etc. In mod evident, pentru ca nu sunt bani, ca daca erau bani, nu mai renuntau la mine.
„Dar vai, nu exista asa ceva, e dreptul meu”
Ok bine, have fun, in loc sa te focusezi pe noul job, perioada de proba, performanta, du-te sa pierzi timpul, nervii si resursele in instanta, pentru doua salarii.
Pentru ca tu ai dreptate.
Bunicu’ zicea ca sunt pline cimitirele de oameni care au avut dreptate.
SI CHIAR DACA nu sunt probleme cu salariile, sau le rezolv io de unu singur, ca m-am uitat la sitcomu’ ala cu Ally McBile, si stiu totul despre justitie…. De ce as vrea sa raman intr-o firma care e pe moarte dpdv financiar?
3. Probabil nu sunt singurul in situatia asta. Probabil vor fi presati sa plece colegii cu care ma mai intelegeam. Deci la revedere cele 15 minute de refacut sanatatea mentala in pauza, la o discutie despre implanturi sau motoare Diesel.
Dar vai, work is work, socializarea nu are importanta.
Da’bine. Cum zici tu. Io stiam ca suntem mamifere sociale. Anyways.
SI CHIAR DACA nu are importanta, e clar ca vor pleca oameni. Si deoarece merge prost, nu vor fi angajati altii. Deci, de ce as vrea sa raman intr-o firma unde o sa preiau atributii cat pentru alte 5 joburi, fiindca lumea sare (sau este impinsa) peste balustrada?
Sincer.
SIIIIINCER. Mie mi se pare MULT mai multa integritate si bunavointa decat in majoritatea altor asa-zise corporatii.
E simplu.
Prietene. Nu mai avem bani. Nu merge bine. Ia si tu de aici sa ai de o ciorba, si semneaza pe linia punctata.
Sarumana’. Mersi ca mi-ati zis.
Adicatelea putea sa fie MULT MULT mai rau. Gen, io stiu, sa muncesc ca prostu’ inca 29 de zile voios, doar ca sa fiu anuntat de asistenta junior HR intern, vineri la ora 18, ca firma s-a inchis. Si apropos, oha salariu.
Sau, sau, sau.
Sa mi se zica ca o sa fiu mutat pe alta firma, si sa stau linistit ca se transfera 2 ani de zile de concediu, si bonusuri, trebuie doar sa semnez demisia, si acum semneaza aici contractul nou STAI hahaha am glumit, nu exista contract nou, iesi afara.
Ori
Sa vin luni dimineata la servici si sa constat ca nu mai merge cartela la turnicheti.
Tata a fost strungar. Intr-o zi i-au demontat strungu’ si au zis ca ii aduc altul mai bun. A doua zi a venit maistru si l-a dat afara, pentru ca statea degeaba. In a treia zi s-a inchis uzina.
Deci
Dati-mi naibii alea 3 salarii.
Io unde semnez?
Nelu rocks! 🙂
Cum dq-lui să nu fie important numele companiei? E o știre, un fapt sau „gargară”? Îmi prezentați o știre cu predicat dar fără subiect! Hotărâți-vă ce vreți :știre sau și altele!
Nu este moral să înregistrezi pe ascuns,sunt perfect de acord dar…cand se asupra ta acest act se numește aparate!Sfaturile in general sunt bune exceptând cel cu ITM care nu va face absolut nimic ,personalul fiind de un profesionalism îndoielnic ,corupți evident de rea credință iar cel cu instanta e ruleta rusească …Am văzut că nu se dau nume dar eu o voi face…cel mai mare angajator de la Mioveni efectiv strivesc oasele angajaților prin puterea prin care o au …și un alt exemplu de data asta din familie Aset ul,o anume persoana Andreea coruptă până în măduva oaselor care proceda identic că în speță de mai sus iar când era pe cale să fie desconspirata sau întâlnea persoane cu moralitate(o excepție în bransa)îi zbură …Mediul de afaceri este plin de abuzuri,astăzi este randul sectorului IT! Recomand presa și răspândirea speței in toate mediile asumandu și fiecare și demascarea angajatorului!
Se tem ca vor fi acuzati de Defăimare, care este încadrată ca faptă penală. Ce se poate face este ca angajatul poate sa declare numele acestei companii, deoarece el este victima situației. Cât timp numele firmei este dat in cadrul declaratiei angajatului, dorusupeala.ro nu poate fi acuzat de defaimare. Doar nu folositi numele firmei in titluri sau orice alte texte in afara citatului angajatului.
Stimate domnule semnatar de articol. Sunteți generația de viitor care, care cred eu , nu se teme să vorbească direct. Dacă dvs cat și ceilalți care îsi prezintă povesti siropoase cu demisii este foarte grav. De ce nu avem curajul să vorbim deschis despre numele companiei despre numele nostru , ci doar cu numele fictive sau pseudonime. Când o să încetăm cu șoșotelile pe la colțuri. Le este teamă . De ce? Arătând cu degetul și spunând lucrurilor pe nume putem schimba ceva. Altfel…
Stimate domnule comentator, atunci când există riscuri ca martorii sau sursele noastre să sufere repercusiuni, acționăm responsabil și le protejăm identitatea. A nu devoala numele firmei decât atunci când oamenii sunt deja în siguranță este o metodă de a îi proteja pe oamenii ăștia.
Nu știu dumneavoastră cum gândiți și cum faceți de obicei, dar nouă ni se pare important să avem grijă simultan și de oameni, și de adevăr. pe viitor, dacă aveți o idee mai bună și o soluție magică pentru a rezolva simultan aceste două cerințe, să ne spuneți și nouă, poate imaginația și creativitatea noastră nu sunt la cele mai înalte cote.
Nu ma mira absolut nimic.Asta este managementul romanesc… o mizerie umana in special cel de HR.
Si la Oradea avem astfel de manageri de HR care se cred dumnezei. Sfat pentru toti in IT: nu mai lucrati pentru firme romanesti! stay away !!!
Sergiu, nu este o firmă românească, este o corporație multinațională care a cumpărat acum câțiva ani o firmă românească. Dar putem agrea că sunt câțiva manageri români care acționează cu slugărnicie față de stăpânul american și foarte abuziv față de angajatul român.
Cognizant Softvision – the pla e to be now and beyond 😀
Fata de stapanul indian, mai bine spus, nu mai este nimic american la firma aia.
Presiunea psihologică în astfel de conjuncturi este o practică uzuală în România. Si asta în toate domeniile. În defuncta City Insurance se ajungea până și la tactici de injosire, manipulare, așa zise dovezi fabricate și chiar până la violență fizică. Este unul din multe alte aspecte din viața pe plaiurile mioritice care m-au scârbit până la a ajunge să iau decizia de a mă muta din țară.
Ce mai faci cu toate companiile din Cluj, care majoritatea au recurs la asa ceva?Multe din ele se desfiinteaza pe rupte.Salarii compensatorii??Spune multumesc si cauta in alta parte, asta ar fi demisia pe boiereste.La multi li s-au dat DOAR cu sutul in fund! Si daca mai stai , ca ne zice avocatul cutarescu sa nu semnam, plecam si mai sifonati ! Fa tu articole cu oameni care au recurs la asa ceva si au avut castig de cauza , te rog. Asta e articol care sa promoveze avocatii? Acum ei nu au ce manca ? Sau nu e problema ca oricum primesc salariile alea barosane de vorbesc ziaristii aia care vor neaparat sa dai click pe minciunile lor.Nu, salariile din IT nu sunt asa de mari cum vehiculeaza toate pramatiile de ziaristi de cancan (cei care scriu articole numai sa se afle in treaba, nu au studiu de caz pe oameni reali) – dar aia care trec munces pe rupte si nu au doua zile pe campul muncii, nici doi ani…sunt seniori!Felicitari oricum pentru articol, la mai multe despre adevarurile din IT!
Mie mi se pare articol care promoveaza Decesul cu Dreptatea in Brate.
Dar hey, fiecare cu pasiunile lui.
Managementul toxic îl regăsim cam peste tot. Astfel de practici sunt aplicate și in sectorul bancar in ultima vreme. Probabil in astfel de perioade, gândirea limitată emite astfel de decizii cu aplicabilitate pe termen scurt. Întrebarea care se pune ce vor face in viitor când vor avea nevoie din nou de specialiști. Soluția este aplicarea la un job afara , care conferă mai multa mobilitate și perspective pe piata muncii. A rămâne și a te judeca cu astfel de decidenți este o pierdere de energie și moralitate , nu merita , negociere la
maxim și la revedere!.
Bun, si care e solutia problemei?
Ce face o firma care brusc ramane fara jumatate din contracte? Tine toti angajatii pe banca pana reuseste sa se redreseze? Se poate redresa daca plateste salarii si nu face incasari?
Care e metoda „etica”?
Oare nu au si angajatii o mica responsabilitate aici, in sensul ca:
-nu ti se pare ca nu e fezabil pe termen lung sa lucrezi de acasa 2-3 ore pe zi si sa incasezi 2-3k pe luna?
-nu ti se pare ca nu e fezabil sa tot creasca industria asta si ca va veni un moment de reset?
-te-ai gandit vreodata daca esti indispensabil sau esti doar un mediocru tinut sa iasa la numar echipa?
-cand ai plecat de la patronul „bun” care iti dadea un salariu „echilibrat” la multinationala plina de bani si avantaje te-ai gandit ca poate e mai bine sa alegi stabilitatea in detrimentul banilor?
Servus Mihai,
Este evident că dacă firma are dificultăți trebuie să le spună angajaților TRANSPARENT și TUTUROR că are probleme și să ia tot în mod TRANSPARENT ȘI FĂRĂ DISCRIMINARE niște măsuri, care pot duce inclusiv la concedieri, dacă nu se descurcă altfel.
Uite ce vor oamenii (cred că și tu, dacă te gândești bine): să știe care sunt cauzele acestor decizii, să știe CU TOȚII care sunt criteriile prin care sunt aleși cei dați afară, să știe dacă ei au făcut ceva greșit și mai ales ce să facă pe viitor ca să nu mai ajungă în aceste situații și mai ales să beneficieze de sprijin moral, psihologic și fnanciar care să îi ajute să treacă peste acest moment, care pe oricine influențează negativ.
Mai mult, este important ca ofertele de încetare a contractelor să fie făcute correct, echilibrat, în mod responsabil pentru toată lumea. Unii cu nervii mai tari știu cum să pună problema și reușesc să negocieze despăgubiri mai importante. Iar cei care cedează presiunii psihologice imorale și ilegale a angajatorului se simt păcăliți, aruncați la gunoi ca niște piese defecte, efectul psihologic asupra lor este unul dramatic.
Când ești dat afară, chiar dacă știi că nu e vina ta, ai oricum un sentiment de vinovăție, de inferioritate, de paria, care este nedrept, dificl și produce efecte psihologice urâte. Familia ta și tu intrați într-o perioadă de incertitudine, de instabilitate, de tensiune, e posibil să ai dificultăți de a te prezenta cu încredere și curaj în alte proiecte de recrutare (oare și dacă aici pățești la fel?), îți este foarte greu să găsești angajatori care să merite mai multă încredere (fiindcă toți ticăloșii fac aceste concedieri pe ascuns, sperând că nu se aude în piață) etc.
De aia e important ca oamenii să vorbească și să ceară să fie tratați corect, transparent, să li se explice cinstit ce se întâmplă și ce opțiuni au și să fie lăsați să se consulte cu familia, cu prietenii, cu consultați juridici și chiar cu colegii lor, ca să ia cele mai bune decizii pentru contextul lor personal.
Nu a cerut nimeni absurdul, adică firma să plătească oamenii fără ca ei să muncească și să producă rezultate financiare, dar ceea ce este important este ca momentul de dificultate să fie anunțat oficial, onest, deschis și să fie explicat oamenilor, să li se spună cum au făcut ultra-pricepuții manageri de au dus firma în acea situație.
Să nu uităm că această firmă, Cognizant Softvision, a intrat acum doi-trei ani în piață într-un mod extrem de agresiv și a aruncat cu oferte salariale IRESPONSABILE doar pentru a fura, rapid, oamenii unor companii ai căror manageri au gândit mai atent și mai responsabil și au știu de pe atunci că ofertele firmei CSV sunt exagerate și nu pot fi susținute pe termen lung.
Este important să discutăm acest aspect: impactul negativ uriaș pe care Cognizant l-a avut asupra activității multor firme de sopftware de la noi, a căror activitate a fost profund afectată de intrarea iresponsabilă în piață a CSV. Piața a fost dezechilibrată grav, s-a imprimat multor oameni o mentalitate otrăvită care îi face să creadă că pot obține bani cu nemiluita, deloc proporționali cu efortul lor și cu valoarea reală a muncii lor și s-a produs un val uriaș de frustrare și tensiune în rândul a mii de oameni din alte firme, care seuitau la CSV ca la un miracol financiar de tip Caritas.
Da, CSV a fost CARITASUL industriei de software de la noi.
Și toată lumea trebuie să știe asta, ca pe viitor să nu mai creadă în ofertele iresponsabile lansate de niște manageri incompetenți, aroganți și nesimțiți, care habar nu au cum să conducă oamenii și cum să aibă grijă de ei și care cred că banii pot cumpăra omenia, pot ține loc de competență și bun simț și pot rezolva orice situație.
Și ceea ce mi se pare foarte grav acum este că această firmă încearcă prin tacticile actuale să țină mizeria proprie ascunsă bine sub preș, adică să facă aceste concedieri foarte discret, ca să nu își piardă reputația de El Dorado al industriei.
Speranța (cred eu deșartă) a managerilor iresponsabili și nesimțiți dela Cognizant Softvision este că perioada de dificultate financiară din piața de servicii software se va sfârși curând (nu cred că e realist să credem asta) și că ei vor putea reveni la exact aceleași practici iresponsabile în care să arunce cu bani doar pentru a distruge echipele altor organizații și a atrage niște oameni pe care dup câteva luni iar vor fi nevoiți să îi pună pe liber în cel mai murdar mod posibil.
Mihai, suni fix ca un Mihai manager dintr-o companie mare albastra de IT care fura intelect din Romania, acel Mihai stie sa ofere astfel de BS corporatist ca argumente mai departe atunci cand este nevoie, dar nu recunoaste ca promoveaza sistemul PCR(Pile Cunostinte Relatii) de fiecare data cand are ocazia cu meetinguri de hartuire pe 5 locatii din Romania. Sunt in special targhetate femeile si mamele, pentru ca Mihai nu are calitati de manager incat sa scoata profit de la developerii seniori din firma, platiti cu salarii mai mari si de 5 ori decat ale lor, iar tot Mihai in frunte cu managerii directi pune pe bench aceste persoane desi nu doar ca exista pozitii si contracte in firma, dar mai ofera si overtime pilelor sale – oameni care au fost inclusiv ridicati la HR.
Problema mare e că majoritatea companiilor nu anunță din timp angajații că au probleme financiare, ci așteaptă până în ultimul moment, sperând că problemele se vor rezolva. Când e clar că nu se vor rezolva, dau forțat oamenii afară, pentru că nu mai au bani să-i plătească… Care ar fi alternativa? Să păstreze angajații chiar dacă nu au cu ce să le plătească salariile? Să aștepte să intre în faliment și angajații să se trezească că după ce au muncit pe brânci rămân cu salariile neplătite?
in primul rand, companiile sa lase vrajeala ca e scump la noi… costul vietii creste constant si salariile abia daca se misca… nu e datoria mea sa suport guvernarea proasta a stiti voi cui … daca la compania curenta nu se indexeaza anual salariul MACAR CU INFLATIA ANUALA OFICIALA CARE NU ESTE CEA REALA NICIODATA, COMPANIA AIA NU MERITA –> iesiti din zona de confort si incepeti sa cautati alt loc de munca!
dpdv al angajatilor CIM, piata IT a scazut in romania cu ~30% in ultimii 5 ani … cine a fost in industrie din 2016-2019 si inca nu e capabil sa vada asta are nevoie de niste creier in plus … se tot baga pe gat indieni de nu fac nimic util luni intregi sau care nu sunt capabili sa urmeze pasi numerotati cu poze sau chinezi care fura aplicatia si fac una identica mai repede decat unde lucreaza acum 🙂 la fel se arunca cu bani in juniori si regulari care abia daca sunt capabili sa miste ceva dar daca vine un senior si cere un salariu echivalent cu anii de experienta acumulati si cu faptul ca poate ocupa efectiv 3-4 pozitii intr-una singura i se zice pas in romania pentru ca nu se poate face profit nesimtit pe barba lui de catre toate companiile care nu fac decat sa fie ferme de HR … una e sa ai un regular cu cv falsificat bagat ca senior la un client unde faci 25-30% pe luna profit peste brutul lui si alta e sa ai un senior capabil unde abia daca faci 5-10% si trebuie constant sa negociezi cu clientul, mai ales cand inflatia anuala este 7.23% momentan…
eu zic ca corporate greed a stricat si industria asta cum le-a stricat si pe celelalte si nici macar nu e vina acestui salt in ceea ce oamenii de intelect moderat numesc inteligenta artificiala, si anume un robot tip LLM care are un volum imens de date parsate … este doar lacomia unor actionari majoritari … a fost o bula faina si ma bucur ca am sarit in ea la timp, desi mai bine as fi cumparat niste bitcoin cand costa nimic – dar nu aveam pe vremea aia bani de aruncat pe un vis, tot e bine in final