Una din cinci persoane a fost hărțuită la locul de muncă. Fie că vorbim de abuzuri fizice, psihologice, sexuale sau mixte, hărțuirea la locul de muncă rămâne o problemă pentru mulți angajați, concluzionează un studiu despre care am scris în ediția 77 a newsletter-ului HWNews.
Studiul realizat de Lloyd’s Register Foundation și Gallup arată că 32% dintre femeile chestionate au raportat cel puțin un tip de abuz sexual, în timp ce 16% dintre bărbați au trăit experiențe similare. Mai mult, peste 33% dintre respondenții sub 24 de ani au experimentat abuzul psihologic la locul de muncă.
Ce spun românii de pe Reddit?
Colega noastră, Izabella Lukacs, a făcut o postare pe Reddit în care întreba „Ce abuzuri se întâmplă la tine la job?” și a adunat 87 de comentarii în care oamenii împărtășesc experiențele lor și vorbesc deschis despre nereguli, leadershiT, micromanageri, cerințe nerealiste ale angajatorilor și șefi mai mult sau mai puțin scârBO$$i.
Iată o selecție a câtorva dintre comentarii (pe celelalte le poți citi direct pe Reddit aici):
Prezență obligatorie la ședințe când ești în concediu:
„Așteptări să intri pe email sau în ședințe în timpul concediului. Nu ți se zice ce mereu în față, dar se așteaptă să fii acolo. Mie, personal, nu mi s-a zis ceva de genul, dar a trebuit să intru în email și să rezolv niște chestii pt ca nu am înlocuitor. Unor colegi (alt departament) li s-a zis direct să intre în ședințe.”
Avansări pe criterii necunoscute și măriri de salarii făcute în secret și aleator:
„Locul meu de munca era excelent pana acum un an. Acum un an, firma a fost cumparata de investitori americani si au cam introdus biciul + nesiguranta locului de munca.
Am aflat saptamana asta ceva care m-a deranjat enorm – acum vreo 4 luni s-au amestecat echipele, s-a schimbat organigrama. Numai ca am aflat recent ca la schimbare unii au fost numiti seniori. Seniori – sa fii un fel de mentor pentru cei mai noi, sa asiguri ajutor + marire salariala consistenta.
Eu nu am fost numit senior desi eram laudat la maximum, cel mai bun, cel mai harnic, cel mai miezul din dodoasca. Evaluari bune. Nu am dat mare importanta pentru ca mi s-a sugerat ca mi-ar fi trebuit inca 2 luni de vechime pentru a fi senior (adica un cacat).
Ce nu m-am prins eu e ca mi s-au dat toate sarcinile unui senior in noua echipa. Fiind singurul din echipa pe bucata asta, nu m-am prins si am zis ca e OK. Iar saptamana asta aflu ca au fost facuti seniori vreo 8 fosti colegi. Multi cu evaluari mai slabe decat a mea si unii cu vechime mai mica.
Am vorbit cu managerul meu (el nu era responsabil de promovari, a venit dupa). A deschis omul de pe un share excelul cu seniori, a trecut si numele meu. E bine asa? Nu, nu e bine. Nu ar trebui sa primesc si eu marirea? Nu, de ce. Seniorii nu au marire. Nu i-am zis ca stiam din surse sigure ca e marire, act aditional.
Nu prea stiu ce fac mai departe, dar sunt scarbit. Unul din cei numiti seniori are acelasi nume de familie cu mine (nu suntem rude), dar avea un an vechime (mie imi mai trebuia 2 luni ca sa fac 2 ani) si nu era mare expert. Ori fosta sefa e proasta cu crengi si ne-a incurcat intre noi (nu m-ar mira), ori a avut o pila lunga si groasa.”
Salarii de mizerie, dar pretenții uriașe:
„Așteptări, să fac lucruri care nu sunt in fisa postului pentru minim economie + bonuri. Mi se pare de rahat, cred că așa e peste tot. It is what it is. Oricum, o sa plec odată cu începerea facultăți in octombrie.”
Promovare lipsită de mărire salarială:
„Am fost promovat la o functie noua in Februarie si nici acum nu am primit marire de salariu sau acte aditionale care sa dovedeasca promovarea mea, desi fac munca pe pozitia noua de atunci pana acum.”
Micromanagement și incompetență:
„Micromanagement. Funcții inventate, ierarhie cretina, oameni incompetenți care nu înțeleg cu ce se ocupă firma deși lucrează de mai bine de 1an aici. Am ajuns sa preiau task-uri care nu îmi intra în atribuții fiindcă cei care ar trebui să le facă nu sunt în stare.
Lipsa de comunicare, încercarea de a minimiza și de a pasa responsabilitatea.
În afara de salariu care e mult peste media pieței nu avem alte beneficii. Nici măcar un rahat de abonament la sală sau la vreo clinică. Se merge pe principiul „de aia va plătim așa bine, ca sa nu cereți d-astea”.”
Lipsa unor condiții esențiale, cum ar fi toaleta:
„La fostul job al maică-mii nici măcar nu aveau baie! Efectiv fără wc, nu aveau chiuveta (a improvizat ea ceva cu o sticla pentru a se spală pe mâini). Nu erau plătite turele de noapte. Măririle nu erau documentate, le dădeau in mâna vreo 200 de lei. Dar! Șeful este un milionar al României si Severinul este cumpărat de el, așa ca nimeni nu face nimic :).”
Forțarea demisiei. Alternativa: locul de muncă se transformă în calvar:
„Demisia fortata. Vin la tine, te pun la colt si o fac sa para de parca esti ultimul om, dar isi impacheteaza cu atentie cuvintele, apoi trantesc foaia de incetare a contractului cu acordul partilor pe masa si o fac sa para de parca nu ai incontro si trebuie sa o semnezi.
Si de aici ai 2 variante:
Semnezi – Felicitari, tocmai ai ramas fara loc de munca si firma nu-ti plateste somajul ca au jucat-o urat.
Nu pui botul la vrajeala lor ca sa-i scuteasca de plata, ramai angajat si practic tot mediul de munca se va transforma intr-un calvar atat de mare incat vei “suferi” de conspirationism si vei avea impresia ca ti-a picat vreo cutie in cap ca a pus-o cineva asa de-al dracu sa ti se umple tie paharul sa-ti dai demisia.
Si pe langa asta, pupincurismul intrece limita legala. Mai e si ditai firma de care a auzit toata lumea (primele mentionari probabil au fost facute in picturile rupestre).”
Forțarea demisiei când rămâi fără clienți:
„Incearca sa ma convinga sa plec ca nu au client.”
Salarii nejustificate plătite unor angajați acăror muncă o fac alții, degeaba:
„Fără să intru în prea multe detalii pentru că nu contează… am avut un coleg angajat pentru 1 an, care a luat salariu pentru întreaga perioadă (50K+ lire), fără să presteze nimic. Primele 6 luni trebuia să se pregătească pentru următoarele 6 luni de activitate cum ar veni. În primele 6 luni a tot fost bolnav (vizibil), multe training uri de acomodare, etc. Când a venit scadența și i s-a spus sa facă lucrurile pentru care a fost plătit, a zis ca nu poate pentru că nu a avut timp să se pregătească pe motiv de boală. Altcineva a trebuit să-i facă munca pe genunchi, omul a stat până la finalul contractului și a plecat în Germania după.
Acum, chestia asta se întâmplă pentru că cei de la vârf sunt tot niște tăietori de frunză la câini și nu vor să facă valuri pe criterii de nemunca. Ca să nu ne comparăm între noi ca angajați. Majoritatea oamenilor din organizație fac doar minimul necesar cât să nu fie concediați. Pactul tacit cu șefii este să nu îi deranjam ca să nu ne deranjeze nici ei pe noi.”
Pretenții de a fi disponibil non-stop și concediu acordat când vrea angajatorul:
„Erai rugat frumos sa iti iei concediu din zilele tale cand putea firma sa intre in concediu, dar nu puteai sa iti iei cand vrei tu, ca firma era ocupata atunci.
Erai rugat frumos sa raspunzi la 9, 10, 11 seara, rugat sa vii la job in zilele libere, rugat sa preiei taskuri spre finalul programului si dupa finalul programului.
Aveam o colega care disparea x ore in biroul sefului aproape zilnic, ne spunea mereu sa o anuntam daca apare ceva “cat timp e plecata la baie”.”
Șefi obsedați de control:
„Nu le as numi abuzuri neaparat ci mai degrabă un micromanagement si dorința de a controla: De exemplu lucrasem noi frumos in sistem hibrid după lunile alea de stare de urgenta, chiar avem și un Excel in care fiecare scrisese in ce zile vine la birou. Totul bine si frumos pana intr-o zi de final de August: de luni toți la birou urmat de ditamai textul plin de termeni corporatiști.
Îmi luasem anul trecut concediu in ultimele doua săptămâni din Decembrie pt ca era ziua mea si aveam de schimbat niște documente si de umblat la ghișee in alt oraș. Concediu aprobat dar tot primeam întrebări pai si ce faci tu in săptămâna asta? Nu mai bine îți iei in loc ultima săptămâna din Decembrie si prima din Ianuarie? Nup. Și a mai insistat de câteva ori. Răspunsul meu a rămas neschimbat. 😇
Dar mai mult ma deranjează colegii care așa pe la spate parca ar vrea sa crească zilele de concediu cu vechimea sau diverse beneficii, sau chiar mai mult de o zi pe săptămâna de lucrat de acasă. Zi de acasă obținută la propunerea mea. Dar sa propună și ei ceva? Sau sa vorbim mai mulți sa propunem? Nici o șansa. Cum ar spune Gigi: sclavi.”
Concedieri de azi pe mâine:
„Lucrez pe proiectul CEO-ului, deci e mai high risk, NUMAI CA nu sunt bench, deci tot e ok avand in vedere ca au fost facute layoffs. Tocmai a incercat sa dea cealalta tipa cu care sunt pe proiect, punand hr-ul sa o ameninte cu „daca nu pleci de azi, o sa ai probleme la cv ;)” :)))) Au dizolvat un numar de posturi ca sa ii dea pe oamenii respectivi din ziua in care i-a anuntat. I-a lasat în c**u’ gol in aceeasi zi.”
Competența nu contează atâta timp cât ești bine cu șefii:
„Majoritatea subcontractorilor sunt de la o firma a carui actionar majoritar este angajat aici (conflict de interese). De obicei comisionul firmei de subcontractori este stabilit pe fiecare angajat in parte si cei mari care au relatii cu cei de la firma primesc un procent mai mare, iar cei care nu au relatii, firma de subcontractori retine un mega comision, ca sa iasa bine overall.
Se ofera servicii de coaching si webinare oferite de o firma unde este partener unul dintre directori.
Oamenii care sunt competenti sunt impinsi pe mai multe proiecte si clientii sunt mintiti ca omul respectiv are alocare 100% pe proiectul lor. Lucrurile se fac super complicat astfel incat clientul sa ramana blocat cu firma pentru ca ar fi aproape imposibil ca altii sa inteleaga ce se intampla acolo ca sa poata prelua si astfel clientul sa nu aiba de ales decat sa ramana.
Obligat să umfle facturile clienților:
„Suntem pusi sa facturam in plus la clienti. Avem un target de ore care trebuie facturate lunar (targetul este mai mult sau mai putin constant) insa volumul de munca este clar variabil. Indiferent de volumul de munca real, sunt incurajat ba chiar as spune obligat de management sa loghez ore in plus. Ore pe care clientul le plateste cu niste sume astronomice. Mereu cand introduc aceste ore lucrate si pontez in sistem sunt obligat sa dau acknowledge la un pop-up in care confirm ca nu mint si nu pontez in plus, evident.
Toata lumea stie asta, toti facem asta, merge asa treaba de peste 7 ani. Doar clientii nu au nici o idee.Am ajuns initial intr-un punct de semi disperare si frustrare pentru ca ma simteam ca un hot. Am incercat de mai mult ori sa schimb sistemul, jur. Am adus problema catre colegi, apoi SME, apoi TL, M1, M2 si chiar si catre M3 desi nu mi-a fost deloc comod sa port astfel de discutii.
Suntem prea multi bagati cu mana in borcanul cu miere si prea mult cascaval la mijloc pentru a exista loc de mai multa onestitate. Ulterior am realizat ca in Romania trebuie sa faci ca Romanii.
Implicit am folosit faptul ca nimeni nu a schimbat nimic si toti furam ca in codru la indrumarea sefimii. Mi-am luat inima in dinti si am explicat la M1+M2 in privat ca in conditiile de fata am leverage urais si am cerut la schimb mai multe beneficii, full WFH semnat pe adendum si flexibilitate. Nu am ajuns la punctul unde sa fie nevoie sa dezvolt mai mult amenintarea, dar cred ca au inteles idea si a fost totul acceptat. Asta era acum 3 ani inainte sa inceapa pandemia.
Acum mi-am facut pace interna cu situatia si ma bucur de tot timpul in plus pe care il am.”
Încă se practică munca la negru:
„Muncă la negru și evaziune fiscală 🫡”
***
Nedreptățile și abuzurile se întâmplă în orice industrie
Abordăm acest subiect în articole de blog, în podcast și în newsletter pentru că nu sunt cazuri izolate, iar aceste comentarii sunt dovada că abuzurile angajatorilor, micromanagementul sau nedreptățile se întâmplă în fiecare domeniu sau industrie. Și chiar dacă nu suntem noi în astfel de situații, de multe ori cei abuzați sunt părinții, rudele, prietenii, cunoștințele sau vecinii noștri.
Este necesar să înțelegem că aceste comportamente și incidente nu trebuie tolerate sau ținute sub preș. Mai mult, unele forme de abuz pot trece neobservate sau de multe ori încercăm să găsim singuri justificări pentru comportamentul celor din jur ori încercăm să diminuăm gravitatea acestora.
Însă cum arată lucrurile de fapt chiar aici, în jurul nostru?
Scrie-ne în comentarii sau la adresa news@hackingwork.ro cum a arătat forma de abuz prin care ai trecut, dacă ai luat sau nu măsuri, și cine era în acest caz agresorul – unul dintre colegii tăi sau cineva din structura de management?
Nu uita să distribui articolul prietenilor și cunoscuților tăi. Conștientizarea ne va ajuta să devenim mai curajoși în a cere ceea ce merităm.
***
Acest articol este scris de Izabella Lukacs, parte din echipa care lucrează la toate proiectele Hacking Work și la SPOR – Școala Pentru Oameni Responsabili.
***
Sursa foto: Tom Pumford on Unsplash.
