Interdicția sporește interesul, mai ales când există intenția de cenzură
Un documentar video realizat de redacția Recorder, care prezenta situații cel puțin imorale și destul de ilegale din sectorul achizițiilor publice din România, a fost suspendat de la difuzare pe YouTube, fiind reclamat de un cetățean particular. Rețeaua de distribuție video lasă aceste decizii în seama unor programe automate care pot lua astfel de decizii, iar contestația făcută de jurnaliștii de la Recorder a fost analizată de un decident uman și, ca urmare, reportajul a fost repus în circulație.
În prima zi de difuzare a anchetei, reportajul adunase un public semnificativ, dar nu unul foarte numeros. Abia după ce reportajul a fost reclamat, ascuns de YouTube și apoi repus în circuitul public audiența a explodat. Interdicția a generat interes și nervozitate în spațiul public, iar oamenii, aflând că acea anchetă a deranjat niște persoane implicate în sistemul corupt de gestionare a banului public de la noi, au devenit foarte interesați să cunoască povestea.
Filmul „Arsenie. Viața de apoi” și interesul sporit de intenția de a interzice proiecțiile
O situație similară s-a produs câteva zile mai târziu. Organizatorii festivalului de film ASTRA de la Sibiu au primit din partea Arhiepiscopiei locale solicitarea oficială de a scoate din programul festivalului un film regizat de Alexandru Solomon, care îl are ca subiect pe Arsenie Boca și mai ales fenomenul social și religios generat de cultul fostului călugăr și preot, care a avut o viață tumultoasă în perioada comunistă.
Filmul rula deja pe marile ecrane în unele cinematografe de la noi, dar putea trece relativ neobservat de majoritatea cetățenilor, dacă nu ar fi existat această inițiativă de cenzură din partea unor lideri ai bisericii ortodoxe. Ei bine, tocmai intenția de a îi interzice proiecțiile în cadrul festivalului de la Sibiu a atras nu doar mai multă simpatie pentru film și autorii săi, ci și mai mult interes pentru a vedea filmul.
Ce este efectul Barbra Streisand?
Fenomenul acesta este denumit deseori Efectul „Barbra Streisand” și da, vine de la un eveniment în care a fost implicată celebra actriță. În anul 2003, o echipă de cercetare științifică a publicat o serie de fotografii cu falezele de la malul Atlanticului, în zona statului american California. Cercetătorii doreau să demonstreze fenomenul de eroziune a malurilor lor și cereau adoptarea urgentă a unor măsuri care să oprească fenomenul.
În câteva dintre fotografii, apărea absolut întâmplător și vila de pe faleza din Malibu, deținută de actrița Barbra Streisand. Deranjată de publicarea imaginilor, artista a dat în judecată oamenii de știință pentru violarea intimității și a cerut ștergerea fotografiilor de pe platformele unde erau publicate.
Procesul a creat mare vâlvă și a atras atenția unui public uriaș, care deodată a devenit interesat nu doar de casa artistei, ci și de fenomenul de eroziune a solului. Barbra Streisand a câștigat procesul, fotografia a fost ștearsă, dar cauza oamenilor de știință a devenit brusc importantă pe agenda publică.
Interdicția crește distribuția
Este efectul pervers al interdicției: distribuția crește, mai ales dacă intenția de cenzură vine din partea unor personaje cu notorietate și, uneori, cu foarte puțină credibilitate în subiectul respectiv. Ar trebui să învățăm din aceste exemple că, atunci când formulăm interdicții, de fapt alimentăm curiozitatea oamenilor.
Iar managerii și antreprenorii ar trebui să înțeleagă că încrederea în cadrul echipei crește atunci când încurajezi transparența și comunicarea deschisă, nu secretomania și ascunderea sub preș a realității, oricât de incomodă ar fi aceasta.
***
Poți asculta informațiile din articol în acest episod al emisiunii Hacking Work Radio disponibil pe Spotify și Apple Podcasts.
Mai mult, ne poți asculta săptămânal la radio în fiecare marți, miercuri și joi la ora 10:20 la Radio România Cultural și la 07:20 la Radio România Cluj.
***
Foto copertă: Gian Cescon on Unsplash.
