La noi în Maramureș în fiecare sat sunt câteva căsoaie de neam prost făcute în ultimii ani de locuitori care trăiesc și lucrează „pă Franța”. Sunt unele sate unde aceste palate pustii și cât mai inoxate au apărut cu zecile, iar la Negrești acest fenomen al neam-prostiei urbanistice depășește orice imaginație, acolo e concurs național continuu de arhitectură eclatant-epatantă.
Cele mai multe dintre aceste construcții au apărut repede și simultan, semn că gospodarii au avut mare succes iute și în aceeași vreme în țara lui Voltaire. Ce au travaillat ei pe acolo-șa? Fără să îi bag pe absolut toți în același recipient culinar, pot spune că mulți dintre cei înavuțiți peste noapte au lucrat în sectoare speciale de maximă calificare: jefuirea camioanelor în parcări, spargeri de magazine și depozite, furt de mărfuri scumpe din supermarketuri, în general găinării prestate fără uz de violență fizică și armament. Nu că nu s-ar fi băgat ai noștri și la treburi mai cu pistoale și cu droguri, problema a fost că nișa asta era cam ocupată, era deja felia magrebienilor.
Ani de zile, inclusiv de curând, am fost întrebat aproape săptămânal în Baia Mare dacă nu vreau un laptop nou și scump, un parfum de marcă, o haină de fițe sau niște electrocasnice de top, toate ajunse la noi după ce au căzut din greșeală din niște tiruri, din cauza gropilor de pe autostrăzile din jurul Parisului. Cum de a funcționat treaba așa de bine, m-am tot întrebat multă vreme, ca să ajung să mă lămuresc în aceste două zile trecute de la masacrul din redacția Charlie Hebdo.
Vă mai aduceți aminte filmele cu jandarmul Louis de Funes sau filmele de acțiune franțuzești din seria Taxi 1-2-3 și 4? Deși noi le-am văzut ca pe niște comedii, ele erau de fapt omagii serioase și elogii sincere aduse competenței, vigilenței și ultra-calificării trupelor de ordine și aplicare a legii din Franța. Acolo acesta este standardul: polițistul, jandarmul sau omul din trupele speciale trebuie să fie un împiedicat rizibil, bun numai pentru caterincă. Pentru chestii serioase, francezii au Legiunea Străină, luptători de import, pe care văd că nu i-au scos din dulap deocamdată, pesemne a uitat vreun jandarm pe unde a pus cheile.
Doi nătărăi de cartier amețiți de niște propagandiști islamiști țin pe jar Franța de peste 48 de ore, fără ca peste 10.000 de agenți de securitate plătiți din bugetul Franței să facă vreo mișcare decisivă. Am văzut azi în imagini live pe posturile de știri cum 20 de oameni în combinezoane negre picau ca popicele încercând să urce pe gazon un deal de 10 metri înclinat la 30 de grade. Nu, nu trăgea nimeni în ei, erau doar împiedicați de propriile capabilități și echipamente, n-aveau oamenii crampoanele de iarnă montate, eroare de antrenor secund. Alții, în centrul orașului, lângă magazinul evreiesc ocupat de al treilea hăbăuc islamist, au dovedit pe deplin că între ei și Dorel de pe șantierele noastre de construcții nu e nicio diferență, purtarea căștii de protecție era și la ei opțională pe modelul „mă cam roade, șefu și mă face să transpir!”. Se înghesuiau unii în alții și, deși aveau scuturi transparente, ridicau capul gol (și la propriu și la figurat) deasupra scutului ca să scruteze orizontul în câmp deschis față de potențialul franctiror. (Vezi filmulețul mai jos).
Nu mă mir de ce percepția francezilor față de cele 5 procente de magrebieni din total populație care trăiesc în mod real acolo este că arabii ar fi peste 30% de fapt, asta arată că străzile și domeniul public sunt de multă vreme sub controlul golanilor, iar hoții noștri de telefoane, televizoare și parfumuri sunt cea mai mică și nederanjantă problemă a sistemului de menținere a ordinii din Hexagon. Nu vă mai minunați de ce se întâmplă, Charlemagne, Napoleon și Comisarul Maigret sunt morți de mult, în Franța de ordinea publică se ocupă Louis de Funes și Fernandel. Era să zic Arșinel, că era cam tot aia ca eficiență și penibilitate.
Deci, treaba e simplă: Franța are așa o mare inflație de bucătari, că pe ăia mai nepricepuți i-a repartizat în trupele antitero. Iar operațiunile de zilele astea sunt coordonate de un general la fel de competent ca Oprea al nostru de la interne, unul care toată viața a împărțit și completat bocanci și izmene.
