Subiectul acestei analize este Biserica Ortodoxă Română (BOR), o vastă structură socio-economică cu 43.600 de angajați, care gestionează 17.000 de biserici și mănăstiri și adresează o comunitate de 20 de milioane de credincioși în România și Republica Moldova.
Problema fundamentală actuală a BOR este pierderea constantă și continuă a credibilității, însoțită de o criză de identitate de lungă durată. Liderii organizației minimizează gravitatea situației, dar BOR înregistrează un nivel de încredere de doar 50,6% în sondajele de opinie din septembrie 2017, pierzând încrederea a peste 40% din cetățenii români în ultimii 20 de ani.
Biserica Ortodoxă Română este una dintre bisericile autonome creștin ortodoxe din lume. Numărul credincioșilor ortodocși declarați la recensământul din 2011 (ultimul realizat), este de 16,3 milioane, dintr-o populație totală de 22 milioane la acea dată. BOR este organizată în zece mitropolii, 39 de arhiepiscopii și episcopii, distribuite în România și străinătate și are în România un total de 13.527 de parohii, deservite de 15.250 de preoți, care gestionează 16.403 lăcașuri de cult. În anul 2006, în România erau înregistrate oficial 631 de mănăstiri, în care trăiau atunci circa 3.500 de călugări și 5.000 de călugărițe.
În paralel cu erodarea continuă și gravă a credibilității, BOR se confruntă cu o criză a identității, negată de conducătorii săi. Deși se susține că BOR este un continuator și promotor al misiunii lui Isus Hristos, o instituție a spiritualității, compasiunii, binefacerii și solidarității sociale, astăzi este percepută ca o organizație lacomă și egoistă, distantă, anacronică, mult prea conservatoare, obsedată de bogăție și lux, zdrobită de corupție, scandaluri, aventuri politice, imposturi și ilegalități. Un număr mare de articole jurnalistice, statistici și documente oficiale, regăsite în următoarele linkuri, ilustrează aceste afirmații.
Motivul pentru care am realizat și public acest articol (este doar un fragment dintr-un studiu mult mai amplu, realizat pentru un program educațional MBA în care sunt onorat să particip) este dorința sinceră de a contribui la modernizarea și reformarea profundă a Bisericii Ortodoxe.
De-a lungul istoriei, Biserica a fost unul dintre factorii de progres social, cultural și economic, oferind oamenilor nu doar un sistem de valori bazat pe învățăturile lui Hristos, ci și acces la cărți, la cunoaștere, ghidaj spiritual și reprezentare în viața publică, sprijin material în situații grele și modele de comportament și responsabilitate în spațiul civic.
Consider că oamenii au nevoie în continuare de acest tip de implicare a Bisericii în societate, dar actuala BOR are cu totul alte priorități, valori și strategii și se îndreaptă într-o direcție absolut greșită, trăgând după sine nucleul dur al credincioșilor, format din oameni cu un nivel de educație și informație foarte limitat.
Încrederea în Biserică și liderii ei scade continuu
Conform sondajelor de opinie, încrederea publicului în Biserica Ortodoxă a ajuns la doar 50,6% în septembrie 2017, de la cote de peste 95% înainte de anul 2000. Imaginea și credibilitatea Bisericii s-au erodat constant în anii de după 1989. Imediat după schimbarea de regim politic, Biserica deținea peste 95% grad de încredere în toate studiile sociologice naționale.
Erodarea încrederii este un fenomen continuu, care se agravează de la an la an: 76% în 2006, 70% în 2013, 58% în 2016 și 50,6% în 2017. Preoții și conducătorii BOR stau chiar mai rău decât instituția pe care o reprezintă, în privința încrederii publicului: în anul 2016, doar 51% dintre români spuneau că mai au încredere în reprezentanții clerului, pe când Biserica înregistra un scor de 58%.
Criza de legitimitate și încredere a BOR are multiple cauze, pe care le-am descris și ilustrat în cele 11 capitole care urmează, cu date și fapte concrete așa cum sunt relatate de presă, martori, analiști și date oficiale.
Putem considera, bazându-ne pe toate aceste date și observații, că principalele cauze ale pierderii de credibilitate și favorabilitate a Bisericii sunt pierderea contactului direct și a comunicării deschise cu publicul său specific, identitatea incertă și contradictorie, inadaptarea la modernitate, refuzul actualizării, obsesia BOR și a reprezentanților săi pentru avere, pentru acumularea de bunuri, proprietăți și resurse financiare, dar și de putere economică și politică.
1. Averea uriașă și secretă, abuzul de fonduri publice, lipsa de transparență, venituri nelimitate, nefiscalizate și neimpozitate
Patrimoniul Bisericii Ortodoxe este unul dintre cele mai bine păstrate secrete din România, probabil fiindcă prezentarea publică a acestuia ar suscita dispute aprinse în spațiul public, de vreme ce instituția deține o avere bănuită a fi uriașă, dar continuă să primească sume foarte mari de la buget, în fiecare an, pentru salarii, dar și pentru întreținerea patrimoniului și dezvoltarea de noi construcții.
BOR este calificată public de foarte multe voci ca ”fabrică de bani”, inclusiv într-un reportaj produs și difuzat pe postul național de televiziune, aflat sub control guvernamental.
Averea Bisericii nu este centralizată, nu există un inventar oficial public cu bunurile deținute de această organizație. Divizat în proprietăți deținute de sub-sistemele sale, de la filialele regionale până la simplele unități organizate în jurul bisericilor din sate, patrimoniul Bisericii nu doar că este astfel foarte bine protejat de ochii curioșilor, ci se află mereu sub un statut legal și fiscal incert, foarte convenabil din punct de vedere administrativ și fiscal.
Biserica, prin societățile comerciale pe care le deține, este unul dintre jucătorii importanți din economia României, participant la jocul pieței în special în agricultură, exploatările forestiere, turism și comerțul cultural. Spre deosebire însă de competitorii săi cu statut juridic ordinar, Biserica își permite să se comporte în piață ca o corporație, să exercite o putere de piață foarte relevantă, dar să nu se supună acelorași reguli comerciale și fiscale pe care le respectă competitorii săi.
Mai mult, Biserica este practic o corporație subvenționată sistematic de către stat, ai cărei angajați activează în mediul privat și în piața liberă, dar sunt salarizați (măcar parțial, dar consistent) din bugetul public.
Biserica Ortodoxă Română deține la nivel național 35.000 de hectare de pădure și 40.000 de hectare de teren arabil. Valoarea acestora este estimată la 420 milioane euro, potrivit unei investigații realizate în 2011 de Televiziunea Națională. Arhiepiscopiile și Mitropoliile dețin averi uriașe, de la clădiri, terenuri, mii de hectare de pădure până la trusturi de presă.
BOR se află în topul celor mai profitabile organizații din țară, iar veniturile sale continuă să crească. Profitul înregistrat în anul 2010 de către Patriarhia Română a fost de 1,7 milioane euro, iar în anul 2011 de 6,6 milioane euro. În 2016, BOR a raportat un profit de 4,2 milioane euro.
Pentru toate serviciile cu specific religios (botez, căsătorie, înmormântare, sfințire etc), preoții au dreptul de a solicita beneficiarilor anumite taxe, stabilite în cadrul parohiei. Pentru sumele încasate, preoții nu trebuie să emită documente fiscale legale. În general, încasarea banilor nu este însoțită de vreun document, iar atunci când acest document există este vorba despre o simplă chitanță tipărită în regim privat, fără valoare și funcție fiscală, neînseriată și neînregistrată ulterior în acte contabile.
Mai mult, reprezentanţii cultelor religioase sunt scutiţi de impozit pentru sumele pe care le obţin din vânzarea de terenuri, clădiri şi maşini pe care le-au folosit în activităţi economice, dacă declară că sumele obținute vor fi utilizate pentru întreţinerea şi funcţionarea unităţilor de cult. Imediat după ce s-a lansat public în 2017 ideea fiscalizării și impozitării veniturilor Bisericii, instituția a reacționat agresiv în spațiul public dar și pe canale de influență confidențiale, iar ministrul de finanțe de la acea vreme a fost destituit și înlocuit din funcție.
Nu există practic niciun fel de date oficiale centralizate privitoare la fondurile publice pe care Biserica le primește de la bugetele locale și centrale. Cererea unui europarlamentar de a se pune la dispoziție public aceste date de către Curtea de Conturi a României a rămas fără vreun rezultat. În ultimii 20 de ani, din fonduri publice s-au construit peste 4000 de biserici ortodoxe, dar nu există acte oficiale de justificare a tuturor acestor cheltuieli.
Costul total al Catedralei Mântuirii de la București nu este făcut public de către Biserică. Estimările oficiale au în vedere doar construcția în faza realizării structurilor și acoperirii și sunt estimate la 80 milioane euro. Specialiștii apreciază că valoarea finală a costurilor pentru realizarea clădirii, inclusiv terenul public ocupat, trece de 200 de milioane de euro.
Nu există niciun raport financiar oficial legat de costurile de construcție a Catedralei, deși multe voci din spațu public solicită transparență în privința acestei ”investiții”, realizate în principal din bani publici.
Construcția Catedralei Mântuirii Neamului este o sursă de controverse, criticată pentru resursele financiare alocate, dar și în legătură cu utilitatea acesteia. BOR cere sistematic fonduri publice pentru această construcție, atât primăriilor și prefecturilor din București și din provincie, cât și enoriașilor acesteia, în ciuda lipsei de fonduri în bugetele locale și a opoziției plătitorilor de taxe.
În total, în 2018, administrația locală a capitalei București a dat deja Bisericii, din bugetul localității, peste 10 milioane de euro, pentru investiții și întreținere. Gabriela Firea, primar, spune că e vorba de o investiție spirituală pentru viitor. În 2017, doar din fondurile administrației locale a Bucureștiului, doar ”investiția” în Catedrală a primit 10 milioane de euro.
Primarul comunei Voluntari de lângă București (soțul primarului Bucureștiului) cheltuie anual peste 130.000 de euro din bugetul local pentru a asigura deplasarea a 150 de autocare (peste 6000 de persoane) la Iași, la sărbătorile religioase dedicate Sfintei Parascheva. Bugetul este alocat prin interpretarea forțată a legilor și serviciile sunt achiziționate ilegal, fără licitație publică, de la firma unui prieten de familie al primarului.
Deși Biserica este proprietara clădirilor, reparațiile bisericilor se fac din bugete publice. Doar primăriile rurale din județul Bihor (unul din cele 40 ale țării) au alocat în ultimii cinci ani aprape 900.000 de euro pentru reparațiile și întreținerea lăcașurilor de cult.
Aceeași situație se întâlnește în toate județele țării, banii publici ai administrațiilor ocale sunt transferați în conturile parohiilor locale, care îi folosesc la reparații (fără a fi obligate legal să justifice cu documente fiscale și proiecte tehnice banii cheltuiți).
În județul Caraș-Severin, Biserica a primit cadou de la Guvernul României un hotel-restaurant, iar legea care a reglementat transferul precizează că în urma donației BOR va trebui să utilieze clădirea în scop social, umanitar. Hotelul și restaurantul sunt de atunci exploatate economic în circuitul turistic, niciun fel de serviciu de interes social și umanitar nefiind prestat de BOR în acea clădire.
Biserica primește în administrare în mod gratuit cămine de bătrâni construite din bani publici și fonduri europene. În Maramureș, un cămin de bătrâni cu 40 de locuri, nou construit din fonduri publice și europene, a fost predat în administrare Episcopiei, care va decide cine va avea acces la serviciile Centrului.
2. Abandonarea enoriașilor în favoarea politicienilor, interdependența, afacerile și complicitatea dintre BOR și mediul politic
Parohiile din rețeaua BOR nu mai depind decât în în mica măsură de contribuțiile și donațiile credincioșilor, sumele adunate de la aceștia după fiecare slujbă și în colectele anuale sunt extrem de mici raportate la costurile de operare ale organizației și mai ales la investițiile derulate.
Salariile preoților și personalului administrativ al fiecărei parohii sunt achitate din bugetul de stat, iar veniturile proprii obținute din servicii religioase private (botez, nuntă, înmormântare etc) devin automat venituri personale ale preotului, nefiind înregistrate fiscal și impozitate.
Problema legitimității, credibilității și orientării reale spre client este esențială, la fel de importantă ca și aceea a asigurării finanțării activității. Acum, BOR nu se mai preocupă primordial de publicul său, enoriașii și, teoretic, contributorii direcți. Și-a schimbat clientela strategică.
Clientela primară a BOR este clasa politică, deținătoarea puterii politice și administrative, către care se livrează servicii de propagandă și manipulare: în timpul slujbelor de duminică este chiar un pasaj în care se spune ”să ne rugăm pentru conducătorii țării”. În schimb, Biserica primește fonduri publice pentru o sumedenie de cheltuieli operaționale și investiții, sume care nu trebuie să fie justificate fiscal și legal la cheltuire.
Mai mult, politicienii influenți sunt onorați de către Biserică în ritualuri speciale și primesc titluri și distincții bisericești, fiind evidențiați ca oameni foarte vrednici și credincioși. Un exemplu este președintele partidului de guvernământ și prim-ministru de facto, Liviu Dragnea, un politician de 56 de ani, divorțat, despre care se știe public că trăiește în concubinaj cu o domnișoară mai mică în vârstă decât fiica sa.
Biserica Ortodoxă nu și-a asumat niciun punct de vedere public pe tema corupției din politică și adinistrația statului, problema actuală cea mai mare a României, așa cum reiese din sondajele de opinie. Legătura directă cu mediul politic și dependența de finanțarea publică determină BOR să ignore aceste subiect de ține de etică și moralitate, de valorile care guvernează societatea și de bunăstarea comunității.
Biserica se amestecă direct în viața politică și în campaniile electorale. Episcopul Maramureșului și Sătmarului, Iustin Sigheteanul, a făcut campanie electorală pentru un candidat la președinția României. În cursul unor manifestări publice organizate cu câteva zile înaintea alegerilor prezidențiale din 2014, acesta a susținut un discurs politic discriminator, în care a îndemnat publicul să voteze candidatul ”român și ortodox” (contracandidatul era protestant ca religie și membru al minorității etnice germane).
Mitropolitul Ardealului negociază cu partidele plasarea unor preoți pe listele de candidați la alegerile locale și regionale. Deși, formal, preoții nu sunt membri ai acelor partide, practic ei acționează în activitatea politică în calitate de reprezentanți ai acelor partide, dar se ocupă direct și de interesele Bisericii, în special de alocarea de fonduri publice pentru interesele și investițiile BOR.
Un politician corupt (în prezent condamnat la închisoare) a fost acceptat ca student la facultatea de Teologie Ortodoxă. Elena Udrea, fost ministru și o persoană foarte apropiată de fostul președinte al României Traian Băsescu, a fost acceptată în toamna anului 2016 ca masterand la Facultatea de Teologie din Cluj Napoca.
Deși existau deja pe numele acesteia mai multe dosare penale pentru corupție, iar jurnaliștii și foști funcționari prezidențiali publicaseră numeroase articole și cărți despre comportamentul indecent al acesteia (aventuri romantice cu președintele, deși amândoi erau căsătoriți), individa a fost primită în facultate.
La numai un an după acest moment, Elena Udrea a fost exmatriculată, fiindcă nu se prezentase la cursuri și la niciun examen, dovedindu-se astfel că s-a folosit de Biserică și de postura de student la teologie pentru un simplu exercițiu de PR și imagine personală, fără ca Biserica să fi avut vreo intenție de a își proteja credibilitatea și prestigiul.
3. Lăcomia, obsesia pentru venituri și patrimoniu tot mai mari, fascinația pentru putere economică și politică
Statul român plătește anual circa 320 milioane euro pentru salariile oamenilor Bisericii. Biserica Ortodoxă Română are un total de 43625 de angajați remunerați din fonduri de stat, din care 15250 sunt preoți, 10000 sunt călugări, 1282 sunt funcționari bisericești, 93 sunt conducătorii Bisericii (episcopi, mitropoliți, patriarh) și restul sunt angajații administrativi ai bisericilor din sate și orașe.
Salariul cel mai mare este al patriarhului, de circa 3550 de euro lunar, iar un preot mediu încasează lunar circa 900 de euro salariu de la stat, pe lângă această sumă fiind liber să realizeze venituri suplimentare din prestări de servicii religioase, dar și din practicarea altor activități sau afaceri.
Biserica Ortodoxă Română afirmă într-un comunicat că în anul 2016 a cheltuit în scop filantropic un pic peste 20 milioane euro, prin intermediul celor 718 servicii de interes social-umanitar pe care le administrează, cele mai multe dintre acestea din fonduri proprii. Suma reprezintă doar 6% din fondurile primite de Biserică de la stat doar pentru salarii și a fost destinată ajutării a 80.116 persoane (spune Biserica).
Deși Biserica oficial interzice, preoții condiționează servicile religioase de achitarea unor taxe. Mai multe cazuri în care preoții ortodocși au refuzat să oficieze slujba de înmormântare până când nu li s-a achitat o taxă în acest sens au fost făcute publice de-a lungul anilor. Impactul acestor cazuri ajunse în presă a fost atât de mare, încât Biserica a fost nevoită să ia o poziție oficială în acest sens, interzicând preoților condiționarea serviciului religios.
Mai mult, au fost inventate taxe noi, precum cea pentru utilizarea clopotului la înmormântare, taxa pentru gropari, taxa de salubrizare a cimitirului, taxa de închiriere a unor obiecte de cult bisericești, taxa pentru cântăreț sau corul din biserică sau taxa pentru sfințirea mesei și bunurilor oferite ca pomană.
Cu toate acestea, fenomenul, larg răspândit, continuă să se manifeste, chiar dacă achitarea taxei de înmormântare este acum mascată de verificarea plății contribuțiilor anuale ale decedatului la bugetul parohiei sau de așa-zisa ”indisponibilitate” a preotului, care descoperă că are alte evenimente programate.
În general, în România, cimitirele sunt administrate tot de către Biserică, astfel că taxele percepute pentru oficierea slujbei și toate celelalte operațiuni specifice înmormântării devin aproape obligatorii, altfel decedatul neputând fi așezat în locul de veci.
Una dintre cele mai profitabile afaceri din turismul românesc este Basilica Travel, agenția de turism a Bisericii, specializată pe pelerinaje externe și interne. Basilica are 19 birouri de vânzări oferă mai multe servicii turistice cum ar fi transport, cazare, masă, pe care le vinde direct sau prin intermediari. În 2016 profitul agenției a fost de 1.520.827 de lei, adică 330.000 de euro.
4. Statut legal speculativ, dublă identitate volatilă, dublu limbaj în spațiul public
Biserica Ortodoxă Română se definește ca ”instituție privată de utilitate publică”. Această graniță mobilă și speculativă între public și privat, dublată de lipsa de transparență și responsabilitate în privința gestionării resurselor publice este foarte convenabilă momentan, pentru că le dă oamenilor Bisericii libertatea de a folosi sume uriașe în scopuri greu de definit și urmărit.
De fapt, această dublă identitate, contradictorie și lipsită de etică, este generatoare de neîncredere, suspiciune, pierdere de popularitate și creatoare a unei notorietăți și atitudini a publicului deloc favorabile pe termen lung.
Atunci când i se cere să prezinte transparent toate datele financiare legate de activitatea sa, BOR refuză, pretextând că este o instituție privată. În schimb, de fiecare dată când solicită ajutor financiar din bugete publice sau i se oferă cu generozitate proprietăți, donații, beneficii de ordin economic și avantaje de rdin juridic, Biserica amintește de impactul său public și de statutul său utilitar și comunitar.
Atunci când apar numeroasele scandaluri provocate de membrii clerului, Biserica se închide imediat în propria carapace și invocă autonomia, independența, complexitatea dogmei și superioritatea sa morală, cerând publicului să îi acorde dreptul exclusiv de a își regla problemele în mediul intern, netransparent și după reguli greu de descifrat.
În schimb, atunci când are interes direct, Biserica nu ezită să impună agresiv în spațiul public propriile priorități, să acceseze fără reținere de resursele publice și să se considere prioritară și esențială în viața comunităților, atunci când se discută alocarea unor drepturi, avantaje sau bugete.
Ipocrizia sistemului de taxe percepute de biserică este un exemplu elocvent de dublu limbaj. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române subliniază public interdicția condiționării oficierii de către preot a slujbei înmormântării de plata vreunei taxe mai ales în cazul familiilor sărace, dar parohiile consideră necesare contribuțiile benevole ca donație din partea familiei pentru întreținerea bisericii parohiale.
Pe de altă parte, pentru a fi promovați în funcții superioare sau pentru a fi repartizați în parohii mai ”bogate”, preoții sunt nevoiți aproape întotdeauna să plătească mită superiorilor ierarhici care iau deciziile respective. De multe ori, sumele oferite sunt justificate, de ochii lumii, ca și ”contribuții la investițiile bisericii”, deși pentru ele nu se eliberează chitanțe fiscale și banii respectivi nu intră în circuite contabile oficiale, ci sunt de cele mai multe ori folosiți în scop personal de superiorii bisericii.
Practic, oficial preoților li se spune să nu impună taxe credincioșilor, dar în realitate aceștia sunt determinați să colecteze sume cât mai mari de la enoriași, pentru a își plăti ”taxele” de avansare în ierarhia organizației.
5. Tendința spre megalomanie și lux, practicarea cultului personalității
Catedrala aflată în construcție la București are o înălțime totală de 120 de metri, e proiectată să aibă un altar gigant și va fi întinsă pe o suprafață de 13.700 de metri pătrați , având un număr total de 52.500 metri pătrați construiți, pe mai multe niveluri. Clădirea Catedralei va include în final și două hoteluri(!), un restaurant și o serie de magazine și spații comerciale.
Catedrala Mântuirii Neamului va avea și cel mai mare clopot din Europa. Fabricat în Austria, clopotul mare al catedralei are 25 de tone și un volum de 10 metri cubi, a costat 425.000 de euro, este decorat cu chipul Patriarhului Daniel și este proiectat să se audă pe o suprafață cât jumătatea capitalei României. Catedrala va avea un număr total de 6 clopote, care au costat în total 550.000 euro.
Unul dintre lucrurile cel mai des menționate public ca reproș la adresa comportamentului reprezentanților Bisericii este predilecția acestora pentru lux, obiecte scumpe și automobile prețioase. De la ținutele lor pentru ritualuri, tot mai sofisticate, mai strălucitoare și mai pline de aur, până la automobilele cu care se deplasează, capii Bisericii și familiile lor afișează public un lux extravagant și costisitor care vine în contradicție flagrantă cu principiile creștine (modestie, simplitate, frugalitate), dar și cu starea materială precară a majorității credincioșilor pe care îi păstoresc.
De zece ani, Biserica organizează de Paști un show public cu scop evident de marketing: lumina sfântă este adusă cu avionul de la Ierusalim, în cadrul ”Operation Holy Light”. Cinci avioane private sunt implicate, cu costuri uriașe. Inițiativa este aspru criticată nu doar de public, ci și de teologi.
6. Corupție și scandal în Biserică, abuzuri în achiziția și administrarea resurselor
În Biserica Ortodoxă Română se plătește mită pentru obținerea posturilor mai bune. O simplă căutare pe Google cu formula ”mită obținere post biserică” întoarce câteva sute de rezultate relevante, în special articole de presă care relatează numeroase cazuri de corupție în interiorul Bisericii Ortodoxe.
Practica plății unor sume sub formă de mită către superiorii ierarhici pentru obținerea unei post în Biserică, a unei parohii într-o localitate cu oameni mai bogați sau cu mai mulți credincioși plătitori sau a unei funcții administrative este una larg răspândită.
Sumele plătite de preoți sunt încasate fără vreo formalitate legală, însă atunci când izbucnesc scandalurile reacția oficială tradițională este aceea a justificării acelor sume ca donație pentru investițiile strategice ale Bisericii, cum este Catedrala de la București. După ce plătesc sumele respective, cei care obțin posturile încep să abuzeze de funcție pentru a își recupera cât mai repede paguba financiară.
Foarte mulți adolescenți aleg azi cariera de preot nu din vocație, generozitate și din bunătatea de a își servi semenii, ci pentru că întrevăd promisiunea unei vieți îmbelșugate și fără griji, la care au acces automat, fără eforturi și sacrificii prea mari.
Delațiunea, teroarea, lăcomia, impostura și spiritul cazon din liceul teologic constituie temele fundamentale ale celui mai vizionat film românesc din 2018. Filmul ”Un pas în urma serafimilor” (nota 8.6 pe IMDB), care spune povestea unor tineri elevi ai seminarului teologic ortodox de la începutul anilor 90, a câștigat cele mai multe premii în gala anuală a filmului românesc.
Corupția din sistemul de învățământ religios, controlat exclusiv de capii Bisericii, dar finanțat integral de statul român, a determinat foarte mulți studenți să abandoneze studiile sau să urmeze în paralel și alte studii și să aleagă, în final o carieră în alt domeniu.
Cei doi fii ai mitropolitului Ardealului au primit titluri universitare și poziții didactice în organigrama unei universități de stat, finanțată din bani publici. Tatăl lor le asigură influența politică dar și girul administrativ, el fiind nu doar șeful regional al Bisericii, ci și decanul facultății de teologie unde aceștia își obțin doctoratul și primesc și posturi de profesor.
Starețul Mănăstirii Golia din Iași a pierdut la jocuri de noroc 60.000 de euro împrumutați în numele mănăstirii de la un credincios. Justiția a condamnat Biserica la despăgubirea integrală a creditorului. Starețul pasionat de electronic poker a fost retras din funcție.
Pentru prima dată în istorie, în rândul Bisericii Ortodoxe Române s-a petrecut o schismă în anul 2016. Nemulţumiţi de abuzurile petrecute sub tutela Patriarhiei Române un grup de preoți au plecat și și-au făcut o biserică paralelă. Ulterior au afiliat-o Patriarhiei Ortodoxe din Ucraina.
7. Implicarea reprezentanților Bisericii în scandaluri, crime, fapte penale
Biserica a fost în centrul unui caz de crimă în numele religiei. În 2005, starețul și patru călugărițe de la mănăstirea Tanacu au supus-o pe Irina Cornici la un ritual de exorcizare, imobilizând-o și legând-o la mâini și picioare cu lanțuri și prosoape. După mai multe zile, fără mâncare, actul s-a soldat cu moartea acesteia.
Cazul Tanacu și atitudinea BOR a stârnit controverse cu răsunet internațional. De altfel, cazul a fost și regizat în 2013, cu titlul ”După dealuri”, premiat la mai multe festivaluri internaționale.
Teodosie Petrescu, arhiepiscopul Tomisului, a fost trimis în judecată de procurorii DNA. El este acuzat de inducere în eroare a organelor judiciare, mărturie mincinoasă și abuz în serviciu în formă continuată. Acuzațiile de corupție au în vedere operațiuni financiare ilegale, tranzacții cu terenuri, obținerea prin fals și deturnarea unor fonduri europene, fraudarea fondurilor de salarii alocate de stat pentru preoți și funcționarii bisericești. El s-a prezentat la DNA, de-a lungul cercetării, însoțit de un un ”detașament” de preoți transformați în bodyguarzi, care i-au asigurat izolarea față de public și jurnaliști, pentru a nu putea fi interpelat și chestionat de către aceștia.
Mai multe cazuri de agresiune sexuală, abuz sexual și homosexualitate care implicau reprezentanți importanți ai Bisericii (în unele situații cu implicarea unor minori) au fost prezentate pe larg în presă. S-a aflat ulterior că unele dintre situațiile respective erau cunoscute anterior și trecute sub tăcere de liderii Bisericii. BOR a avut o reacție doar după ce scandalurile au ajuns în presă, cu înregistrări video și audio deosebit de relevante, probe incontestabile.
În toate cele trei cazuri, protagoniştii (un episcop, un stareț și un faimos preot – interpret de muzică folclorică) au fost acuzaţi că au înclinaţii homosexuale, în contextul în care niciunul nu şi-a asumat o astfel de orientare sexuală, care venea în contradicţie cu doctrina oficială pe care o promovau. Cazurile au pornit, în toate cele trei situaţii, în urma unor înregistrări compromiţătoare realizate pe ascuns.
Înalți funcționari bisericești au fost implicați în rețele infracționale de obținere ilegală, prin mituire, a permiselor de conducere auto. Alți preoți au fost arestați pentru șantaj, victima fiind superiorul lor ierarhic, om al Bisericii și el, înregistrat video întreținând contacte sexuale cu alți bărbați.
Recent, un preot aflat în avansată stare de ebrietate, a refuzat să oficieze o nuntă, a dat afară tot alaiul nupțial din biserică și apoi a adormit în altar.
8. Trecutul dubios al liderilor Bisericii, colaborarea cu poliția politică comunistă
BOR este criticată și din cauza alegerii prelaților din rândul colaboratorilor vechii poliții politice comuniste. Mulți dintre actualii înalți lideri ai Bisericii Ortodoxe Române au fost, în timpul regimului comunist, colaboratori ai poliției politice a regimului, Securitatea.
Aceștia nu doar că au semnat angajamente de colaborare, dar au și dezvăluit, în rapoarte scrise, secrete pe care credincioșii le împărtășeau în cadrul spovedaniei sau informații pe care le aflau din discuțiile private avute cu enoriașii. Inclusiv actualul patriarh este suspectat a fi avut relații apropiate cu Securitatea, fiindcă a fost unul dintre extrem de puținii studenți la teologie cărora li s-au permis excursii de studii în țări din Uniunea Europeană și Elveția în timpul regimului comunist.
După revoluția din 1989, Biserica a evitat să recunoască public acest fenomen, să identifice concret componenții săi care au colaborat cu Securitatea și să elimine din rândurile sale pe cei care au comis fapte reprobabile, care au distrus viețile multor cetățeni.
Abia în anul 2017, la 26 de ani de la Revoluție, Biserica a încheiat, formal, un protocol cu instituția care gestionează arhivele Securității, pentru a identifica, tardiv și doar formal, pe cei care au făcut ”pactul cu diavolul” și au încălcat secretul spovedaniei.
Inexistența unui punct zero în istoria relației Bisericii cu serviciile secrete implică un mare deficit de credibilitate pentru organizație, în special în rândul intelectualilor și locuitorilor marilor orașe, care păstrează activă în memorie represiunea la care au fost supuși în perioada comunistă.
9. Management defectuos și incompetență, lipsă de planificare, inadaptarea la mediu
Biserica Ortodoxă resimte un proces accelerat de pierdere a multor credincioși practicanți, cauzat pe de o parte de scăderea în număr a populației României (spor demografic negativ și emigrație masivă – peste 4 milioane de români au părăsit oficial țara în ultimii 10 ani) și pe de altă parte de abandonarea de către oameni a unei instituții mult prea distante, nepopulare, conservatoare și lipsită de implicare concretă în viața socială.
Un impact important în această tendință îl au și noile culte neoprotestante de inspirație sau chiar origine americană, care se dovedesc mult mai atractive pentru unii credincioși, propunând ritualuri simple în limbaj, atrăgătoare și plăcute ca desfășurare, dar și o modalitate responsabilă și eficientă de asistență și sprijin real, spiritual și material, al propriilor enoriași.
Biserica resimte și efectele unui management defectuos. Instituția nu își protejează patrimoniul cultural și proprietatea intelectuală și a pierdut dreptul de utilizare a celei mai de succes mărci de comerț pe care o controla, Arsenie Boca.
În urma înregistrării mărcii cu numele faimosului preot și călugăr al secolului trecut, o firmă privată a obținut legal interzicerea utilizării de către Biserică a acestui nume în scopuri comerciale și confiscarea bunurilor existente la vânzare, generând pagube financiare semnificative.
Biserica Ortodoxă Română nu l-a recunoscut drept sfânt pe Arsenie Boca (decedat în 1989), deși credincioșii au în masă această percepție despre el.
10. Conservatorism extrem, intoleranță, anacronism, refuzul modernizării și integrării europene
Bisericii Ortodoxe Române i se impută public faptul că este intolerantă față de progres, deconectată de la prezentul european al țării și nu ține pasul cu evoluția societății. În privința implicării sale în viața socială, Biserica este activă doar pe teme ce țin de izolare, separare, discriminare și subiecte ultra-conservatoare, cum este opoziția agresivă față de acordarea unor drepturi civile pentru cuplurile ne-heterosexuale.
Biserica Ortodoxă nu are astăzi nicio inițiativă credibilă de educație și reformă socială pe temele extrem de grave ale abuzului de alcool și violenței domestice, fenomene larg răspândite, în familiile românești, conform cifrelor statistice. În multe zone din țară, în familiile care decid să treacă la cultele neoprotestante inițiativa o au femeile, deoarece aceste culte au o politică activă și care se dovedește eficientă de combatere a consumului de alcool și violenței în familie.
BOR se opune oficial educației sexuale în școli. Purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe declară într-un interviu că ”nu trebuie să absolvim cursuri de kamasutra ca să fim oameni normali”. Pe de altă parte, Biserica promovează agresiv îndoctrinarea religioasă în școli, sub pretextul unor ore de ”istorie și cultură a religiei”. Mai multe organizații non-guvernamentale prezintă dovezi că orele de religie sunt de fapt o sursă de îndoctrinare religioasă și care promovează intoleranța față de alte culte și față de minorități sexuale.
BOR a organizat în Martie 2017 în București Marșul pentru Viață, o manifestare evident discriminatorie și izolatoare împotriva minorităților sexuale, la care mobilizează zeci de mii de persoane. Mitingul a fost o expresie clară a susținerii inițiativei de modificare a Constituției lansate de Coaliția pentru Familie și a implicării BOR în inițiativa discriminatorie de interzicere a căsătoriilor între persoane de același sex. Sinodul BOR aprobă implicarea în organizarea marșului.
Unele organizații civice prietene și protejate ale Bisericii sunt implicate în acte de huliganism, agresiune și discriminare la adresa minorităților sexuale. Mai multe persoane au întrerupt la începutul lunii februarie 2018 proiecţia filmului „120 BPM/bătăi pe minut”, considerând că tema legată de homosexuali nu este potrivită cu cinematograful de la Muzeul Țăranului Român, văzut ca un spaţiu „sacru”.
Filmul, câştigător al marelui premiu la festivalul de film de la Cannes, spune povestea mobilizării activiştilor LGBT în contextul crizei HIV/SIDA din anii 90. Cei care au sabotat proiecția filmului au cântat imnuri bisericeşti ortodoxe şi au afişat icoane specifice Bisericii Ortodoxe. Purtătorul de cuvânt al BOR Vasile Bănescu a spus că persoanele care au întrerupt filmul au încălcat legea, dar au avut un temei moral.
11. Criza de comunicare cu mass media, lipsa de transparență, statutul de țintă a folclorului comic și ironiilor
Imaginea publică a Bisericii este tot mai controversată și mai dezavantajoasă. Știrile care răzbat în spațiul public din interiorul BOR sau interacțiunile cu publicul ale organizației sunt în imensa lor majoritate negative sau depreciative, lucrând în dezavantajul reputației BOR.
Singurele excepții în acest sens sunt materialele produse și difuzate de propriile mijloace mass media sau de organizații jurnalistice cu care BOR derulează colaborări cointeresate material, aceste materiale având de cele mai multe ori aspectul și consistența unor advertoriale sau activități tipice de Public Relations.
Știrile ”negative”, neconvenabile organizației sunt tot mai dese și mai diverse. Această realitate este semnul existenței în interiorul organizației a unui număr mare de probleme structurale complexe, care nu mai pot fi tratate prin acoperirea agresivă a ”legii tăcerii”, care a funcționat vreme îndelungată în structura organizațională disciplinată forțat, similară structurilor militare.
Discreția, ignorarea, schimbarea subiectului și mutarea atenției publicului către alte teme nu mai funcționează ca metode de abordare a crizelor de imagine, în principal fiindcă enoriașii și membrii clerului implicați în astfel de cazuri care generează nemulțumire nu mai păstrează secretul, așteptând o rezolvare negociată diplomatic, ci expun public situațiile în cauză.
Presa ”civilă” preia și distribuie imediat subiectele fierbinți, în ansamblul ei, iar acest lucru nu este doar un clișeu provenit dintr-o otilitate sau adversitate a jurnaliștilor față de un mediu culturalo-profesional pe care nu îl înțeleg și agreează, așa cum de multe ori pretinde BOR.
Toate materialele jurnalistice de acest gen fac audiențe mari, au foarte multe accesări online și distribuiri pe diverse rețele și devin rapid subiecte de discuție aprinsă, de comentariu, caricaturizare, ironizare și prelucrare umoristică la nivelul unor mase largi de cetățeni. Publicul larg asimilează și redifuzează rapid aceste știri, fiindcă în general manifestă aceeași atitudine critică față de BOR, chiar dacă, în plan strict local, au o bună relație cu reprezentanții Bisericii și frecventează mai mult sau mai puțin regulat serviciile religioase.
BOR a înființat și administrează propriul trust de presă, Trinitas, care include un post de televiziune național cu emisie 24/7, preluat obligatoriu de toate rețelele de televiziune prin cablu, un post de radio național care acoperă întreaga suprafață a țării, o agenție de știri proprie, BasilicaNews, dar și o bogată rețea de publicații locale și regionale.
Prin intermediul rețelelor media proprii, dar și al mijloacelor de comunicare în masă de la nivel regional pe care le finanțează prin subvenții, prin programe de parteneriat culturalcu finanțare publică sau prin plata unor servicii de publicitate, Biserica Ortodoxă distribuie consecvent și controlat informații oficiale convenabile politicii sale și materiale de propagandă referitoare la activitatea sa. Biserica deține numeroase tipografii și o rețea uriașă de puncte de distribuție vânzare a propriilor publicații, dar și a literaturii cu specific religios care corespunde propriei ideologii.
Presa proprie sau oficioasă a BOR evită în general abordarea subiectelor sensibile. Atunci când acestea ating un grad mare de notorietate și nu mai pot fi ignorate, canalele media prietenoase cu BOR prezintă doar punctul de vedere oficial al organizației, care minimalizează gravitatea situațiilor, modifică sau chiar răstoarnă detaliile evenimentelor ori reinterpretează faptele, cu scopul de a ilustra o stare de fapt mai convenabilă clerului și liderilor acestuia.
Percepția pronunțat negativă a presei independente și a publicului larg nu este întâmpinată astăzi de organizație cu o strategie eficientă și inteligentă de anulare ori remediere a daunelor, de reconstruire a identității și de recâștigare durabilă a bunăvoinței publicului românesc.
Simplele artificii de PR nu pot funcționa cu rezultate în actuala situație, reputația BOR în societate fiind una cu un puternic caracter negativ.
Biserica este foarte des subiect de ironie, umor și folclor negativ în spațiul public. Comportamentul pe care BOR și conducătorii săi îl au în ultimii ani este unul dintre subiectele favorite ale emisiunilor de divertisment, folclorului critic urban și producțiilor umoristice online și offline.
Sute de mii de români citesc aproape zilnic articole umoristice critice la adresa BOR pe platforma Times New Roman, o publicație online de umor bazată pe reinterpretarea veselă a actualității și fabricarea de știri false. Articolele iau în derâdere mai multe caracteristici ale liderilor și reprezentanților de rând ai Bisericii: lăcomia, incultura, avariția, luxul exorbitant, alcoolismul, homosexualitatea, impostura, hoția sau corupția instituționalizată.
Numărul unui artist de standup comedy care a atacat direct Biserica Ortodoxă, criticând într-o emisiune de televiziune lăcomia, impostura și megalomania conducătorilor bisericii, a adunat peste 30 de milioane de vizualizări în mai puțin de un an, în mediul online.
******
Diagnostic sintetic: O mașină cu roți de lut, închisoare și instrument de dominație care se poate salva doar devenind o cultură
În termenii metaforici ai lui Morgan, Biserica Ortodoxă Română își dorește și reușește parțial să fie o Mașină, dar este în foarte multe ipostaze o imensă Închisoare a propriilor angajați, dublată de un imens Instrument de Dominație, care este reprezentat de cler și de preocuparea sa de a manipula și supune populația în beneficiul politicienilor.
Din cauza multiplelor contradicții flagrante dintre identitatea planificată prin statutele oficiale și realitatea întâlnită în foarte multe regiuni și situații concrete, Biserica Ortodoxă suferă azi de dublă personalitate, fiind măcinată de un conflict interior tot mai pronunțat, care erodează nu doar stabilitatea și coerența organizației, ci mai ales credibilitatea ei în plan social.
Biserica Ortodoxă Română este un sistem simplu, monolitic, de complexitate redusă. Deși este o organizație masivă, numeroasă, cu mii de terminale ale rețelei sale neuronale, iar interacțiunile dintre acestea nu sunt neapărat reduse, putem observa că atributele elementelor componente sunt bine determinate, interacțiunile lor sunt foarte atent reglementate și controlate, iar sub-sistemele nu au autonomie și nu ies din regula jocului comun, neavând obiective individuale diversificate.
BOR este un sistem conservator și înțepenit, care nu evoluează pe termen scurt și mediu, pare complet închis în sine și decuplat de la realitatea exterioară și refuză orice influență profundă a mediului extern.
Dacă însă adăugăm complexității și dimensiunea naturii relațiilor dintre elementele participante ale sistemului, ajungem să observăm că regăsim foarte pregnant în manifestările concrete ale organizației atât caracteristicile unui sistem unitar (valori și credințe comune și consecvente, acțiune coordonată și urme de democrație internă), cât și cele ale unuia coercitiv: valorile reale ale componenților sunt deseori contrare și conflictuale, e nevoie de (re)presiune și forță pentru a impune unele decizii, iar obiectivele reale ale organizației nu sunt coerent și consecvent comunicate și conștientizate la nivelul tuturor celulelor componente și în rândul ”consumatorilor”, credincioșii.
Analizând BOR într-o logică euristică a sistemelor (vezi Ulrich, 1983), este posibil să descoperim că, de fapt, liderii formali ai organizației sunt principalii beneficiari ai designului actual al sistemului, și nu cei care se pretinde a fi serviți oficial, adică enoriașii. Prin acceptarea faptului că BOR cere acum supunere completă și nu colaborare, putem concluziona cu ușurință că pur și simplu oamenii, credincioșii adevărați, sunt direct afectați și nu sunt implicați în deciziile luate de elita sistemului BOR.
În termeni paradigmatici (Alverson & Deetz, 1996), problema BOR poate fi descifrată utilizând ”paradigma interpretativă”, fiindcă organizația ar trebui să fie una extraordinar de dependentă de publicul său și de scopurile (spirituale în majoritatea lor zdrobitoare) ale acestuia. Oamenii simpli colaborează cu Biserica, vor să aibă obiective comune cu aceasta, urmăresc evoluția spirituală și mântuirea, vor să împlinească, fiecare dintre ei, voința lui Dumnezeu.
Dacă ar aborda sincer și cu convingere paradigma interpretativă, BOR ar trebui să își dorească să devină ”o cultură”, adică un sistem socio-politic democratic, deschis, reactiv, viu și colaborativ. Din păcate, BOR trebuie însă interpretată astăzi în ”paradigma emancipatorie” (vezi Flood & Jackson, 1991), fiindcă este o organizație închisă, dictatorială și opresivă, care reprimă, care exercită o putere nelegitimă prin liderii săi impostori, din cauza dublului limbaj și a dublului set de valori cu care operează (unul oficial, altul real).
Pentru o schimbare reală a acestei situații care nu poate continua la nesfârșit în acești parametri, este de încurajat o reformă structurală și morală radicală, prin abandonul tuturor formelor de discriminare, izolare și represiune și prin adoptarea unei strategii incluzive și a unui stil de comunicare onest, transparent și colaborativ.
Folosind sisteme de gândire emancipatoare, BOR ar putea să-și asculte clientela reală (masa mare a credincioșilor) și resursele umane interne valoroase (preoții cu adevărată vocație) și să ia deciziile corecte pentru a își rezolva problemele,a se repoziționa în mintea și sufletele comunității și a își regăsi adevăratul sens.
O perspectivă de tip ”A Cincea Disciplină” ne ajută să observăm imediat că BOR este o organizație care nu învață, nu se adaptează, nu evoluează, nu operează autoreglaje și nu pune accent pe feedback, manifestând ”autism funcțional” (vezi cartea lui Peter Senge).
BOR nu își ”ascultă” piața, ci vrea să o domine, să o educe cu forța, să o disciplineze agresiv pentru a o face să corespundă nevoilor organizației, lucru care este, absurd, imposibil de realizat și falimentar pe termen lung.
BOR se prezintă ca o organizație învechită, rutinată, înțepenită, neinteresată să asimileze și să înțeleagă mecanisme simple precum ”cauză și efect” și urmărește să impună reguli inacceptabile, dincolo de voința umană, folosindu-se de argumentul prea puțin convingător al autorității superioare, voința divină.
Biserica Ortodoxă Română nu mai are o relație semnificativă directă în plan financiar cu clientela sa fundamentală, adică credincioșii, ci are cu aceștia mai degrabă o relație indirectă. Relația cu ceea ce în general numit clientelă (consumatori) este indirectă și bazată în principal pe două canale.
Primul canal și cel care suscită cele mai multe controverse este cel al finanțărilor primite de la bugetele publice pe diverse căi, fără a exista o expunere transparentă a totalității și complexității acestor finanțări, iar al doilea este cel al veniturilor din propriile afaceri, care din nou nu este caracterizat de transparență.
Al doilea canal angajează relația cu enoriașii, în mod indirect, biserica vânzându-le acestora obiecte de cult, literatură, suveniruri, servicii religioase, excursii sau pelerinaje, dar și valorificând în piața liberă bunurile generate pe proprietățile bisericii, în special lemnul din păduri și produsele agricole și animale onținute din fermele proprii.
Quo vadis, Basilica?
Este ușor de observat că BOR oferă o ilustrare perfectă a ideii lui Beer de „natură recursivă” a sistemelor. Putem vedea cu ușurință că nu numai structurile de la nivelul superior, ci chiar și comportamentul, valorile, principiile și erorile acestui nivel sunt aproape perfect copiate la fiecare nivel inferior al organizației, de la Patriarhie și Mitropolii până la toate parohiile și mănăstirile din cele mai mici ortodoxă într-un sat.
Aproape toate problemele BOR nu sunt unice sau punctuale, chiar dacă apar doar în parohii mici. Atunci când problemele sunt expuse public în urma unor scandaluri sau articole de presă, este ușor de constatat că aceleași simptome se regăsesc, în diferite grade de gravitate, în multe alte puncte din rețeaua BOR.
BOR este un sistem complex cu trei nivele recursive, dar în același timp un sistem închis cu granițe mobile, deoarece (cel puțin la nivel declarativ) enoriașii sunt în același timp în interiorul și în exteriorul sistemului, unii dintre ei participând formal la deciziile parohiilor și legalizând direct deciziile luate la fiecare nivel operațional.
BOR este în situația de a avea nevoie urgentă de o schimbare radicală. BOR trebuie să își descopere „conștiința organizațională” (vezi Espinosa, 2006), care apare atunci când indivizii învață să acționeze colectiv și în mod intenționat și prin închiderea buclelor de feedback din mediul înconjurător.
Pentru a fi o entitate viabilă, organizația trebuie să supraviețuiască prin coerența cu mediul său (vezi Golinelli et al, 2011). Pentru a obține viabilitate dincolo de supraviețuire, managementul organizațiilor trebuie să le ofere oamenilor proprii resurse adecvate pentru a crea interacțiuni eficiente (vezi Espejo et al, 1999).
Dacă suprapunem punctele în care se pot identifica surse de tensiune pe o reprezentare grafică a rețelei punctelor de contact ale BOR, observăm ușor că distribuția problemelor organizaționale este vastă, afectând atât nivelul strict operațional, cât și funcțiile strategice, de sprijin, de control și de comunicare cu mediul extern.
La nivelul miilor de unități operaționale ale BOR, analiza evidențiază necesitatea unei selecții mai riguroase a managerilor (preoților parohi) și a unei comunicări sănătoase, corecte și transparente cu mediul local.
Punerea credincioșilor înaintea politicienilor în alocarea atenției preoților și a priorității serviciilor, împreună cu transparența și consultarea deschisă în administrarea resurselor materiale, extinderea și exercițiul riguros al activităților de susținere socială, educațională și morală sunt absolut necesare.
Totodată, organismele interne de control și autoreglaj trebuie să execute corect identificarea timpurie și eliminarea preventivă a membrilor incompatibili cu valorile fundamentale și reglementările organizației.
Problemele majore ale organizației se găsesc la nivelul central și superior al ierarhiei organizației, acestea fiind atât de numeroase și profunde încât pot compromite supraviețuirea pe termen lung a organizației.
Pe lângă problemele sale actuale, BOR se va confrunta curând cu alte trei provocări fundamentale: schimbările politice, pierderea contactului cu tinerii și erodarea legitimității sale morale.
Partidele progresiste nou-născute în România ar putea provoca BOR un șoc financiar profund în următorii 5-10 ani, aplicând o reformă radicală a modului în care sunt finanțate cultele religioase. Prin anularea alimentării automate a facturilor salariale și a subvențiilor din bugetele publice și prin transformarea veniturilor Bisericii într-un impozit fix sau proporțional achitat voluntar din venitul credincioșilor (ca în Germania), noile forțe politice reformatoare ar putea forța cultele religioase să își reconstruiască relațiile directe cu enoriașii, ignorați sau desconsiderați acum.
Actuala tendință europeană a „religiilor muribunde” (vezi Bullivant, 2018) este un alt pericol: în majoritatea țărilor europene, tinerii (mult mai puțini în număr decât părinții și bunicii lor) cred că religia nu îi mai reprezintă. Pentru a atenua acest fenomen, BOR are nevoie de o nouă generație de lideri care să arate transparență și deschidere, să propună un set de valori adaptate culturii Milenialilor și Generației Z și un discurs autentic, accesibil, natural și credibil.
Biserica riscă să-și piardă în curând și identitatea de sursă și autoritate a moralității. Oamenii de știință (Frans de Waal, 2013) demonstrează că moralitatea, umanismul și valorile echivalente cu bunătatea, etica și coeziunea socială nu își au de fapt originea în religie, ci sunt comune multor specii evoluate și își au sorginea în caracterul social-comunitar al acestor specii.
România și întreaga Europă pot asimila în curând tendința dominantă în țările din nordul Europei, caracterizate de ateism majoritar, dar care înregistrează parametri excelenți în ceea ce privește fericirea locuitorilor, moralitatea, solidaritatea, echitatea, respectul pentru legi, echilibrul social și absența infracțiunii. De vreme ce Suedia, Norvegia, Islanda și Finlanda dovedesc deja că decența, solidaritatea, morala și comuniunea armonioasă există în societate la un nivel înalt fără implicarea Bisericii, rolul acesteia de creator și garant al anumitor standarde dispare.
În aceste condiții, starea reală a lucrurilor nu poate fi remediată decât printr-o schimbare profundă a paradigmei organizaționale și prin restructurarea profundă a principiilor organizației, prin asumarea reală a unui nou set de valori, prin lansarea de noi figuri atrăgătoare și reprezentative în spațiul public, prin o nouă atitudine publică, prin livrarea unui alt tip de discurs și asumarea efectivă a priorităților legate de generozitate, empatie, asistență socială și sprijin sincer pentru persoane.
Pentru a rezista în timp și pentru a-și stabiliza audiența și prestigiul, BOR are nevoie de o redefinire fundamentală și o actualizare a misiunii, a viziunii și a valorilor și o repoziționare radicală, cinstită și transparentă în comunicarea sa publică. Prea preocupată de patrimoniu, dezvoltare imobiliară și venituri, BOR acordă prea puțină atenție părții spirituale a misiunii sale și nu reușește să ofere sprijinul moral și educațional pe care credincioșii îl au nevoie.
BOR trebuie să treacă de la rolul de stăpân al comunităților la cel de slugă umilă, disponibilă întotdeauna pentru toate componentele mediului social. BOR ar trebui să își asume rolul aparent modest, dar de fapt fundamental și strategic, de cel mai accesibil suport psihologic, cel mai ilustru exemplu de moralitate, decență, generozitate și empatie și cel mai credibil și prietenos furnizor de servicii spirituale.
Obiectivul BOR ar trebui să fie transformarea reală în cea mai bine-cunoscută, preferată și credibilă organizație socială, educațională și umanitară. Asigurarea autonomiei financiare pe canale transparente și de dimensiuni decente și neabuzive și decuplarea de la circuitele informale și nesigure de acces la banul public trebuie să devină o tactică de importanță primordială.
Organizația ar trebui să definească și să pună în funcțiune un set de indicatori-cheie de performanță care nu vor constitui doar fundamentul managementului prin obiective, ci și un sistem de senzori capabil să alerteze ori de câte ori apar disfuncții sau deplasări în direcții nedorite.
Fiecare componentă operațională a nivelurilor sale recursive ar trebui să măsoare precis și constant numărul de enoriași activi și intensitatea interacțiunilor cu ei, volumul donațiilor voluntare, numărul și complexitatea proiectelor umanitare, numărul de credincioși cărora li se oferă în mod constant și direct asistență materială și spirituală, activitățile de interes comun și civic realizate, numărul beneficiarilor serviciilor de asistență socială, volumul, impactul, durabilitatea și complexitatea inițiativelor educaționale, creative și culturale, implicarea concretă în campaniile umanitare, gradul de transparență în achiziționarea și gestionarea materialelor resurse, etc.
În ceea ce privește resursele umane, este necesară o schimbare profundă și masivă a elitei conducătoare, prin retragerea discretă a liderilor actuali și alegerea democratică a unei noi elite la toate nivelurile recursive.
Prin comportamentul și discursul lor, liderii BOR trebuie să ofere publicului modelul cel mai atrăgător și mai convingător de moralitate, decență, generozitate, modestie și respect pentru valorile creștine, ceea ce astăzi este departe de a se întâmpla. Orientarea spre clientela sa reală, oamenii simpli și mulți (nu față de sine, propria bunăstare și relațiile de complicitate cu politicienii) ar trebui să fie noua mantră strategică a BOR.
Adesea autosuficientă, izolată, elitistă și ignorantă, ostilă față de modernitate, este greu de crezut astăzi că Biserica Ortodoxă va accepta intervenția unor factori externi capabili să îi evidențieze deficiențele și să sublinieze calea spre o reformă profundă. Mai degrabă, este de așteptat ca eventualele îmbunătățiri organizaționale și consolidarea reputației să fie, ca și până acum, superficiale, strict formale, ceea ce implică un nivel scăzut de autoritate și credibilitate.
Până când actualul faliment moral nu va fi și unul de flux financiar, Biserica nu va fi probabil capabilă și dispusă să își regândească rolul, misiunea și poziția în societate.
