Abuzurile angajatorilor: Bullying în IT – povestea lui Virgil

Vedem ce forme iau abuzurile în IT-ul din România anului 2023, prin cazul unui programator cu 12 ani experiență. Caz care nu este nici singular, nici excepțional. Aflăm direct de la Virgil (nume schimbat pentru protecția anonimatului) că în 95% din organizațiile puternice se lucrează încă într-o cultură a fricii și umilințelor și cum arată uneori realitatea din spatele mirajului IT.
Distribuie articolul

„Servus, Doru,

Numele meu este Virgil. Nu ți-am mai scris până acum, dar apreciez foarte mult munca ta și a echipei tale.

Ai pus o întrebare acum câteva ore. Sună cam așa: “Cam în ce procent al organizațiilor din România crezi tu că se întâmplă abuzuri asupra angajaților?” Din păcate, nu doresc să comentez public la postarea ta, deoarece este văzută de angajatori și HR și nu cred că opinia mea ar fi apreciată de către dumnealor.

Ca să creez puțin context, sunt programator. Am peste 12 ani experiență și lucrez în România din 2012. Înainte de asta, am fost emigrant în Spania, unde am trăit și lucrat între 2007 și 2012. Sunt destul de “vânat” pe piața muncii, dar asta nu înseamnă nimic.

„În 95% din organizațiile IT din România se practică abuzuri asupra angajaților”

În opinia mea, cam în 95% din organizațiile din România se practică abuzuri asupra angajaților.

În viața mea profesională, am schimbat destul de multe locuri de muncă. Mulți HR poate m-ar considera job hopper. Dar adevăratul motiv pentru care am făcut schimbările astea dese a fost abuzul șefilor.

Poate ar trebui să definesc ce înseamnă pentru mine abuz. Pentru că pentru unii, dacă șeful nu te ia de guler și îți dă 2 palme, nu se încadrează la abuz. Pentru mine nu e chiar așa.

Mă lovesc zilnic de foarte multe situații de “agresivitate pasivă”. Sau “passive-aggressiveness” cum este folosit termenul prin afară.

„În IT avem de-a face cu abuz aproape zilnic”

La noi, în IT, avem de-a face cu multe. Din păcate, în ultima vreme am atras și foarte mult “hate” din partea majorității, deoarece avem salarii mari. Însă în IT-ul din România avem de-a face cu abuzuri aproape zilnic. De la deadlines mutate peste câteva zile, de care nu suntem consultați, la apropouri că nu suntem suficient de buni, că nu merităm salariul.

Bullying la modul cel mai serios (nominalizați în ședințe publice și scoși în față ca la careu pentru nefinalizarea unor taskuri la care nu aveam specificații).

Agresivitate pasivă când trebuie să-ți iei concediu (“Nu pot să-ți dau 1 zi CO pentru analize medicale pentru că ne afectează sprintul”).

„Problemele personale sunt surse de miștouri, bârfe și umilințe”

Și în Spania am avut parte de abuzuri. Eu, fiind român, iar românii având faima de cerșetori, fostul meu șef, un CTO la o companie de servicii IT, nu orice neica nimeni, la un moment dat m-a întrebat de unde am atâtea monezi de 20 și 50 de cenți în portofel; să îi zic și lui la ce stație de metrou cerșesc.

În România, abia întors, am avut parte de șefi care cronometrau mersul la baie. Într-o zi chiar aveam probleme cu stomacul și făceau mișto de mine (managerii între ei, în același birou cu încă 10 colegi) că “am tenie, de-aia vizitez des buda”.

Soția mea lucrează la un Big Four. Nu pot să-ți zic ce abuzuri se întâmplă acolo. Câte ore lucrează oamenii ăia în Big Four… nu sunt ore în zi, Doru.

Soția mea se trezește în fiecare dimineață, de vreo 2 luni încoace, cu durere de stomac. Dacă își ia liber să meargă la doctor sau analize, tot ei i se acumulează munca. Iar managerii fac guilt tripping zilnic cu ea.”

Oamenii acceptă abuzul, de teamă că-și vor pierde echilibrul

Acesta este mesajul unui programator cu peste 12 ani experiență, care ar trebui să ne ridice niște semnale de alarmă asupra modului în care este înțeles leadeship-ul în marile companii.

Abuzurile sunt foarte comune în industria IT din România, însă adeseori sunt trecute cu vederea din pricina mirajului veniturilor mari și a siguranței precare a locului de muncă.

Este important să înțelegem că astfel de comportamente nu ar trebui să fie tolerate și că trebuie să existe o schimbare reală în ceea ce privește cultura organizațională. Este necesar să se ia măsuri pentru a proteja angajații de abuzuri și pentru a asigura un mediu de lucru sigur și sănătos, dar și pentru a evita cheltuielile inutile și eforturile de căutare de nou talent.

Este timpul ca toți cei implicați în industria IT să se uite dincolo de salariile atractive și să ia în considerare problemele reale cu care se confruntă angajații. Înțelegerea și conștientizarea tuturor tipurilor de abuzuri din lumea IT-ului din România este un pas important către o schimbare reală și spre o mai bună protecție a drepturilor angajaților.

***

Sursă foto copertă: peoplecreations/ Freepik

***

Ai trăit personal astfel de situații? Scrie-ne în comentarii, ori pe news@hackingwork.ro și îți facem povestea cunoscută, în mod anonim.

Conștientizarea ne va ajuta să devenim mai curajoși în a cere ceea ce merităm.

Distribuie articolul

4 comentarii

  1. Cel putin in IT au salarii mari! Ce scrie domnul Virgil sunt copilarii si alintari fata de ce se intampla in alte industrii si pe alte pozitii mai mult sau mai putin creative. Daca ar incerca un ”demo” de cateva luni in alte parti, si-ar da seama ce norocos e!

    • Nimeni, indiferent de industrie nu ar trebui sa suporte asemenea comportament. Lucrez in industria IT de multa vreme (mai mult de 15 ani) si pot confirma toate cele spuse de el. Sunt situatii cand lucrez si cate 12-14 ore/zi pentru ca „trebuie livrat la timp”.
      De cateva luni am zis STOP si muncesc cat sunt platit, adica 8 ore si nimic mai mult. Suntem invidiati de ceilalti de parca in industria IT curge lapte si miere. Fiecare job are provocarile si problemele lui.

      Din nou, nu as spune ca sunt „copilarii si alintari” ci doar un semnal de alarma ca „nici industria IT nu e roz”. Va amintiti de Quantic Lab? Si alea sunt tot copilarii? (ca doar si acei oameni sunt platiti bine).

      Daca angajatorii nu se trezesc si nu isi respecta angajatii, ar trebui sa dea faliment, dar din pacate angajatii nu sunt suficient de uniti.

      • Da, repet, cele relatate sunt mega copilării și mega alintări! Există situații de abuz fizic și psihic incomparabil mai grave față de cele relatate, la salarii incomparabil mai mici. Și nu mă refer la săraca vânzătoare din piață de la buticul unuia. Probabil că este greu de conceput, pentru că noi, românii, suntem mai narcisici și autoreferențiali (”sătulul nu crede la ăl flămând”). Dar am muncit 12-14 ore + multe alte mizerii, neavând timp nici măcar să aplic la alte joburi. Iar asta, cu ”nu ar trebui să suporte asemenea comportament”, ai grijă, să nu cazi în mindsetul abuzatorilor. Oamenii care strâng din dinți în astfel de situații au datorii morale preeminente dorinței lor (normal) hedoniste de autoîmplinire: copii, rate, bătrâni bolnavi etc. So, think it up!

  2. Bullshit! Nu exista „abuzurile angajatorilor”! Nu angajatorii(patronii) abuzeaza ci oamenii care lucreaza pentru angajatori! Angajatorul/patronul indiferent de natie sau de industrie sau de locatie pe planeta asta, vrea sa-si maximizeze profitul! Singur nu poate si angajeaza oameni cu ajutorul carora s-o faca. Cu oamenii e o problema, cu cei care au un comportament abuziv. De ce au un comportament abuziv? Pentru ca li se cere sau li se permite, tot de catre oameni, alti oameni…
    O posibila solutie? Un cod al muncii bine facut si organizarea in sindicate! Si vorbesc de sindicate puternice care sa apere drepturile angajatilor. Valabil pentru oricare industrie si oricare tara de pe glob.

    Ce i se intampla lui Virgil si sotiei, intr-adevar e nasol sau chiar tragic! Dar de ce nu-si schimba job-ul(inca odata), de ce nu zice NU, de ce inghite rahatul? Aaa, pentru ca „n-are de ales”; poate pentru ca are o rata de platit pentru o casa sau o masina pe care, de fapt, nu si-ar fi permis-o daca nu avea salarul din IT? Nu stiu, dar foarte multi au cazut in capcana asta(sa cheltuie mai mult decat isi pot permite) si acum stau captivi intr-un mediu toxic. Pana la urma e alegerea lor!

    Si acum sa-i pun si lui Virgil o intrebare: pe ce date sau pe care studiu te bazezi cand, zici ca in 95% din organizatiile de IT din Romania se practica abuzul asupra angajatilor? E opinia ta, dat totusi, pe ce te bazezi?

    Atat in IT cat si in alte domenii, sunt companii ok si companii cu o cultura toxica. Eu nu cred ca in 95% din companiile de IT din Romania angajatii sunt abuzati! De ce trebuie sa manjim cu rahat o intreaga industrie(cel putin 95% din ea) pentru ca am avut noi o experienta proasta in 10 dintre ele? Sau 20, sau nici nu mai conteaza cate. In industria IT din Romania sunt inregistrate cateva mii de firme. Oare in toate astea se abuzeaza angajatii la greu? Hai sa fim seriosi!

    Si in alte industrii „trebuie livrat la timp”, nu doar in IT! Si se lucreaza 12-14 ore + in weekend… agricultura, industria alimentara, sanatate, etc., etc., etc.. Voi cei care lucrati in IT, no offence!, credeti ca ouale sau puii sau hamburgerii se teleporteaza in supermarketuri? Painea sau iaurtul o face Elsa prin magie? Nu, se lucreaza din greu si in alte industrii! Si nu merge faza cu home-office/work from home… Important e, sa stii cand sa zici STOP si sa o si faci!

    Stimate Doru, ai verificat informatia „… că în 95% din organizațiile puternice se lucrează încă într-o cultură a fricii…”? Virgil zicea ca in 95% din toate, tu o nunatezi un pic, si te referi la 95% din cele „puternice”. Ai date/studii care sa sustina afirmatia? Ca altfel e CanCan, Libertatea, Click, fata de la pagina 5… etc. E foarte important sa se faca cunoscute asemenea comportamente, insa nu cred ca e ok(jurnalistic, profesional) sa punem la zid o intreaga industrie doar in baza unui „email primit de la Virgil”.

    Pana la urma viata e facuta din alegeri! Este suma alegerilor noastre, daca doriti. Si nu de mult am invatat ca absolut toate alagerile noastre le luam in baza a doua emotii puternice: frica si bucuria/placerea!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *