Dacă te uiți cu atenție la filmulețul de pe Facebook care s-a viralizat astăzi (ăla cu nespălații care se cotonogesc pe stradă la Târgu Neamț), ai șansa de a înțelege un pic mai bine peisajul vieții noastre publice, în profunzimea lui.
Ca într-un meci de campionat între FC Voluntari și Concordia Chiajna (am căutat cele mai degeaba două nume din ceea ce se pretinde a fi ”fotbal” pe la noi), cele două tabere avansează pe rând, ocupând mijlocul terenului, dar numai pentru a pasa amical adversarilor bâtele, scândurile și obiectele adunate de pe lângă tomberoane.
Imediat după ce ”obiectul muncii” este proiectat nu mai departe de raza de acțiune a unui scuipat mai vârtos, ”atacatorii” se retrag, pentru a le face loc elegant și generos adversarilor, ca să aibă și aceștia momentul lor de glorie în acest ping-pong în mizerie tipic băștinaș. Cam ca ”atacurile furibunde” ale naționalei lui Pițurcă, pentru care un șut fâsâit de la 50 de metri era punctul culminant al unei ofensive care putea fi pregătită uneori chiar mai bine de 90 de minute.
Aceste valuri fleșcăite ale unui dans absurd compun un ”război” fără victime și răniți, în care singurul învins este publicul, care nu înțelege nimic din ce se petrece și a cărui viață este invadată brusc de un conflict violent ale cărui motive, sensuri și urmări sunt imposibil de descifrat.
Privitorul nevinovat asistă la un bambilici inutil și zgomotos, în care nu există obiectivul anihilării adversarului, nu se construiesc atacuri decisive, nu avem strategie, avantaj tactic, beneficii reale sau consecințe grave pentru participanți. Se observă atitudinea tipică de bugetar delăsător a combatanților, care sunt acolo doar din obligația morală față de aparținătorii din propriul trib, nu fiindcă ar avea vreo convingere sau vreun interes ori ar conștientiza ceea ce întreprind.
Luptăcioșii nu sunt acolo ca să clarifice o situație, să se omoare, să se decimeze sau să își impună întâietatea sau dominația, ci reușesc doar să amintească celorlalți că există, că au lumea lor în care legile mirenilor nu au valoare, că omul de Neanderthal este încă printre noi și că jungla care le este spațiu vital poate oricând să își întindă tentaculele, să inunde orice peisaj teoretic urban și să sufoce ”normalitatea”.
E un fel de DNA în luptă cu Liviu Dragnea. Un lung șir de declarații belicoase, înjurături spumoase și amenințări focoase, care îți creează impresia unui război nuclear în care bombardamentele distructive stau să înceapă, dar tot ce se întâmplă de fapt este o fâsâială de dosar, care nu nenorocește pe nimeni și ale cărui efecte se vindecă iute, cu votul celorlalți borfași implicați în frăsuială.
Ceea ce ar fi cu adevărat periculos este să te pună naiba pe tine, spectator, să te amesteci cumva în meciul zgomotos al celor două tabere, să le ceri să obțină naibii un rezultat final și să faci apel la liniște, la decență, la normalitate, la civilizație și la respectarea regulilor și drepturilor celorlalți.
Abia atunci ar începe conflictul cu adevărat: cele două tabere, deranjate de intervenția asistenței, s-ar uni și i-ar trozni una nesimțitului din tribună, care are neobrăzarea de a interveni în spectacolul absurd ale cărui reguli și dedesubturi nu le cunoaște și nu le poate înțelege.
