Așa-i că unii dintre antreprenorii locali din reclamele recente ale Metro vi se par cunoscuți? Firesc, fiindcă ei sunt de fapt actori, iar întreaga campanie, care teoretic se fundamentează pe autenticitate și spirit local, este o mare făcătură.
Tipul cu băscălie de bucătar este Bogdan Talașman, care apare seară de seară la tv jucând diverse personaje în emisiunea lui Dragoș Pătraru, iar tipul cu ochelari de lângă el apare tot în perioada asta într-o reclamă tv pentru Dedeman. Toate celelalte personaje ale campaniei sunt la fel de fictive.
Cât de iresponsabil să fii, ca director de marketing la Metro România, ca să aprobi așa o făcătură străvezie? Cât de tare să îți bați joc de banii companiei și de inteligența clienților tăi? Cât de proști să îți crezi clienții, antreprenori reali, ca să le bagi pe gât aranjamentul ăsta ieftin și superficial?
Cât era de greu să cauți între clienții tăi niște personaje reale, care să aibă povești frumoase, autentice, de succes, așa cum a făcut recent Banca Transilvania, de exemplu?
Cât de bine ar fi fost să poți avea credibilitate, autenticitate și veridicitate în această campanie? Cât de bucuroși ar fi fost clienții să identifice în această campanie personaje reale, similare lor, cu care să se identifice și care să le întărească relația cu acest furnizor cash&carry?
Nu era greu, dar era de muncă. Dacă tot vindem în majoritate alimente și băuturi ultra-artificiale, pline de E-uri și lipsite de vitalitate și legătura cu natura, de ce nu am face la fel și în comunicarea de marketing, nu?
