Nu am să scriu prea multe lucruri despre cartea asta, fiindcă ea reușește să te facă să trăiești o experiență atât de profundă, de magică, de curată și de minunată, încât parcă îți vine să o păstrezi doar pentru tine, să nu o relatezi în detaliu ca să nu îi tulburi parfumul arhaic, să nu deranjezi cumva lumea aceasta de legendă, coborâtă din mit direct în memoria și sufletul lui Grigore Leșe.
Am să vă spun doar că trebuie să vă rupeți câteva ore și să savurați cartea asta, dacă vreți să înțelegeți cu adevărat lumea satului maramureșean și să faceți diferența între folclorul autentic și tradițiile fundamentale ale acestui popor pe de o parte și mâlul comercial, insalubru și stupid pe care televiziunile și ansamblurile de afoni și bufoni care se dau artiști populari ni-l bagă pe gât pe post de artă populară românească, pe de altă parte.
Grigore Leșe povestește și descifrează horitul, cântecul popular autentic, lipsit de sclipici, orchestrație și ritm de manea, moștenit de zeci de generații și venind poate chiar din perioade precreștine, cu versuri care au o importantă încărcătură magică pentru comunitate și individ, care își are rostul și importanța în anumite momente de trecere între anotimpuri, lumi sau stări ale omului și care își împlinește menirea adevărată doar în spațiul rural sacru în care s-a născut și căruia îi este menit.
http://youtu.be/cYUXTWngeqE
