Să înțelegem corect Generația Z. Stereotipuri și mituri demontate.

Hai să discutăm deschis și pe bune care e treaba cu generația Z. Ne folosim de știință și de cercetări recente, ca să facem un pic de lumină.
Distribuie articolul

Societatea încearcă mereu să împartă cetățenii în categorii cât mai ușor de înțeles și digerat. Face asta pentru a ști de unde să-i apuce, cum pot fi convinși, cum pot fi angajați, cum pot fi educați și conduși, ce li se poate vinde. Într-un cuvânt, cum pot fi controlați. Haideți să înțelegem corect Generația Z.

Însă o privire aruncată superficial asupra unei întregi generații nu poate face altceva decât să creeze interpretări eronate, care ajung până la urmă mituri demolate și stereotipuri demontate.

Bineînțeles că aceste trăsături comune care creează categorii sau tipologii diverse, în mod organic, există. Ele sunt relevante și chiar necesare pentru a înțelege mai bine funcționarea unor grupuri de indivizi, dar și viziunea sau prioritățile lor.

În cazul de față, este evident că Milenialii și GenZs au o viziune diferită de GenXs sau Boomeri. Asta este valabil atât în ceea ce privește împlinirea personală, diversitatea și integrarea, universalitatea individului sau dreptul la liberă exprimare.

Însă reducerea lor la absurd sau tranșarea brutală a unor granițe iluzorii pierde esența și nu face decât să creeze falii. Și exact între falii, în acest spațiu de vid al cunoașterii, se nasc stereotipurile, miturile și exagerările. 

Hai să lămurim treaba asta cu generațiile: granițele între segmente nu sunt foarte ferme, diferă de la o națiune la alta și de la un context la altul. Și mulți dintre componenții unei generații, ca vârstă, se pot pomeni că au atribute specifice generațiilor vecine, asta pentru că în aria lor profesională sau culturală sunt influențați intens de generațiile respective.

Dar este destul de amplu acceptată convenția, pe plan mondial, că Boomerșii sunt cei născuți între 1945 și 1964, Generația X este născută între 1965 și 1980, Millenialii acoperă zona 1980 – 1995, iar Zeții sunt cei născuți între 1996 și 2010. Cea mai nouă apariție sunt cei numiți Alpha, care au apărut în lume după 2011 și ei vor fi urmați de Beta, cei care se vor naște după 2025.

***

Și acum hai să luăm pe rând clișeele care descriu generația Z în context profesional și în piața muncii și să vedem cât de bine stau ele în picioare:

”Se fac responsabili de fenomenul Quiet Quitting”

Primul mit pe care îl vom aborda este vina colectivă plasată asupra generației Z pentru fenomenul “quiet quitting”. Acesta este prevalent în mediile de muncă toxice, care presupun ca angajatul să facă mult mai mult decât strictul necesar, în lupta continuă pentru afirmare.

Un fel de crunch, avant la lettre. Ce trebuie să observăm este că generațiile noi au refuzat ferm această mentalitate care încurajează angajatorii să folosească angajații până la epuizare. Ei pun propria persoană pe primul loc și intră în conflict frontal cu apostolii carierismului sălbatic.

Un milenial sau un zet nu-și va da viața peste cap pentru job dacă simte că nu este apreciat și știe mult mai bine decât părinții lui să-și înțeleagă contractul de muncă. Bonus, îi pasă mult mai puțin de părerea șefului, decât de propria imagine de sine.

Deci nu sunt quiet quitters prin definiție, ci cer să fie respectați și înțeleși, iar dacă nu primesc acest răspuns de la angajator se decuplează de la interesul pentru activitatea firmei și investesc strict minimul de energie pentru a supraviețui acolo.

”Gen Z sunt neproductivi și leneși”

O altă preconcepție în ceea ce-i privește pe tineri este că sunt neproductivi și leneși. Însă LaToya Anderson, fondatorul blogului CheddarDen, spune că aceste generații au de fapt multe de oferit, mai ales în zona de competențe digitale, creativitate, colaborare și capacitate de concentrare pe domenii care îi pasionează.

Iar oamenii buni din HR, precum Johnson Adeyanju de la Bright Network, afirmă că angajații generației Z se arată a fi mai degrabă implicați, sociabili, ambițioși și pragmatici, atunci când munca le priește.

Tot el combate și ideea că tinerii sunt delăsători și mereu în căutarea altui job, lipsindu-le atașamentul față de activitate. Ceea ce a fost prezentat așa pare a fi mai degrabă ambiția profesională spre perfecționare, căutarea provocărilor și refuzul stagnării. 

Pe scurt, Gen Z vrea să fie mereu mai bună și mai performantă, respingând banalul și plafonarea. Dă-le ceva interesant și provocator de lucru și vei vedea că primești un răspuns foarte angajat. Dă-le sarcini plictisitoare sau absurd epuizante și o să le pierzi atenția și interesul.

”Nu vor decât Work From Home”

Un alt mit care îi declasează este că tinerii nu-și doresc să muncească decât remote și că ar fi “membri digitali” ai pieței muncii. Orientare interpretată din nou ca un semn al fugii de muncă pe care datele o contrazic, deoarece se pare că foarte mulți Zeți vor să meargă și la birou. 

Un studiu efectuat pe 4000 de “Zeți” din Marea Britanie arată că 72% dintre ei ar merge fizic la serviciu, între 3 și 5 zile pe săptămână, dacă acolo ar fi un mediu propice. Iar mediul propice înseamnă un spațiude interacțiune socială valoroasă și învățare informală intensă, fiindcă vor acces la oameni de la care pot învăța și la experiențe diverse, care îi pot îmbogăți intelectual și profesional.

Mai mult, alt studiu efectuat pe 3000 de tineri din Europa, Orientul Mijlociu și Africa, rezultă că 78% dintre ei consideră relațiile interumane mult mai ușor de realizat de la locul de muncă. Iar 81% dintre ei au resimțit puternic distanțarea umană din timpul pandemiei și 80% s-ar întoarce la birou pentru a se reîntâlni cu echipa.

”Pentru ei, confortul este mai important decât banii”

Un alt mit care vrea să demonstreze că tinerii GenZ sunt complet iraționali este că ei prețuiesc confortul mai mult chiar decât salariul. Este un fel de-a spune că sunt niște leneși, obișnuiți cu viața bună.

Asta în comparație cu generațiile înaintașilor lor, care au muncit fără să crâcnească, în condiții mult mai dificile și s-au bucurat sincer de fiecare loc de muncă.

Însă această presupunere tendențioasă este desființată de numeroase studii. În primul rând, o cercetare din Marea Britanie a celor de la Bright Network arată că 83% dintre tineri nu mai acceptă ofertele salariale din trecut, din cauza crizei economice din ultimii ani.

Pretențiile lor minime au crescut în medie cu 10%, ceea ce reflectă un trend mondial evidențiat într-un studiu Deloitte, din 46 de țări, pe 14.808 membrii ai Generației Z. Dintre aceștia, 29% pun costul vieții pe primul loc între probleme, 46% declară că trăiesc de la salariu la salariu, iar 43% au un al doilea job, pentru a ține pasul cu prețurile.

Acest ultim procent este atât elucidant, cât și îngrijorător.

Să înțelegem corect Generația Z

De fapt, ce au în comun toate aceste mituri este că se pun fricile și nemulțumirile angajatorilor în cârca unei generații tinere, percepute ca fiind fundamental diferită.

Gen Z devine astfel un țap ispășitor pentru comportamente blamate de managementul rigid, care vrea să demonizeze aceste comportamente și să le arate ca practici marginale, problematice și neserioase. Să convingă ceilalți angajați că nu au nevoie de ele pentru a fi fericiți, ba mai mult, sunt nerezonabile și nerealizabile.

Însă ce nu înțeleg acești șefi, care fug azi după angajatul de ieri, este că milenialii și zeții sunt deja într-o proporție covârșitoare în piața muncii. Iar cei care vin după ei sunt chiar mai vehemenți cu propriile preferințe.

A rămâne ancorat în realitățile retrograde ale lumii în care jobul era o binecuvântare în sine, iar drepturile omului doar anexe opționale la contract, este adevărata dovadă a nebuniei.

Înveți să te adaptezi, să îi asculți și să lucrezi colaborativ cu tinerii sau devii irelevant ca angajator. Altă opțiune nu există.

***

Am scris acest articol împreună cu Sergiu Oltean, voluntar în echipa extraordinară cu care lucrez la toate proiectele Hacking Work și la SPOR – Școala Pentru Oameni Responsabili.

Distribuie articolul
Doru Șupeală
Doru Șupeală
Articole: 491

Un comentariu

  1. Acest articol ma bucură mult.Am înțeles și sunt mai împăcată cu diferențele de opinie între mine și fii-miu(eu sunt X ,el e Z),între mine și tinerii mei colegi de muncă, între mine și Boss-ul meu….

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.